“Cu cât o ființă devine mai sensibilă, cu atât mai mult ea se expune suferinței la tot ce vede și aude în jurul ei. Oare, trebuie ca ea să devină insensibilă pentru a nu mai suferi? Nu. Cu un astfel de raționament, ea va deveni repede la fel de dură ca piatra. Nu trebuie să ne temem că suferim, iar suferința nu trebuie luată prea mult în considerație. Chiar dacă trebuie să suferim, este de preferat să ne creștem sensibilitatea, fiindcă gradul ei de sensibilitate determină măreția, înălțimea morală a unei ființe umane. Ea nu trebuie însă să confunde sensibilitatea cu sensibilitatea afectată.
Pentru știința spirituală, a fi sensibil înseamnă a fi capabil să te deschizi din ce în ce mai mult splendorii și bogățiilor Cerului, să captezi minunile lumii divine încât să nu mai simți atât de mult prostia, vulgaritatea și răutatea oamenilor. Marii Maeștri și, deasupra lor Îngerii, Arhanghelii nu suferă de urâțenie: ei nu o văd. Ei văd numai frumusețea și ei se află fără încetare în bucurie.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 25 mai
Recomandam urmatoarele articole:
– Sensibilitatea – este tocită de excese
– Sensibilitate – și sentimentalism
– Morții – sensibilitatea lor la cuvintele celor vii
– Sensibilitatea – să căutăm să îi ameliorăm manifestările
– Adevărul – nu putem decât să ni-l apropiem