“Orgoliosul își închipuie că nu depinde de nimic și de nimeni, exact ca o lampă ce pretinde că dăruiește lumina, uitând că centrala electrică este cea ce îi furnizează curentul. Dimpotrivă, omul modest știe că nu este o ființă izolată, că nimic nu depinde de el, iar dacă nu rămâne legat de Cer, el nu va avea nici forță, nici lumină, nici înțelepciune; el simte că este o verigă dintr-un lanț nefârșit, conductorul unei energii cosmice ce vine de foarte departe și care, prin intermediul lui, curge spre frații săi oameni.
Care sunt consecințele acestor două atitudini? Orgoliosul, care își închipuie că depinde numai de el însuși, uitând originea curenților ce se manifestă prin el, sfârșește prin a deveni un teren uscat. Invers, omul modest este o vale udată de apa ce coboară din înălțimi pentru a fertiliza câmpiile: el primește forțele care țâșnesc din munte și cunoaște belșugul. Nu s-au înțeles încă bogățiile umilinței.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 4 decembrie
Recomandam urmatoarele articole:
– Orgoliul fin si foarte fin
– Destinul nostru – este determinat de atitudinea noastră față de lumea divină
– RELAȚII DE CUPLU
– A-TI GASI CHEMAREA
– Entitățile luminoase – manifestările lor în noi