Category: 
Comments: 
Seria cuprinde 4 părți: Mașini de fericire (partea I), Fabricarea consimțământului (partea a ÎI-a), Un gardian există în mințile noastre: acesta trebuie distrus (partea a III-a), Opt persoane savurând vin în Kettering (partea a IV-a).
Sigmund Freud credea că indivizii nu sunt conduși de gânduri raționale, ci de dorințe și impulsuri primitive și inconștiente. Pornind de aici, nepotul lui Freud, Edward Bernays, a tras concluzia că este prea periculos că maselor să li se permită să își guverneze singure viețile. Consumismul (consumerismul) a fost soluția prin care li s-a dat oamenilor iluzia că dețîn controlul, permițând în același timp unei elite să controleze societatea.
Bernays a inventat profesia de “public relations” în anii ’20 și a fost unul dintre principalii arhitecți ai tehnicilor moderne de publicitate, descriind fiecare truc – de la “cascadorii” de PR, la alăturarea simbolurilor sexuale în reclamele la automobile – în cartea să Propagandă.
“Manipularea conștientă și inteligență a opiniilor și obiceiurilor organizate ale maselor reprezintă un element important într-o societate democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societății formează un guvern invizibil care constituie adevărată putere conducătoare a țării noastre” (Edward Bernays, Propagandă 1928)
Serie documentară despre cum au fost folosite teoriile lui Freud pentru a dezvoltă tehnici de control al maselor.
Edward Bernays (apare el însuși în documentar, la o vârstă foarte înaintată): nepotul lui Freud, fondator al PR-ului (Public Relations, propagandă): primul care a folosit teoriile psihanalizei pentru acest scop. A extins principiile publicității la politică, intuind că dacă sunt satisfăcute (sau se da iluzia satisfacerii) dorințele egoiste ale oamenilor, aceștia ar deveni mai docili. Bernays are un rol important în promovarea președintelui american Wodrow Wilson că un luptător pentru libertate și democrație. Observând succesul propagandei din timpul primului război mondial, a căutat să obțînă același efect de persuasiune a maselor și pe timp de pace.
Intrând în contact cu teoriile psihanalitice ale unchiului sau, Bernays s-a întrebat dacă nu ar putea face bani din manipularea subconștientului. Și-a dat seama că decizia oamenilor și, mai mult, decizia grupurilor, nu este legată doar de informație (nu este strict calcul rațional) ci are o puternică dimensiune emoțională (irațională).
Primul experiment al lui Bernays a fost campania de convingere a femeilor să fumeze în public, într-un timp în care gestul nu era tolerat de societate. A regizat un “eveniment”, în cadrul unei parade expusă mediatic, în care activiste feministe au aprins în mod ostentativ țigările; mesajul mediatic a fost – “torțele libertății“, asociind țigările și fumatul în public de către femei cu lupta feministelor pentru emancipare, cu libertatea și puterea. Cu acest eveniment mediatic a reușit să facă din fumatul public al femeilor un act social acceptat. Experimentul a arătat că elemente total irelevante (țigările, în acest caz) pot fi transformate în simboluri puternice ale modului în care vrei să fii perceput de ceilalți. Publicitatea, așadar, nu mai era legată de informația legată de obiect, ci de percepția sinelui, de dorințe și proiecții inconștiente. Nu pentru că există o NEVOIE de un obiect, ci pentru senzația că te vei simți bine (confortabil psihologic) cumpărând acel obiect.
Modelul comportamental al americanilor dinainte de Marea Criză era unul axat pe achiziția de bunuri în funcție de NEVOI. Corporațiile au vrut să schimbe acest comportament, deoarece punea limita producției. Un magnat al Wall-Street-ului (Mazer) a scris explicit că “trebuie să schimbăm America de la nevoi la o cultură a dorințelor. Oamenii trebuie învățați/deprinși să dorească noi obiecte, chiar dacă cele deja deținute încă mai erau bune sau neconsumate. Dorințele omului trebuie să umbrească nevoile sale.”
Corporațiile încep în deceniul 3 interbelic să deschidă SUPERMARKETURILE. Treaba lui Bernays a fost acela de a crea consumatorul pentru acestea. A folosit reviste pentru femei, filmele și chiar studii psihologice “independente” pentru a face reclamă clienților săi; mesajul fiind acela că actul de a cumpără nu este doar pentru acoperirea nevoilor, ci pentru a îți exprimă eu-ul în față celorlalți (express yourself).
În 1927 un jurnalist american a observat că pentru american principala calitate nu mai era aceea de cetățean, ci de CONSUMATOR.
Cum teoriile lui Freud despre instinctele agresive ale oamenilor, amplificate de fenomenul psihologic al mulțimilor, au devenit cunoscute în SUA, o serie de ganditori au afirmat că este nevoie de o nouă interpretare a democrației, conform căreia masele – turme dezorientate – trebuie controlate prin tehnici psihologice. Au devenit interesați de mecanismele psihologiei colective, psihologiei maselor, pentru a putea elabora strategii de control social. Astfel a apărut o nouă teorie despre cum poate funcționa democrația maselor: având în centrul ei consumatorul, creat prin stimularea dorințelor sale, care, satisfacandu-le prin consum, devine DOCIL. Democrația nu mai este, în această interpretare, o schimbare a mecanismelor de putere; prin noile tehnici psihologice, Bernays asigura perpetuarea mecanismelor de putere nedemocratice prin manipularea psihologiei mulțimilor.
Interesant este că Freud, înr-una din ultimele sale scrieri, ajunge la aceleași concluzii pe care naziștii le vor pune în aplicare: libertatea individuală, democrația, trebuie eliminate, iar omul supus controlului. Naziștii nu au eliminat democrația pentru a reveni la o societate autocratică, ci au construit o alternativă: în centrul noilor mecanisme de putere rămân sentimentele și dorințele maselor, canalizate însă într-un mod diferit. Exponentul acestui nou aranjament a fost J. Goebbels, ministrul Propagandei în regimul nazist. Una din sursele de inspirație ale lui Goebbels a fost E. Bernays.
Freud credea că forțele iraționale, forțele libidoului, “dragostea” (idolatria, în acest caz) ale mulțimilor sunt transferate asupra conducătorului, pe când forțele și instinctele agresive, respectiv ura, sunt dezlănțuite asupra celor din afară grupului. Naziștii au căutat în mod deliberat eliberarea acestor forțe inconștiente, crezând că le pot controla în favoarea lor.
Goebbels a fost atras și de inițiativa New Deal a președintelui Roosevelet, afirmând că acesta a “ales calea cea dreapta”. Folosind o organizare colectivă a societății, Roosevelt s-a folosit însă de asistență unui anume G. Gallup, care a impus folosirea sistematică a sondarii opiniei publice. Gallup, spre deosebire de Bernays, credea că oamenii sunt raționali și că opinia lor este una rațională. Cum New Deal presupunea și o restrangere a puterii corporațiilor, acestea au pornit o ofensivă ideologică, prin intermediul lui Bernays, legând democrația de capitalism. Bernays consideră că într-o democrație consumeristă corporațiile sunt cele care vor satisface dorințele oamenilor fără că aceștia să joace vreun rol activ (imaginea unei astfel de societăți a fost surprinsă cel mai bine în scrierea distopica a lui Al. Huxley Brave New World).
Secolul Sinelui – Egocentrismului – Masini de Fericire – partea I – limba romana:
Secolul Sinelui – Egocentrismului – Fabricarea consimtamantului – partea a II-a – romana
Secolul Sinelui – Egocentrismului – Ai un gardian – partea a III-a – romana
Secolul Sinelui – Egocentrismului – Opt persoane savurand vin in Kettering – partea a IV a – romana
