OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Postul
Conferinţa din 30.01.1945 (Sèvres)
Conferinţă improvizată (note stenografiate)
Ştiţi că, atunci când mâncaţi, organismul vostru absoarbe tot ceea ce îi este util şi încearcă să se debaraseze de ceea ce îi este străin sau distructiv. Dar organismul nu este întotdeauna capabil să elimine, fie pentru că l-aţi supraîncărcat, fie pentru că hrana absorbită conţine prea multe impurităţi. În acel moment se acumulează deşeuri în diferite organe şi sunt supraîncărcate, îndeosebi intestinele.
Cum să deosebim hrana pură de cea impură? Există un criteriu: hrana care se alterează uşor sau aceea care lasă un mare număr de resturi în organism nu este pură; nu este suficient să fie bine spălată şi bine pregătită. Numai hrana care nu putrezeşte rapid este pură: de exemplu, fructele care se conservă mult timp (unele chiar luni de zile!) şi legumele, în timp ce carnea nu se conservă aproape deloc. Fructele sunt deci hrana cea mai pură. Putem spune că alimentele care primesc multă energie solară sunt pure, desigur şi fructele, care sunt expuse continuu la soare şi la aer, sunt alimentele cele mai pure.
Dar chiar dacă este pură, hrana lasă deşeuri în organismul nostru şi de aceea Iniţiaţii ne-au sfătuit mereu să postim pentru a-şi elibera corpul fizic de impurităţile pe care le-a depozitat. De altfel, postul este o metodă pe care o învăţăm de la natură. Observaţi animalele. Când sunt bolnave, ele postesc instinctiv: se ascund undeva, găsesc o iarbă care le va provoca purgaţie şi se vor vindeca. Într-un alt domeniu, atunci când vedem praful depus pe mobile şi pe obiectele din casă, ştim că trebuie să le curăţăm. Dar când este cazul să înţelegem că propriul organism trebuie să suporte o asemena curăţenie cel puţin o dată pe săptămână şi că milioane de muncitori, care sunt celulele organismului nostru, au uneori nevoie de concediu, atunci refuzăm. Aţi remarcat că anumite boli se manifestă prin febră, ochii care încep să lăcrimeze, nasul care curge, mici erupţii ce acoperă pielea… Este o purificare. Dar omul este atât de încăpăţânat încât refuză să se purifice pe sine şi organele sale sunt deci obligate să facă această lucrare în locul lui.
Eu vă sfătuiesc să postaţi în fiecare săptămână, timp de douăzeci şi patru de ore. În timpul celor douăzeci şi patru de ore, puteţi bea apă caldă fiartă, nimic altceva. În acelaşi timp faceţi şi o lucrare spirituală: vă legaţi de entităţile cele mai luminoase, alegeţi muzica şi lecturile ce vă pot inspira, vă purificaţi gândurile şi sentimentele. Aceia care se supun disciplinei postului constată după o vreme că materiile pe care organismul le elimină pe căi naturale nu mai miros. Să presupunem că eu sunt medic şi îmi ascultaţi cuvintele fără să fiţi şocaţi. Dacă simţiţi că mirosul materiilor pe care le eliminaţi, precum şi mirosul transpiraţiei voastre, devin foarte puternice şi neplăcute, să ştiţi că este un semn că sunteţi bolnavi fizic sau psihic. Veţi spune că aceste mirosuri depind numai de natura alimentelor pe care le-aţi mâncat în acea zi. Nu, observaţi-vă: dacă timp de câteva zile sunteţi îngrijoraţi, tulburaţi, furioşi, duşmănoşi sau geloşi, mirosul pe care îl emanaţi se schimbă. Totul se reflectă în felul în care mirosim.
Am primit mai multe scrisori, mai ales de la femei, care îmi scriau: “Aş dori să ţin post, dar atunci când postesc, devin urâtă”. Da, poate, la începutul postului este ceea ce se întâmplă, dar acest lucru dovedeşte că există multe deşeuri de eliminat. La început puteţi avea şi migrene, palpitaţii, ameţeli, şi unele persoane chiar leşină… Nu trebuie să vă speriaţi, este normal. Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când câteva zile, dar mii de oameni au murit pentru că au mâncat prea mult. La început acest lucru poate fi dificil, fiindcă organismul este tulburat dintr-odată de această curăţenie cu care nu era obişnuit. Aceste indispoziţii nu sunt grave, nu vă vor omorî, din contră. Dacă le suportaţi şi continuaţi postul, veţi constata că, după o zi sau două, în funcţie de caz, această dezordine interioară se va uşura lăsând locul unei păci, unei linişti extraordinare.
Nu trebuie să judecăm după primele efecte ale postului pentru a spune că este periculos să posteşti. Dimpotrivă, cei care resimt indispoziţiile sunt cei care au nevoie mai mare să postească fiindcă aceste tulburări provin din abundenţa de deşeuri aruncate deseori în sânge prin curăţenie. Mulţi oameni, care nu ţin cont decât de aparenţe, se gândesc că postul îi va slăbi, că vor avea o înfăţişare proastă. Da, poate că este adevărat la început, dar apoi ei îşi revin şi devin deschişi, liniştiţi şi plăcuţi la înfăţişare. Aceia care nu cunosc limbajul naturii se îngrozesc de îndată ce simt câteva indispoziţii. Ei îşi spun: “Am palpitaţii, mă simt slab, voi muri” şi încep repede să mănânce, adică să îşi încarce organismul, care a sperat, pentru un moment, că se poate elibera. Cum tulburările resimţite încetează, de îndată ce mănâncă, ei concluzionează că au fost înţelepţi să întrerupă postul. Deloc!
Aceia care doresc să postească trebuie să înţeleagă altfel lucrurile. Dacă simt stări de slăbiciune nu trebuie să se sperie, ci să continue până când aceste indispoziţii dispar, ceea ce se va întâmpla destul de repede. Indispoziţiile se datorează faptului că natura vrea să le debaraseze organismul de toate naturile şi trebuie să aştepte. Aceia care nu aşteaptă fac precum aceia care imediat ce au febră încep să ia pastile pentru a se opri. Evident, ei se simt imediat mai bine, dar nu ştiu că oprind febra în acest fel, se pregătesc pentru o boală ce va apărea mai târziu. Lăsaţi-vă organismul să reacţioneze el însuşi. Când organismul este încărcat, el reacţionează încercând să respingă toate deşeurile, de aceea temperatura urcă. Trebuie să suportaţi această temperatură. Este dovada că se face curăţenie. Cum să suportaţi şi să ajutaţi organismul în lucrarea lui? Bând apă foarte caldă, fiartă. Puteţi bea mai multe căni mari şi temperatura va scădea repede: toate canalele se vor dilata şi sângele va putea să circule cu uşurinţă antrenând resturile spre căile naturale de eliminare şi spre pori.
V-am mai menţionat că este de asemenea foarte bine să beţi apă caldă şi când postiţi. O lăsaţi să fiarbă câteva minute pentru a distruge microbii şi lăsaţi apoi să se depună calcarul. Când spălaţi vesela plină de grăsime cu apă rece, aţi observat că farfuriile nu sunt complet curate. Aveţi nevoie de apă fierbinte pentru a dizolva grăsimile. La fel se întâmplă şi cu organismul: apa caldă dizolvă multe elemente şi materii pe care apa rece le lasă intacte; ea le antrenează apoi spre exterior prin pori, prin rinichi etc… şi vă veţi simţi purificaţi, întineriţi. Puteţi chiar să beţi apă fierbinte zilnic, atunci când postiţi. Pentru că apa caldă curăţă canalele, ea este un excelent remediu contra arterosclerozei, a reumatismului etc.
La început nu este prea plăcut să beţi apă caldă, dar încet-încet simţim o asemenea stare de bine încât aceasta devine o adevărată plăcere. Apa caldă este un remediu extraordinar, dar poate pentru că este prea simplu şi avantajos, nimeni nu îl ia în serios. Unul dintre fraţii noştri s-a vindecat cu apă caldă de o boală pe care medicul său nu a putut-o vindeca cu alte remedii. Când acesta l-a vizitat i-a povestit cum s-a vindecat, acel medic, care era unul dintre prietenii lui, i-a mărturisit: “Da, cunosc miracolele pe care le poate face apa în numeroase cazuri, dar nu aş putea lua bani de la o persoană pentru o consultaţie în care i-am prescris pur şi simplu să bea apă caldă!”.
Atunci când postim corpul eteric remediază privaţiunile corpului fizic şi îi aduce elemente mai pure, mai subtile. Corpul eteric este însărcinat să vegheze asupra corpului fizic şi să îi dea energia care îi lipseşte. Postul dă deci un impuls corpului eteric care se pune pe treabă: activitatea se mută în altă parte şi în tot acest timp corpul fizic se odihneşte. Evident, dacă prelungim prea mult timp postul, corpul eteric este suprasolicitat din moment ce corpul fizic nu face nimic. Corpul fizic şi corpul eteric sunt doi asociaţi şi dacă numai unul dintre ei lucrează, echilibrul se rupe.
V-am mai spus deja că una dintre regulile de bază ale nutriţiei, este aceea de a te opri înainte de a fi sătul. De ce? Pentru că dacă vă ridicaţi de la masă, păstrând încă un mic apetit, organismul simte că ceea ce a absorbit nu este suficient şi încearcă să găseacă ce îi lipseşte, iar corpul eteric este acela care îi dă. De aceea, chiar dacă după câteva minute vi se propune să mai mâncaţi puţin, veţi constata că nu vă mai este foame şi chiar veţi simţi că sunteţi mai bine dispuşi. De aceea vă sfătuiesc să vă ridicaţi de la masă cu o uşoară senzaţie de foame. Unii îşi imaginează că vor fi mai sănătoşi dacă mănâncă mult. Nu, nu trebuie să vă supraîncărcaţi stomacul pentru că nimic nu vă îmbătrâneşte mai mult decât o masă în exces.
Evident, când spun să vă ridicaţi flămânzi de la masă, vorbesc despre o uşoară privaţiune. Dacă v-aţi priva sistematic de materia necesară organismului, corpul eteric nu ar putea repara lipsurile. Dar dacă dintr-un kilogram aţi suprima de 20 de grame, atunci v-aţi simţi mai uşori, mai bine dispuşi datorită elementului care se adaugă hranei pe care aţi consumat-o. Acela care mănâncă prea mult este somnolent. De ce? Pentru că somnul este necesar corpului eteric pentru ca acesta să poată elibera organismul de excesul de hrană care-l încarcă. De ce să adăugăm acest surplus, dacă apoi vom fi nevoiţi să îl eliminăm?
Vă gândiţi că ceea ce vă spun astăzi nu este important, că nu este un subiect prea Iniţiatic… dar ridicaţi-vă zilnic de la masă cu o uşoară foame, postiţi din când în când, beţi apă caldă şi veţi constata toate binefacerile pe care le primiţi din aceste practici, chiar şi pentru viaţa voastră spirituală.
Pentru a încheia, vă voi spune ce trebuie să faceţi după ce întrerupeţi un post de mai multe zile, căci trebuie să ştiţi că puteţi muri dacă reîncepeţi imediat să mâncaţi normal. În prima zi este indicat să consumaţi câteva ceşti de supă slabă; în ziua următoare puteţi mânca o ciorbă cu pâine apoi, în cea de a treia zi, puteţi reîncepe să mâncaţi normal, dar hrană uşoară şi nu într-o mare cantitate. În acest fel, nu vă veţi supune nici unui pericol şi după asemenea post veţi trăi senzaţii noi, subtile, veţi avea revelaţii şi mai ales vă veţi simţi întineriţi, uşuraţi, ca şi cum materialele care încărcau organismul ar fi dispărut, ca şi cum resturile şi impurităţile ar fi fost arse. Există lucruri foarte interesante de studiat despre acest subiect, dar neştiinţa şi frica îi împiedică pe oameni să se regenereze prin post, cum mulţi spiritualişti şi mistici aveau obicieiul să o facă în trecut.
Un minut de meditaţie.