As fi un ingrat sa spun ca ma dau in vant dupa literatura si cinamatografia rusa dintr-o prejudecata pe care nu mi-o explic, si nici nu am cautat s-o fac vreodata. Totusi, trebuie sa recunosc ca atunci cand mi-am supus rabdarea si atentia pe anumite lucrari ce apartin de cultura rusa ( ca a fost vorba de o poezie-Esenin, Puskin; ca e vorba de literatura-Tolstoi, sau muzica – Oceni ciornaie si cinematografie), am descoperit lucruri de o frumusete si realitate dureros de placute!
Astfel s-a intamplat si cu acest film, Prietenul meu Ingerul, film care vine ca un raspuns la o intrebare pe care, cu siguranta, si-a pus-o fiecare dintre noi, macar o data in viata: Exista ingeri?
Cine nu a văzut această producție cinematografică ar fi recomandat să-și facă timp s-o urmărească, deoarece filmul este destinat tuturor, fiind o poveste minunată la sfârşitul căruia simţi nevoia de a face bine cuiva, aşa ca o necesitate urgentă care nu suportă nici un fel de amânare sau abatere.
E atât de sublim să faci bine, un bine cât de mic, dar să simţi că ai ajutat, că te-ai făcut – fie chiar şi pentru o clipă sau o zi – iubitor de oameni. Acel sentiment e atât de greu de egalat sau de comparat. E ceva mirific. E ceva angelic, după cum veţi vedea şi în acest film: Prietenul meu, îngerul.
Personajele și atmosfera din film sunt atât de apropiate si asemanatoare cu cele din țara noastră încât dacă in film nu s-ar vorbi în limba rusă, ai putea crede că acest film a fost făcut într-un oraș din România.
Iti urez vizionare plăcută!
Notă: În cazul în care nu iti apare subtitrarea în limba română, apasa butonul “CC” si alege limba romana.
