egoste tagged posts

Bună să vă fie ziua
și să aveți o de săptămână plin de voie bună și iubire!
Vă doresc să aveți parte de o zi plină de bucurii, în care să vă regăsiți liniștea inimii și pacea sufletească, pentru a experimenta fericirea – prin bucuria și frumosul adus în sufletele voastre și ale celor dragi, punând preț pe binele lor, și îmbrățișându-i cu atenția, toleranța și abundența iubirii voastre.

Ego-ul este sursa neliniștilor, înfrângerilor, a neîmplinirilor și a neîmpăcărilor noastre. El ne hrănește decepțiile, lăcomiile, grijile și insuficiențele – prin negativitate și frici. ȘI o face adesea, fără ca noi să putem conștientiza, înțelege și accepta că toate fricile ce ne induc negativitatea, sunt iluzii plămădite de mintea noastră.

Este în natura ego-ului nostru să divizeze, să separe, să cucerească și să domine. Acolo unde spiritul este treaz și se manifestă prin conștiința iubirii, ego-ul nu poate diviza. Astfel el nu poate nici cucerii și nici domina mentalul și atitudinea sau alegerile noastre, prin vinovății, neasumare și frici.

Fiecare gând sau emoție pe care o exprimăm, fie ne unește, fie ne separă. Fiecare gând izvorât din nevoile și neîmplinirile ego-ului, care separă oameni de oameni și ideile de idei – ne distorsionează percepțiile și înțelesurile, privind unitatea noastră cu Sinele și semenii noștri, obturându-ne în manifestarea libertății, unicității și autenticității noastre, ce pot fi manifestate doar prin Spirit și conștiință trează.

Doar acele gânduri care unesc prin energia iubirii, care conectează o persoană cu alta sau conectează idei și percepții între ele – pot releva unitatea.

Gândurile care exprimă: lăcomii, nemulțumiri, insuficiențe neîncredere, ne-iertare, negativitate, invidii, gelozii, nevoia de a impune, a controla sau de a poseda, ostilitate, fricile, etc – sunt doar emoții auto-induse, menite să separe, să dezbine și să de divizeze, hrănind în conștiința și credințele noastre subconștiente, sentimentul durerii, înstrăinării și al separării.

Atunci când ne exprimăm gândurile și emoțiile atașate lor, ne identificăm cu ele la fel cum ne identificăm și cu crezurile, convingerile sau dreptatea minții noastre, din care ele izvorăsc.

Atunci când nu găsim o cale de a accepta și prelua ideile, percepțiile, năzuințele și valorile celorlalți, chiar dacă nu suntem de acord cu ele, sau diferă de valorile, așteptările sau năzuințele noastre – blocăm comunicare și ne separăm de informațiile și darurile ce prin ele, ne sunt destinate.

Acceptând ideile și perspectivele celorlalți asupra lumii și vieții, înseamnă: – a lărgi cercul cunoașterii și înțelegerii propriei noastre lumi perceptuale, și – a ne extinde respectul, acceptarea, încrederea, toleranța și iubirea, asupra lor.

Pentru a conviețui în pace și armonie cu semenii noștri, va trebui să învățăm să vedem și să exprimăm doar acele gânduri și acțiuni, care ne unesc prin valori, și să evităm să susținem acele idei, sentimente și gânduri, care ne separă.

Dreptatea minții noastre, nu valorează nimic dacă dezbină, opune, controlează sau impune o convingere sau o credință ce devine antagonică cu Adevărul inimii, cu valorile pozitive ale emoțiilor cu care este asociată, și cu ceea ce exprimă interlocutorii noștri.

Fără a filtra informațiile și cunoașterea minții prin adevărul inimii și prin valorile noastre sufletești, vom da curs minții și iluziilor sale, să ne separe de propriile valori și de valorile celorlalți.

Doar privindu-i pe ceilalți, din perspectiva lucrurile, credințele, valorile și principiile care ne unesc, vom putea înțelege care sunt acele idei , convingeri, prejudecăți și principii care ne dezbină sau ne separă, pentru a le putea armonia intre ele, sau a le accepta și tolera pe cele divergente, respectând diferențele între noi.

Prin firea naturii noastre umane, construită pe principii, năzuințe și valori diferite, pe experiențe și nevoi ce diferă, pe capacități diferite de cunoaștere, exprimare și înțelegere – suntem diferiți. Și aceste diferențe sunt salutare, atâta timp cât ele sunt respectate, și nu permitem minții prin ele, să ne blocheze potențialul, exprimarea sau libertățile noastre, ca efect al antagonizării relațiilor noastre și a deschiderii sau apropierii față de semenii noștri.

Prin natura firii noastre Spirituale (divine), a Sinelui nostru energetic ce sălășluiește în trup – atunci când ne exprimăm unicitatea și uniunea noastră inseparabilă și inviolabilă în raport cu sinele nostru autentic și cu adevărul inimii – acceptăm diferențele față de cel de lângă noi, ca fiind firești din perspectiva nevoilor noastre programate prin educație sau asimilate din mediu prin învățare sau experiențele vie.ii.

Raportul mentalului cu adevărul inimii, respectiv proiecția fricilor și a nevoilor noastre ,mentale în afară în raport cu abundența pe care o putem manifesta exclusiv prin valorile noastre sufletești și iubirea inimii – definesc separarea de sinele nostru autentic, sau uniunea prin conștiință a ființei noastre cu sinele nostru spiritual.

Prin dobândirea conștiinței unicității noastre inseparabile de adevărul inimii, devenim în mod conștient parte a întregului ce ne definește și pe care-l formăm, dincolo de puterea noastră de înțelegere, sau de ceea ce mintea noastră dominată de ego- poate recunoaște, accepta, asuma și cuprinde.

Când vom lăsa diferențele noastre în raport cu ceilalți, să existe pur și simplu acceptându-le așa cum sunt – fără a încerca să schimbăm să judecăm sau să condamnăm alegerile și experiențele celorlalți în raport cu așteptările pe care le avem de la ei – vom renunța la a mai da prilej vanității minții ego, și orgoliilor sale să ne mai separe.

Când nu ne vom mai lăsa fricile și mentalul, să ne separe de valorile noastre sufletești – nu vom mai putea fi dezbinați prin lăcomii, interese, nevoi, nemulțumiri sau negativitate – nici de cei ce se împotrivesc experiențelor sau dreptului nostru de a ne alege calea.

Atunci când vom permite păcii sufletești să sălășluiască atât în inima noastră cât și în inima celor pe care alegem să-i iubim, ferindu-le sufletul de ostilitatea sau negativitatea noastră, manifestate în momentele de cădere..

Când suntem tentați să-i schimbăm pe ceilalți sau ”să-i ajutăm”, crezând că dacă nu împărtășesc principiile, experiențele, valorile sau trăirile noastre, au nevoie de ajutor, permitem doar minții ego, să ne abată atenția de la propriile noastre carențe și nevoi.

Când vom fi conștienți de senzația pe care o resimțim când alții trag de noi sau ne împing încercând să ne urnească în direcția în care ei vor, pom putea înțelege și senzația trăită de cei pe care noi încercăm să-i schimbăm fără acordul și acceptul lor. Această senzație este ceea a lumii dominată de ego, de nevoi, neliniști, lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, frici, ostilitate, suferințe ură și griji.

Ego-ul va încerca mereu să ia parte unuia sau altuia, pentru ași consolida puterea și dominanța. Atâta timp cât suntem incapabili să ne dizolvăm ego-ul, tumultul zgomotos al gândurilor noastre pline de nemulțumiri și griji va risipi doar energia noastră vitală, împiedicând Spiritul să fie hrănit cu energie, pentru a se trezi la conștiință și claritatea dată de înțelegere.

Când ne vom aduce ego-ul la tăcere și vom înțelege că ego-ul este partea din noi care nu cunoaște și nu înțelege iubirea, vom dobândi acel nivel de trezire și conștientizare, care ne va permite să dă prilej spiritului să manifeste iubirea și să ne vindece, trupul, mintea, inima și sufletul prin ea.

Când vom înțelege că întreaga noastră experiență pe Pământ, este un proces continuu de învățare, asimilare și înțelegere – pentru a ne da prilejul să avem încredere în noi înșine, în semenul nostru și în Dumnezeu – în clipa finală a trezirii noastre, când încrederea, credința și iubirea înfloresc pe deplin, aceste trei aspecte ale sinelui, se contopesc într-unul singur.

Atunci, când nevoile și grijile noastre se vor estompa, frica de moarte și trezire va dispărea, canalele noastre energetice se vor debloca, iar prin ele, energia luminii divine ne va cuprinde și îmbrățișa – inundându-ne fiecare por, fiecare celulă și fiecare simț, într-un unic și mirific spectacol de lumină, beatitudine, fericire, grație și splendoare.

Atunci vom sosi ”Acasă” și vom intra pe deplin, în comuniune cu Dumnezeu, contopindu-ne pe deplin cu și miracolul energiei luminii și iubirii sale. Acel moment unic de uniune totală cu Dumnezeu, nu poate fi descris în cuvinte ce pot fi înțelese de cei ce nu au trăit experiența Iluminării, căci din mintea lor lipsește reperul.

Cu certitudine, în moment trezirii și metamorfozei noastre Spirituale, atunci când prin puterea iubirii din inimile noastre, ne vom putea învinge frici, pentru a ne iertări și a ne elibera de povara traumelor suferințelor noastre din trecut – conștiința iubirii ne va permite să atragem în viețile noastre, frumusețea, oamenii frumoși sufletește, și experiențele consecințelor favorabile care ne vor reda bucuria de a fi și a trăi.

Momentul eliberării noastre sufletești, va veni în momentul în care vom fi pregătiți să primim iubirea, în mod autentic în viața noastră. Când vom înțelege că, atâta timp cât permitem fricii să ne domine simțurile și trăirile, ne condamnăm la ne iubire și nefericire – vom înțelege că, doar conștiința iubirii ne poate elibera de conștiința vinovăției și de trauma durerii.

După ce vom străbate calea toleranței și a iertării, și ne vom putea iubi suficient de mult pentru a ne vindeca de frici, dorințe, nevoi, lăcomii, insuficiențe, neliniști, neîncredere, ostilitate și negativitate.

Atunci când vom alege calea iubirii și a păcii sufletești – vom dobândi abundența iubirii prin credința binelui, a acceptării, a toleranței, a asumării, a responsabilității, a cumpătării, a armoniei, a abandonului propriei dreptăți și a asumării adevărului inimii.

Până nu ne vom asuma în mod fizic și asumat, trăirea experienței iubirii – trăirile, năzuințele, experiențele, percepțiile și sentimentele noastre, nu vor avea un înțeles deplin pentru noi, iar mintea ego- va continua să ne domine și să ne inducă gândurile negative și resentimentele, prin neîmpliniri, neîmpăcări și frici.

Când ne vom îngădui prin atitudinea iubirii și a sentimentelor pozitive manifestate față de noi și cei din jur, să acumulăm energie vitală și experiențe pozitive prin care să dobândim abundența inimii și a iubirii – vom deveni capabilă să ne dăruim în mod autentic și binelui celor din jur – prin experiențele reușitelor, ale vindecării și ale valorilor noastre sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A DA SI A PRIMI
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– Postul – trebuie înțeles deopotrivă și în planul psihic
– Iubirea – niște schimburi între suflete și spirite
– SERIOZITATE