OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Iniţierea este victoria fiinţei umane asupra propriilor slăbiciuni
Conferinţa din 12.09.1984
Lectura meditaţiei zilei
Iisus a spus: intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află”. Această poartă strâmtă, care permite accesul la Împărăţia Domnului, este poarta Iniţierii. Iniţierea este o asceză ce îl învaţă pe om să se despartă de slăbiciunile, de tendinţele sale negative. O putem compara cu orificiul prin care este nevoit să treacă şarpele atunci când trebuie să-şi schimbe pielea. Discipolul este acela care se pregăteşte să treacă prin poarta cea strâmtă ce îi va înlătura “vechea sa piele”, adică proastele obiceiuri, concepţiile sale greşite. Fiecare dintre voi trebuie să treacă prin poarta cea strâmtă. Iar în loc să vă tulburaţi şi să vă fie frică, bucuraţi-vă, fiindcă veţi deveni astfel oameni noi, cu gânduri, cu sentimente noi, cu un comportament nou. Se poate spune că, de-a lungul întregii sale vieţi, omul străbate trei porţi: aceea a naşterii, prin care trec toţi oamenii, fie buni sau răi, apoi aceea a morţii, străbătută de asemenea de toţi dintre voi, şi aceea a Iniţierii, trecută numai de aceia care au fost în stare să facă mari sacrificii, să renunţe la foarte multe lucruri.
Dragii mei, această pagina este plină de sensuri, foarte interesantă, foarte importantă. Eu am întâlnit în viaţă tot felul de oameni, mai ales femei care îmi mărturiseau că trecuseră deja de cea de-a cincea Iniţiere, iar eu eram atât de trist şi de nefericit, deşi trăisem lângă Maestrul Peter Deunov atâtea încercări şi probe, aproape douăzeci de ani… Mă necăjea faptul că nu reuşisem să trec nici de prima Iniţiere!… Dar am întâlnit în viaţă şi o mulţime de Iniţiaţi pe care, totuşi, nu îi întâlneşte toată lumea… Este atât de ciudat! Ne închipuim că suntem nişte creaturi nemaipomenite, chiar atunci când nu am făcut vreun sacrificiu, vreo renunţare, când nu am ajuns să ne învingem natura noastră inferioară, iar bietul pământ este bântuit încă de atâţia “Iniţiaţi”!… Şi totuşi, Împărăţia Domnului nu a apărut încă datorită lor!… Veţi vedea în continuare cum trebuie judecat acest subiect al Iniţierii… Nu este deloc uşor!…
În primul paragraf se spune că există trei porţi destul de strâmte: prima este aceea când ajungem pe pământ, când scoatem primul ţipăt, iar a doua, şi mai strâmtă, pe care o denumim moarte, dar care, în realitate, este de fapt o a doua naştere: lăsăm deoparte “hainele noastre de aici, cele “pământene” şi pătrundem într-o altă lume, îmbrăcaţi altfel, născându-ne din nou… Iar a treia poartă… Dar cum se face că şarpele ştie deja că are o piele veche, pe care trebuie să o schimbe, şi caută un loc stâncos, un orificiu, prin care să treacă şi să se descotorosească de ea… Acesta este un exemplu figurativ, sugerat discipolului care trebuie să străbată locuri stâncoase şi să întâlnească primejdii deosebite ca să-şi smulgă “vechea piele” – vorbind în chip simbolic – adică slăbiciunile, viciile, necazurile, grijile, mizeriile, impurităţile; dar cum el nu a avut mari Maeştri care să îl instruiască, el nu realizează toate acestea.
Oare de ce v-am revelat faptul că natura umană posedă două laturi: una animalică, obişnuită, preistorică – personalitatea – pe care o deţinem cu toţii, egoistă, personală, slabă şi întunecată, ce nu se gândeşte decât să ia, să domine, să se desfete, nefiind nici dreaptă nici cinstită, lucrând numai pentru sine, şi o altă natură, divină şi celestă, pe care oamenii aproape că au părăsit-o, fiind pe undeva muribundă, înmormântată: oamenii nu mai sunt conştienţi nici măcar că ea mai există; dar în loc să fie conduşi, sfătuiţi de această natură, pe care am denumit-o individualitate, Eul Superior, oamenii preferă să calătorească în barca personalităţii, ce îi induce în eroare, îi sfătuieşte prost, iar ei nu îşi dau seama că sunt manipulaţi, devenind săraci, slabi, mizerabili, vulnerabili, fără nici un sprijin…
Acum este necesară această lumină adresată omenirii, pentru ca semenii noştri să înţeleagă încotro se îndreaptă, de ce natură trebuie să fie sfătuiţi. Dar ei nu s-au analizat aşa cum trebuie, nu dispun de criterii de judecată, crezând că adevărata cale este aceea a personalităţii… Eu v-am dat toate criteriile, toate modalităţile de a judeca, ca să ştiţi când sunteţi sfătuiţi de personalitate şi când nu, că nu trebuie să o ascultaţi, chiar dacă ea zace în sinea noastră, chiar a celor mai mari Iniţiaţi, numai că nu trebuie să o ucidem!… Ea este necesară, indispensabilă, foarte activă, dinamică şi neobosită, dar nu trebuie ascultată… fiindcă ne oferă mereu sfaturi din cele mai proaste!… Foarte puţini oameni sunt sfătuiţi aşa cum trebuie, ca să împlinească lucruri cu adevărat extraordinare, divine!…
Eu v-am spus dintotdeauna că nu sunt clarvăzător, telepat, şi am nevoie să verific pe cineva care se declară un Iniţiat, dacă este într-adevăr ceea ce pretinde că este!… Am nevoie de dovezi, da… Iar într-o conversaţie cu cineva eu fac aluzie la defectele persoanei respective, evident ca să o ajut, nu ca să o ucid, altminteri aş plăti şi eu prin karmă, aş reveni pe pământ… În aparenţă, poate că vă par un “demolator”, un om care să-şi lovească semenii… Dar interlocutorul meu este orgolios, răspunde imediat la “înţepăturile” mele, îmi trimite gânduri rele, şi atunci eu descopăr că personalitatea sa nu a fost încă învinsă, ea a fost vexată, rănită… Şi atunci îmi dau seama cât de “Iniţiat” este acest interlocutor al meu care nu şi-a învins încă personalitatea, nu în sensul de a o distruge, ci de a o pune în slujba sa… Fiindcă ea este foarte capabilă! Trebuie să ştim numai cum să o folosim, cum să o punem la treabă!… Apoi trag şi eu concluziile mele şi îmi spun: “Un asemenea personaj se crede un “Iniţiat”, dar nu ştie ce reprezintă Iniţierea! Dacă ar fi fost cu adevărat un Iniţiat, ar fi reacţionat altfel. El s-ar fi exprimat cam aşa: “Mulţumesc Maestre, aveam nevoie de o înţepătură, observ că mă iubiţi destul de mult. Eu vă sunt recunoscător!”. Şi astfel stima sa faţă de mine ar fi crescut. Iar atunci eu îl voi considera un adevărat Iniţiat, fiindcă el ştie cum să lucreze, cum să schimbe, cum să folosească totul în viaţă. În vreme ce, în cazul celor mai mulţi oameni, numai dacă le adresezi un cuvânt, îi faci să plângă la nesfârşit… Oare cine sunt aceşti “Iniţiaţi” aşa de slabi?!…
Oamenii nu ştiu cu adevărat ce este un Iniţiat!… El este o creatură care a lucrat în mai multe încarnări pentru a ajunge la acest stadiu. El a înţeles că există un singur lucru ce stă la baza Iniţierii: sacrificiul. Adică să învingi, să renunţi la anumite lucruri, pentru a deveni un cuceritor, un învingător al slăbiciunilor. Aceasta este adevărata Iniţiere. Iar aceia care nu ştiu se vor întreba de ce să se lipsească de anumite plăceri, bucurii, fiindcă atunci când reuşesc să învingă pe cineva sunt mândri, fericiţi… Poate că în aparenţă aşa stau lucrurile… dar aceşti oameni sunt neştiutori. Un Iniţiat nu are voie să devină un neştiutor. El are karma, datorii de plătit. Această victorie este una asupra unor lucruri despre care personalitatea ne sfătuieşte, iar individualitatea remarcă ce karmă grea am contractat…
Vedeţi, dar, că trebuie să ajungem la un nivel de cunoaştere pe care nu îl putem obţine în lumea obişnuită. Voi citiţi cărţile scrise de unii oameni numai pentru prestigiul, mândria lor, pentru bani, dar dacă i-aţi întâlni vreodată veţi remarca că ei nu reprezintă mare lucru. Poate că au citit mult, dar nu au trăit anumite lucruri şi nu le-au împlinit în ei înşişi. Totul este superficial, intelectualizat, aşa este întreaga lume!… Eu am însă alte metode şi atunci când întâlnesc asemenea oameni îmi spun că sunt influenţaţi de gândirea mondenă. Nu, nu aceasta este adevărata Iniţiere. Aceşti oameni, care se cred “Iniţiaţi”, au fost căsătoriţi de mai multe ori, au amante, fumează… Iar eu nu am înţeles ce înseamnă un “adevărat Iniţiat”!… Pământul este plin de asemenea oameni care nu ştiu ce înseamnă puritatea, mănâncă şi beau orice şi doresc să fie consideraţi adevăraţi Iniţiaţi. Iar mulţimea, care este proastă, îi acceptă orbeşte, lăsându-se condusă de asemenea creaturi… Şi astfel apar necazurile, suferinţele, complicaţiile vieţii… Oare de ce oamenii nu deţin adevăratele criterii de a discerne ce este cu adevărat un Iniţiat? Eu v-am mai spus că un adevărat Iniţiat este, mai întâi, dezinteresat, lucrează în mod gratuit. El distribuie totul, deţine o adevărată bogăţie, nu doreşte să servească pe nimeni personal, el îi eliberează pe oameni, în loc să îi lege, să îi exploateze… Există mulţi “Iniţiaţi” din categoria acelora menţionaţi mai sus, iar oamenii sunt orbi şi proşti şi cad în capcana lor. Mai ales în America există atâţia “Maeştri” care exploatează biata mulţime, adunând munţi de dolari, dispărând apoi cu ei în ceaţă… Deşi mulţimea este proastă, eu îi admir pe aceşti oameni, spunându-mi că sunt inteligenţi, dar nu voi pronunţa niciodată cuvintele “inteligenţă diabolică”, eu sunt bine educat!… Nu trebuie niciodată să pronunţăm aceste cuvinte!…
Dacă ar trebui să vă vorbesc acum despre cele trei porţi, am ajunge foarte departe. Eu am încercat să vă arăt multora dintre voi slăbiciunile şi defectele, fiindcă avem cu toţii lacune, mai ales eu!… Dar observ, atunci când vă spun aceste lucruri, când vă “înţep” puţin, cum vă bucuraţi! Oare cum aţi găsit voi secretul? Datorită Învăţământului!… Mulţi, care vin de afară şi nu cunosc încă Învăţământul nostru, se simt adesea jigniţi, fiindcă eu nu mă asemuiesc cu nimeni altcineva din lumea obişnuită!… Oamenii se pricep cum să măgulească, să se prefacă, să vă mângâie, spunându-vă: “Nimeni nu este mai drăguţ decât dumneavoastră!”. Oare de ce există atâţia proşti care nu văd că în spatele acestor amabilităţi există proiecte, motive, intrigi, tocmai ca să fie folosiţi şi manipulaţi!… Mie nu îmi place să îi imit pe aceşti oameni! Eu nu fac complimente, ofer bomboane copiilor! Dacă aş face complimente, aş hrăni personalitatea din fiecare, iar lumea invizibilă m-ar certa rău de tot!… Eu doresc doar să ajut persoana respectivă să evolueze, să se dezvolte armonios. Iar pentru acei “Iniţiaţi”, care plâng în faţa mea, am la mine întotdeauna destule batiste să le ofer! Da, nişte “Iniţiaţi” care plâng fiindcă eu le-am adresat doar un singur cuvânt!…
Amintiţi-vă de conferinţa în care v-am spus că vom întâlni peste tot piedici, obstacole, că dacă nu ar exista greutăţi, nu am putea avansa, evolua. Priviţi numai exemplul pământului: dacă nu ar fi dur, solid, ne-am afunda cu toţii, la fel ca în cazul nisipurilor mişcătoare. Vapoarele navighează pe apă tocmai datorită rezistenţei apei, avioanele înaintează în aer învingând rezistenţa aerului. Aşa stau lucrurile şi în viaţă, dar oamenii nu le-au descifrat încă! Ei doresc numai lucruri bune!… Dacă pe un munte nu ar exista obstacole, asperităţi, nu aţi mai putea urca! La fel şi în cazul coborârii; dacă traseul ar fi complet lin, aţi aluneca şi aţi muri. Eu v-am mai revelat nişte lucruri asupra cărora nu vreau să mai revin… La fel ca în cazul unui conferenţiar care, ajuns în cazul unei dezbateri, la destăinuirea unei probleme delicate, le-a cerut auditorilor, care doresc să asculte, să părăsească sala. Nimeni nu a vrut sa plece… Aceia dintre voi care sunt puritani, pot pleca, iar eu voi continua, chiar dacă jumătate dintre voi mă veţi părăsi! Unii deja au şi făcut-o!…
Să luăm exemplul prafului de puşcă. De ce explodează atunci când se află sub presiune într-o ţeavă, iar când se găseşte în stare liberă, nu se întâmplă nimic! În timp ce, comprimându-le, el este în stare să distrugă o lume întreagă! Apoi am mers mai departe în care nici un anatomist, nici un radiestezist nu s-a putut pronunţa. Dar această lege există peste tot. Obstacolele ne oferă forţe, tocmai ca să ne dezlănţuim, să acţionăm, să ne eliberăm! Atunci când vă aflaţi într-o închisoare, vreţi să fiţi liberi, iar când vă găsiţi în libertate, nu ştiti cum să apreciaţi libertatea… Să luăm exemplul bărbatului şi al femeii. De ce atunci când bărbatul este forţat de femeie, organul său “explodează”? Lui îi place acest lucru!… Dar cum se face că Inteligenţa Cosmică a acordat femeii această putere de a şti cum să acţioneze în acest caz? Vedeţi până unde am mers eu cu descoperirile mele!
De ce atunci când spiritul este limitat, înlănţuit, poate face lucruri formidabile? Trebuie să mulţumiţi Cerului atunci când întâlniţi obstacole, când dorinţa de a învinge se trezeşte în voi, când vreţi să dovediţi că puteţi face ceva, altminteri, veţi slăbi, veţi adormi, vă veţi anchiloza… Oare de ce oamenii nu au înţeles aceste lucruri? Cea mai bună dovadă este cazul sinuciderii atunci când ei se izbesc de anumite greutăţi, în loc să devină puternici tocmai datorită acestor obstacole, calomnii, critici. Tocmai atunci când sunteţi murdăriţi, denigraţi, în loc să vă tulburaţi, trebuie să vă transformaţi în nişte oameni formidabili! Dar cei mai mulţi se cred deja nişte “Iniţiaţi”!… Trebuie să ajungeţi chiar să transformaţi pietrele cu care se aruncă în voi în pietre preţioase, dăruindu-le apoi tuturora… Acesta este şi cazul meu. Dacă aţi şti măcar cu ce cantitate de pietre s-a aruncat în mine de-a lungul anilor!… Şi se continuă şi acum!… Dar eu sunt un alchimist, le adun, le transform, şi apoi le distribui sub formă unor pietre preţioase. Este formidabil acest lucru!
Un minut de meditaţie.
Formulă exprimată înainte de a servi masa:
Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsichkite problemi.
(Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele)