Portal Spiritual

Omraam Mikhael Aivanhov – Cum lucrează un Mare Maestru şi cum putem să ne asemănăm lui (B)

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cum lucrează un Mare Maestru şi cum putem să ne asemănăm lui

Conferinţa din 16.07.1983
B

Lectura meditaţiei zilei
Vă spuneam, rândul trecut, că primesc destule scrisori, multe mă încurajează şi pe mine, cred că ceva se petrece şi în interiorul meu tocmai datorită vouă, acelora care îmi scrieţi! Da, voi sunteţi cu adevărat oglinda mea vie. În lipsa acestei înţelegeri de ordin mental, în pofida avantajelor şi descoperirilor exterioare, devenind din ce în ce mai slabi, mai bolnavi, noi boli ne atacă organismul. V-am spus-o de câţiva ani, v-am repetat că boli noi vor apare, boli ce nu vor fi vindecate de medici, deoarece acestea sunt creaţii ale oamenilor! Iar acum tocmai s-a descoperit o nouă boală la homosexuali, dar nu aş dori să vorbesc despre acest lucru…
Dacă aş ajunge să-i conving pe oameni că viaţa lor interioară trebuie să fie schimbată în bine, în loc să caute mereu latura exterioară, dacă aş realiza acest lucru, atunci m-aş simţi o fiinţă de excepţie deoarece nimeni nu a reuşit acest lucru până acum. Oare voi reuşi şi eu să păstrez aceeaşi atitudine, căutând mereu să mă perfecţionez? Nu înţelegem aceste lucruri deoarece avem aceleaşi slăbiciuni interioare, atrăgând mereu latura negativă, răul ce se va instala şi se va hrăni cu slăbiciunile noastre!
Când lăsaţi resturi de mâncare în camera voastră, apar imediat furnicile şi gândacii ce simt, de la distanţă, existenţa acestei hrane pentru ei. Odată ce este curat, aceşti nepoftiţi pleacă, dar nimeni nu a interpretat faptul că acest proces se produce şi în interiorul fiinţei voastre. Voi singuri sunteţi aceia care atrageţi şi hrăniţi entităţile răului, şi cum nu vreţi să înţelegeţi aceste lucruri, vă veţi chinui întreaga viaţă neştiind cum să puneţi capăt suferinţei!
Când am vizitat India, am întâlnit în camerele de locuit ploşniţe ce săreau pe tavan şi sugeau sângele oamenilor în timpul nopţii. Dar cum se face că ploşniţele au urmat cursuri de radiestezie, aveau mici pendule şi ştiau asupra cui să cadă şi pe cine să evite? Iată lucruri pe care ştiinţa nu le-a cercetat îndeajuns.
Deci, dragii mei, a venit momentul să vă hotărâţi şi să spuneţi: „De astăzi nu voi mai fuma (sau alt lucru de care vreţi să scăpaţi) şi nu voi mai fi cum am fost!”. Unii îmi scriu că şi-au pierdut capul, iar eu ştiu unde şi l-au pierdut, nici măcar nu aş putea să spun locul! Deci, hotărâţi-vă, acum ori niciodată, căci altfel veţi suferi, veţi suferi atât de mult încât veţi fi desfiinţaţi, şi apoi îl veţi acuza pe Bunul Dumnezeu!

Vă întrebaţi cum puteţi deveni un Maestru sau cum poate un Maestru deveni Maestru! Oh, dacă aţi ştii prin câte a fost nevoit să treacă!; cele patru probe ale celor patru elemente: proba pământului, a apei, a aerului, a focului! Cum au reuşit să le treacă? Ei au dezvoltat în sinea lor nişte lucruri pe care nici nu le bănuiţi.
Ei da, pentru a deveni Maestru trebuie să trăieşti într-un anumit fel, adică să nu te gândeşti atât de mult la tine, să nu mai fi egoist, ci să munceşti pentru ceilalţi, pentru lumea întreagă, pentru a îndeplini dorinţa lui Dumnezeu şi nu propria dorinţă. Ei bine, unii s-au dezvoltat, au exersat şi au reuşit, dar după multe suferinţe, decepţii, trădări; ei au reuşit, fără să suprime în ei iubirea, aşa cum fac mulţi din cei care sunt chinuiţi şi renunţă spunându-şi că nu merită osteneala, nu merită să te ocupi de lume, ea este prea rea, meschină, şi astfel renunţă la tot. Sunt mulţi aceia care au renunţat, deşi au dorit să lucreze pentru oameni, să-i lumineze, dar văzând că oamenii nu răspund cu acelaşi entuziasm, cu aceeaşi iubire şi abnegaţie, ei au lăsat totul baltă! Eu cunosc o mulţime…
Trebuie să continuaţi în ciuda răutăţilor, a nedreptăţilor, a cruzimii…, trebuie să vă păstraţi iubirea, lumina, bunătatea, toleranţa, şi în acel moment veţi deveni un Maestru. Altfel rămâneţi un nimeni şi nu acesta trebuie să devină idealul vostru! Eu nu am nimic contra. Dar este de dorit să devii un Maestru! Ca să poţi deveni, trebuie să cunoşti multe lucruri… Apoi, să-ţi doreşti mereu ceea ce este mai bun, punând în practică! Da, mai întâi trebuie să ştii unde se află binele, dreptatea, nobleţea divină, iubind toate aceste lucruri cu toată puterea fiinţei tale! Şi imediat, trebuie să treci la lucru.
Odată cu trecerea anilor, veţi depăşi orice obstacol, veţi învinge greutăţile, veţi organiza şi echilibra tot, devenind voi înşivă adevărate splendori! Aceasta este calea! Dar voi vă rătăciţi în tot felul de mişcări şi învăţăminte speciale, căutând mereu ceva nou, dar neînţelegând niciodată nimic! Vă repet că nu astfel veţi deveni Maeştri, căutând peste tot şi neaflându-vă nicăieri de fapt!
Putem lua exemplul oricărei mişcari spirituale, „Vocea Domnului” sau „Martorii lui Iehova”…, dar adevărul constă în faptul că trebuie să sapi mereu, să cauţi, iar apoi va ţâşni şi petrolul şi veţi deveni multimiliardari!
Mulţi gândesc că trebuie să caute peste tot, că spaţiul vast înseamnă şi împlinirea interioară, dar nu găsesc deloc profunzimea! Profunzimea înseamnă înălţime, înseamnă linie verticală, în vreme ce întreaga lume se află la orizontală, iar din această poziţie nu poţi aspira la calitatea de Maestru. Toţi au ales partea superficială, spaţială, livrească a lucrurilor, dar în interiorul fiinţei lor nu sunt Maeştri. Mulţi îi consideră Maeştri, fiindcă au văzut atâtea şi uimesc prin ştiinţa lor, dar dacă aceşti oameni s-ar putea privi în interiorul lor, ar vedea câte lucruri putrezesc şi se pietrifică aiurea. Dar oamenii sunt proşti, aşa au fost educaţi în şcoli şi universităţi: să vadă numai suprafaţa lucrurilor!
Numai într-o Şcoală Iniţiatică poţi învăţa profunzimea fiinţei şi a lucrurilor, şi trebuie să înţelegeţi bine sensul vorbelor mele! Eu nu am nimic împotriva să vă plimbaţi peste tot, dar ştiu dinainte că veţi reveni aici! De ce? Deoarece aici veţi găsi o viaţă intensă, nu veţi găsi poveşti, iar viaţa este aceea care contează cel mai mult! Ca şi în exemplul unui tocilar, al unui „şoarece de bibliotecă” care le ştie pe toate, dar care trebuie, mai întâi, să mănânce, ca să poată, apoi, să citească! Înaintea lecturii se află pâinea, viaţa. Şi printre voi se mai găsesc unii care absorb, încă viaţa, lumina soarelui, căci soarele este acela care împarte viaţa, adevărata viaţă. Chiar şi savantul nostru din bibliotecă îşi poate pierde minţile când vede o fată frumoasă, unduindu-se alene… Mulţi au căzut în această capcană, chiar Socrate şi Aristotel! Savantul nostru a uitat complet de lume, căci s-a îndrăgostit… Nu, mai întâi trebuie să căutăm viaţa, adevărata iubire, şi totul ne va fi dat.
Amintiţi-vă ceea ce v-am spus într-o zi, la intrarea în domeniu: că întreaga lume caută ştiinţa, puterea, dar pentru aceasta trebuie să treacă mii de ani… În timp ce, toţi cred că iubirea se obţine instantaneu, cu un surâs sau o strângere în braţe!… Nu, şi aici trebuie să aşteptaţi mii de ani! Eu am găsit, deja, soluţia problemelor: să meargă toţi pe acelaşi drum. Vedeţi cum se ceartă, acum, ruşii cu americanii în problema rachetelor intercontinentale. Dacă ar crede puţin în puterea iubirii, câte lucruri nu s-ar putea rezolva mai repede! Uitaţi-vă şi la arabi şi la israelieni cum se ucid, uitaţi-vă ce se petrece în Libia. Oh, dacă ar putea înţelege puterea iubirii şi a frumuseţii! Atunci, cei mai frumoşi băieţi şi cele mai frumoase fete, din Arabia şi din Israel, se vor întâlni, vor cânta şi dansa, dând cale liberă păcii şi un exemplu de urmat întregii lumi! Vă asigur că astfel se vor aranja lucrurile, iar graniţele se vor deschide în faţa frumuseţii, toţi vor fi orbiţi de lumină.
Dragii mei, am dorit să vă ofer o imagine sugestivă despre ceea ce înseamnă latura exterioară şi cea interioară a lucrurilor, fiindcă tocmai în înţelegerea adevărată a sensului acestor două cuvinte ştiinţifice stă adevărata cunoaştere. V-am mai dat, într-o bună zi, o imagine extraordinară, aceea a unei fete sărace şi modeste, care locuia într-o mansardă prăpădită, dar care îşi plimba tinerii prieteni printr-un palat, dându-se drept o prinţesă bogată. Dar după multe ieşiri şi invitaţii prin locuri luxoase, tânăra noastră revenea în mansarda sărăcăcioasă, neştiută de nimeni, şi tristeţea îi învăluia chipul. Iată cum putea fi veselă în exterior, iar în interior devenea extrem de tristă! În vreme ce, un alt bărbat, ce traiă într-o casă arătoasă, unde nu îi lipsea nimic, era obligat să iasă să întâlnească anumite persoane prin tot felul de locuri pline de zgomot şi de fum de ţigară, fiind nefericit. Dar la întoarcerea acasă, omul nostru devenea dintr-odată fericit! Iată două imagini complet diferite, două persoane diferite. Şi v-am mai spus atunci că prima imagine îi reprezintă pe oamenii obişnuiţi, care iubesc latura exterioară a lucrurilor, lăsând pradă viermilor din interiorul fiinţei lor, lipsit de orice urmă de frumuseţe şi poezie. Ei se simt bine numai în exterior, în vreme ce Iniţiaţii, care şi-au aranjat problemele interioare, sunt nevoiţi să sufere în exterior, suportând mereu tot felul de murdării ale celorlalţi! Iată diferenţa ce există în zilele noastre între un Iniţiat şi un om obişnuit.
Ce este mai bine pentru noi?: Să lucrăm la înfrumuseţarea fiinţei noastre interioare sau să ne mulţumim cu câteva firimituri exterioare? Oamenii obişnuiţi nu au nimic în fiinţa lor, nu au lucrat să-şi înfrumuseţeze sufletul şi spiritul, astfel ca Îngerii să poată coborî şi să îi admire. Nu, pentru ei contează numai exteriorul, ce le va aduce, în final, mizeria…
A sosit timpul ca să începeţi şi voi o lucrare măreaţă, să nu vă mai pierdeţi energiile cu tot felul de lucruri prosteşti şi inutile, controlând ceea ce aţi făcut, ceea ce aţi mâncat, revizuindu-vă întregul comportament, oferind cât mai multe clipe meditaţiei, reflecţiei, rugăciunii… Cel mai înalt ideal este acela de a te asemăna cu Domnul, şi cum un Maestru este reprezentantul Său pe pământ, trebuie să vă asemuiţi cu El. Iar cum Soarele este reprezentatul Tatălui Ceresc, vă sfătuiesc să ţineţi cont de aceste trei lucruri pe care trebuie să le imitaţi: Maestrul, Soarele şi Tatăl Ceresc. Începem, după cum vedeţi, cu cineva care este mai aproape de noi, apoi cu Soarele şi la urmă cu Tatăl Ceresc.
Primesc tot felul de scrisori cu tot felul de declaraţii de iubire de la fraţi şi surori: “Oh Maestre, de când v-am descoperit, totul s-a schimbat în viaţa noastră şi am descoperit adevărata iubire!”. Ah, dar trebuie să ştiţi că un Maestru fuge înspăimântat de iubirea vreunui necunoscut, căci el ştie ce înseamnă iubirea în mintea omului obişnuit: acapararea, limitarea, absorţia! Dar mai există şi un alt aspect al iubirii! Există, dar este necunoscut. Multe necazuri au păţit adevăraţii Maeştri din cauza acestei nenorocite iubiri omeneşti, mereu nesatisfăcută, da, răzbunări, întemniţări, moartea chiar! Dar dacă l-am iubi complet altfel? Oh, atunci el ar vărsa toate cunoştintele asupra noastră! Există poate două, poate treizeci şi cinci de milioane de feluri de iubire, dar să spunem că există numai două… Încercaţi!
Eu nu am venit să vă iau femeile, nici avuţiile, nici bijuteriile. De ce vă temeţi? În fiecare zi primiţi aici comori, diamante şi rubine şi vă întrebaţi mereu unde vreau să vă duc. Ah, dacă după patruzeci şi cinci de ani nu aţi înţeles nici acest lucru, mai bine plecaţi!… Nu am nevoie de orbi şi proşti, de nerecunoscători ce preferă, mai degrabă, să fie furaţi de primul şarlatan „ezoterist”, văitându-se apoi la tot pasul…
La mine veţi întâlni mereu contrariul. Eu nu cer nimic, nici măcar timbre pentru scrisorile la care trebuie să răspund! Oamenii îmi cer tot felul de lucruri, devin furioşi dacă nu le răspund, dar nu au nici cel mai elementar bun simţ! Cine i-o fi educat aşa? De acum înainte, trebuie să vă schimbaţi atitudinea. Trebuie să învăţaţi să cereţi, dar şi a da, a da oamenilor acest Învăţământ ce nu îl găsesc în şcoli.
Cum recunosc eu cine este omul obişnuit şi cine este Maestrul? Am criteriile mele… Văd pe unul care se hrăneşte din gunoaie şi pe altul care merge la restaurant. Îmi veţi replica că numai bogaţii merg la restaurante. Da, dar dacă vorbim simbolic, aceşti bogaţi au lucrat ca să ajungă aici, să mănânce în marile restaurante! Vă las pe voi să descifraţi, mai departe, acest simbol.
Un minut de meditaţie.

Exit mobile version