“Nu putem nega că majoritatea oamenilor au o inimă bună şi sunt sensibili, dar au un mod ciudat de a-şi manifesta sensibilitatea. Dacă văd la cinematograf sau la teatru un copil părăsit sau maltratat, oameni săraci murind de foame, ei plâng cu uşurinţă. Dar dacă ieşind de la spectacol, trec pe lângă un cerşetor a cărui fizionomie jalnică ar trebui să le atragă atenţia şi să le stârnească mila, ei nici măcar nu îl remarcă. Iar de îndată ce ajung acasă, ei îşi bruschează copii, nu îi ascultă atunci când aceştia au nevoie de atenţie şi de afecţiune. Da, este extraordinar, la cinematograf sau la teatru suntem sensibili, ne înduioşăm, dar în viaţa adevărată acelaşi spectacol ne face să ne închidem deseori ochii şi inima.
Oamenii au încă mult de învăţat despre adevărata sensibilitate şi despre cum să o manifeste. Câţi sunt sensibili la frumuseţea lumii divine și trăiesc, contemplând-o, asemenea emoţii încât întreaga lor fiinţa să poate renaşte purificată, regenerată?”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 17 aprilie
Recomandam urmatoarele articole:
– Pietrele – sunt niște ființe vii
– Vara – floarea dă naștere fructului
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea I-a)
– Ateul – comparabil cu acela care, în fața în fața unei ființe umane, și-ar lua în considerare numai anatomia
– Frângerea inimii, o cale de a o deschide