Bună dimineața
și o zi binecuvântată, trăită în abundența valorilor sufletești și a adevărului inimii!
Vă doresc o zi a vindecării rănilor voastre sufletești și a reconectării prin iertare și autenticitate, la adevărul inimii pentru a reda controlul, claritatea și autoritatea Sinelui vostru Spirituel, asupra minții ego, a cugetului, a credințelor, a simțirii și a atitudinii pe care o adoptați: – față de lumea în care trăiți, – față de consecințele și experiențele vieții, – față de semenii, – față de voi și față de propria viață.
Autoritate asupra vieții, asupra minții și asupra manifestării instinctuale și reactive a propriei ființe, nu există fără vindecarea inimii (de judecăți, de învinuiri, de negativitate, de ne-iertări, de traume sufletești, etc) și nici fără pace sufletească (dobândită prin împăcarea cu ceea ce sunteți, aveți, experimentați, simțiți trăiți și faceți).
Vindecarea, este un proces de transformare emoțională lăuntrică a cărei manifestare o permitem doar prin conștientizarea nevoii de vindecare și asumarea ei.
Când există în mod autentic acordul nostru pentru vindecare, ca efect al detașării prin iertare, de sursa negativității noastre (manifestate prin vini, frici, traume, lăcomii, insuficiențe, ostilitate, invidii, gelozii, posesivitate, etc) intrăm în comuniune cu Sinele nostru Spiritual (energetic) și prin canale energetice subtile, cu Dumnezeu (ca sursă informațională și de energie vitală a supra-conștientului nostru).
Prin canalele energetice deblocate de reziduri toxice și informatice (induse prin negativitate de mintea noastră), dobândim acces neîngrădit și nelimitat la hrană energetică, dobândind capacitatea de manifestare a luminii lăuntrice, a iubirii necondiționate, a inspirației divine, a clarității și a înțelegerii informațiilor stocate la nivelul nostru supra-conștient.
Atunci când prin vindecare și ”cauterizarea” rănilor noastre sufletești blocăm risipa de energie vitală și prin iubire stopăm deficitul energetic pentru a-i manifesta abundența – devenim conectați în mod autentic și în profunzimea ființei noastre, prin vibrația energetică ridicată a fiecărei, celule, a fiecărui atom și a fiecărui por al nostru, la supra-conștient, și prin el la vibrația energiei Luminii lui Dumnezeu.
La fel cum noi, prin stări mentale și emoționale pozitive, generăm la nivelul corpului nostru biologic și organic, un mediu favorabil (d.p.d.v. chimic, micro-biologic, hormonal și energetic), și benefic dezvoltării armonioase și sănătoase a celulelor noastre – așa și ele la rândul lor, ne asigură sănătatea (fizică, mentală, emoțională, spirituală și energetică).
În aceeași măsură (dar la altă scară perceptuală și evolutivă) – și NOI, prin sănătatea noastră , precum și prin integritatea morală (manifestată la nivel de atitudine și comportament non-invaziv și non-agresiv față de mediul în care trăim, față de semenii, și față de flora și fauna organismului Planetar pe care trăim și care ne hrănește trupul) – asigurăm sănătatea Întregului de care aparținem (și pe care-l formăm și-l determinăm), și care la rândul său, ne determină integritatea și sănătatea fizică.
Cu toate că mintea umană (bazată pe convingeri, trăiri și cunoaștere anterioară, limitate la programe mentale, prejudecăți, dovezi palpabile și certitudini) nu poate cuprinde și accepta ceea ce se află ”dincolo” de limitările și percepțiile sale, și de capacitatea sa de intuiție și înțelegere – Sinele nostru Spiritual (eliberat de dominația minții și de ”capcanele” iluziilor și fricilor sale), simte, înțelege și manifestă efectele benefice ale energiei Luminii la care are acces prin conexiunii permanente la Sursă noastră de energie vitală.
Când Sinele nostru se eliberează prin trezirea conștiinței sale, de ego-ul minții și de frici – devenim conștienți de măreția și abundența noastră de energie vitală ce o putem accesa prin inimă, conectându-ne prin iubire, la divinul din noi, din semenii noștri și din afara noastră.
Atunci când prin autoritatea inimi noastre – ne vom simți onorați, împliniți și bucuroși, să răspândim și să manifestăm în mod benefic, firesc și autentic abundența noastră energetică (izvorâtă din vibrația iubirii și a conectării prin credință pe frecvența Luminii divine) – vom deveni capabili să ne vindecăm sufletele de durere și să iubim necondiționat.
Când ne trăim viața în abundența Sursei divine a vibrației energiei iubiri, luminii și credinței – ceea ce oglindim în afară prin recunoștință și prețuire (necondiționat de așteptări și nevoi mentale și neîngrădit de îndoieli, necredințe, negativitate și frici) și – tot ceea ce suntem, simțim, avem, facem, iubim, gândim, trăim. sădim, dăruim experimentăm, credem și prețuiește ca valoare – se transformă în iubire.
Când ne prețuim valorile sufletești și celebrăm prin recunoștință, adevărul ce-l purtăm în inimi ca un dar divin – Iubirea devine autoritatea ce ne împuternicește să ne dedicăm răspândirii luminii și slujirii Adevărului inimii, ce ne conectează prin credință, la Dumnezeu.
Oricare ar fi experiențele noastre în acest moment, provocările pe care le avem în față, au menirea de a ne învăța să le acceptăm fără a le judeca, să le însușim lecțiile, necondiționat.
Atunci când putem face asta, fără să ne împotrivim prin judecăți, nemulțumiri și învinuiri, consecințelor ce ne sunt potrivnice sau semenilor noștri care ”nu rezonează” pe aceeași frecvență energetică cu noi – putem integra în țesătura vieții și în destinu nostru, experiențele pe care ele ni le aduc.
Autenticitatea este fructul unei vieți eliberate de măști, de frici, de pretenții, de lăcomii, de nevoia de control, de posesivitate, de nemulțumiri, de neliniști, de mânii, de ne iertări și de așteptări – trăite pe deplin, în iubire, toleranță, acceptare, prețuire, responsabilitate, moralitate, armonie, empatie, respect și asumare.
Negarea sau ”fabricarea” experienței prin respingerea a ceea ce este, e un act de neautenticitate și de manifestare ne-spirituala, a unei ființe care încă trăiește în ”colivia aurită” a minți sale și-și trăiește traumele sufletești prin frica și furia lăuntrică.
A ne oglindi durerea în lume și în propriile trăiri, înseamnă a ne condamna la o viață austeră, lipsită de bucurii, lumină și fericire, plină de griji, poveri, ostilitate și neîmpliniri.
Frica, ca exponent emoțional al comportamentului nostru instinctual (ce ne domină gândurile și faptele prin negare, respingere, neasumare și ostilitate) – izvorâte din lipsa experienței iubirii, a credinței, a prețuirii, a iertării, a asumării și a împlinirii.
Ieșirea din colivia minții și eliberarea prin spirit de poveri, suferințe, ne iertări și frici – este calea prin lumină, către măreția noastră și a adevărului ce-l purtăm în inimi, atunci când, prin credința în calea noastră și în sprijinul divin – alegem să trăim în vibrație emoției și a energiei iubirii. Atunci, vom redobândi puterea de a ne asuma și împlini iubirea, prin dăruirea nemijlocită și necondiționată a valorilor noastre sufletești.
Orice îndoială a minții pe care o hrănim prin emoții și stări mentale și sufletești negative, cu privire la justețea căii credinței și a iubirii – ne va plasa înapoi pe calea firii, a neîmplinirii, a durerilor trupești și a suferințelor sufletești.
Respingându-ne iubirea, adevărul inimii și valorile sufletești – ne condamnăm la singurătate și pribegie, rătăcind valorile și frumusețile vieții, și bucuria de a trăi. Acceptând inconștient să hrănim vinovăți și temeri ale minții, legat de trăiri și valori despre care ne face să credem că nu avem nevoie sau nu le merităm – consimțim să luptăm împotriva părții noastre luminoase, și a valorilor sufletești.
Prin tot ceea ce pierdem sufletește prin ne iubire, prin tot ceea ce ne luam când preferăm să ne agresăm și să ne negăm dreptul la fericire și iubire – devenim pribegi în lume și tot mai săraci sufletești,
Până ce prin negare și neasumare ne vom fragmenta conștiința, și până când sufletul ni-l terfelim prin judecăți, critici și învinuiri sau, îl amanetăm ”energiilor întunecate”, prin lăcomii, nemulțumiri și suferințele pe care le generăm prin ostilitatea gândurilor, emoțiilor și a faptelor noastre, manifestate în detrimentul celorlalți – nu vom face decât să repetăm experiența durerii la nesfârșit.
Supunându-ne experiențelor trăite perceptual și fizic, în planul nostru conștiente, dominației deciziilor subconștiente ale minții, izvorâte din convingerile negative și cunoașterile limitate ale minții (bazate pe experiențele dureri, a pierderii, a pedepsei și a traumele noastre trecute) – vom continua să ne manifestăm dezechilibrul energetic provocându-ne dureri și boli.
Tot ceea ce dezechilibram prin supărări, furii și emoții negative, și atragem ca și consecințe potrivnice de viață și poveri, va trebui vindecat în final, tot de noi.
Vindecarea însă, presupune în mod automat manifestarea noastră la un nivel superior de conștiință și rațiune, celui în care ne-a, provocat dezechilibrul energetic, suferințele. Acel nivel superior manifestat ca efect al iubirii și al emoțiilor noastre pozitive ne va dărui claritatea și puterea de a înțelege minciunile minții și a discerne între ele și valorile noastre sufletești, eliberându-ne de frici.
A ne spune nouă înșine adevărul și celorlalți (chiar dacă e opus dreptății minții), este prima cerință a vieții spirituale. A menaja de suferințe pe cel care confruntându-se cu adevărul din lipsa maturității sale emoționale, se va simții nedreptățit sau jignit, înseamnă doar a perpetua minciuna și a înfrâna evoluția sa. Secretele trebuie dezvelite.
De ne e teamă de consecințele și efectele lor, e pentru că încă nu suntem pregătiți să ne asumăm autenticitatea și frica trăiește încă, în sufletul nostru, în detrimentul iubirii.
Fără a rosti adevărul, despre ceea ce s-a întâmplat, experiența nu poate fi acceptată și integrată în mod autentic prin lecția ei. Astfel, lipsiți de onestitate, vom rămâne lipsiți și de autenticitate și valoare morală.
A nega ce s-a întâmplat, a trăii în iluzii și minciună, și a da curs minții să se scuze, să se justifice și să inventeze altceva, doar pentru a ascunde adevărul în spatele unei false dreptăți ale sale – înseamnă a-i permite să ne submineze autoritatea inimii și să ne împiedice să trăim frumusețea vieții în adevăr și în prezent.
A trăi în frică, în minciună, în iluziile minții și în propria falsitate – înseamnă a proiecta propria negativitate, ură și întuneric sufletesc asupra lui Dumnezeu, a Universului, a Pământului, a Lumii, a societății, a semenilor noștri și asupra noastră – contaminând tot ceea ce e viu și pur.
Tot ceea ce vedem și proiectăm în jur prin gândurile noastre, devine prin noi și pentru noi, o lume ce se transformă și se modelează după chipul și asemănarea trăirilor și a emoțiilor noastre, devenind o expresie a convingerilor și credințelor noastre.
Fie creăm inconștient o lume tot mai falsă și ostilă, atunci când ne îndepărtăm de lumină, valoare, prețuire, respect, iubire, credință și adevăr, sau – o facem să înflorească din aproape în aproape retransformând ceea ce atingem, într-o oază de frumusețe și valoare.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Chei și încuietori – înțelepciune, iubire, adevăr: trei chei care deschid intelectul, inima și voința
– NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA
– Sentimentele sunt uşa către inimă
– Inima – o imensitate ce numai Dumnezeu o poate umple
– Fericiţi cei curaţi cu inima
Read More
Category: 
Comments: 
