“Într-un moment sau altul al vieții sale, fiecare trăiește îngrozitoarea experiență a singurătății. În acest vid, în aceste tenebre, el nu mai știe nici unde se află, nici încotro se îndreaptă…Chiar Iisus, pe cruce, a străbătut acest deșert întunecat al sufletului și a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lăsat?” Toți oamenii, chiar cei mai mari Inițiați, cunosc într-o zi această suferință de nedescris. De ce? Pentru că este o experință necesară ca să ne apropiem de esențial. Nu înțelegem adevărurile sufletului și ale spiritului când suntem fericiți, satisfăcuți, înconjurați de prieteni, ci atunci când ne simțim singuri și părăsiți.
În realitate, nimeni nu este părăsit. Dar, atunci când trebuie să străbată niște încercări îngrozitoare, fiecare este înconjurat de niște spirite și entități care îi vorbesc și veghează asupra lui. Singurătatea nu există, ea este doar o stare de conștiință trecătoare, iar pentru a o depăși cât mai repede, nu există altă cale decât să ne avântăm spre Cel care susține toate lumile.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 5 noiembrie
Recomandam urmatoarele articole:
– Singurătatea – îl amenință pe cel care nu știe să vadă Principiul divin la alții
– SINGURĂTATE
– Singurătatea – un remediu: deschideți-vă încă de dimineață întregii lumi
– Linia dreaptă și linia curbă – două feluri de a înainta
– Criticile – să știm că vom fi mereu expuși lor