OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Rapports entre le plexus solaire et le cerveau
Raporturile dintre plexul solar şi creier
Conferinţa din data de 19.09.1970
Există, desigur, foarte multe pasaje din această conferinţă pe care le putem relua şi explica mai bine, pentru că eu, în unele locuri, spun că Dumnezeu este atât de departe, de inaccesibil, încât nu putem intra în comuniune cu El în mod direct. Iar apoi spun că este atât de accesibil, atât de aproape, că aproape Îl atingem. Unii, care aud astfel de lucruri, sunt perturbaţi/nu ştiu ce să creadă. Din fericire, pentru cei care nu au această capacitate de a înregistra, de a supraveghea, de a analiza, aceste lucruri trec (neobservate). Din fericire! Nici măcar nu vor observa această contradicţie. Nu o vor observa. Eu sunt cel care o vede. Şi pentru că o văd, o captez, o percep, mă opresc pentru câteva cuvinte de explicaţie. Unde este adevărul? Veţi vedea că nu există nici o contradicţie.
Dumnezeu este atât de inaccesibil, atât de îndepărtat, atât de puternic, atât de extraordinar, încât cel care poate avea acces la El direct, fără a se putea pregăti, ca toţi ceilalţi, până la a deveni un Cheburin, este pulverizat, dispare din spaţiu. Să facem o mică comparaţie cu electricitatea. (În contact cu) o electricitate de înalt voltaj, omul dispare. Şi ce e electricitatea (pe lângă Dumnezeu)? Dar aceasta este doar o modalitate de a-i face pe oameni să reflecteze. Şi cum se face că, după aceea, afirm exact contrariul. Zic: «O, e atât de aproape, iar bieţii creştini îl caută atât de departe !». A, da. Au dreptate creştinii, în parte, când gândesc că Dumnezeu este cu adevărat inaccesibil, abstract, insesizabil…
Numai că le lipseşte ştiinţa iniţiatică, pentru a vedea că, deşi este (atât de) îndepărtat (de noi), între El şi noi sunt intermediari, o întreagă ierarhie îngerească, şi toate pot veni până la Pământ şi chiar mai în profunzime decât atât, până în adâncul oceanelor şi în centrul pământului. Nimic nu poate împiedica ceea ce trimite Dumnezeu, până în adâncul pământului. Numai că aceasta se realizează prin intermediari, aceşti mesageri, şi cum lucrurile se materializează din ce în ce mai mult, se concretizează, ceea ce era atât de subtil devine aproape sesizabil. Ce putem spune despre lumină, despre căldură, despre viaţa? Vom spune că sunt doar o reflectare, ceva extrem de inferior din adevărata Lumină, din adevărata Căldură şi din adevărata Viaţă. O zgură, ceva condensat care vine până la noi. Deci această lumină a Soarelui şi această căldură a Soarelui şi vitalitatea Soarelui, oh, là, là ! sunt ceva mult prea material, prea vizibil ! Aşadar, îndărătul acestei lumini a Soarelui este Lumina lui Dumnezeu, dar noi nu o putem cunoaşte. Iar această Căldură, această Iubire? Nici pe ele. Dar Viaţa? Gradul intens al vieţii ? Nici pe ea. Iată cum se pot explica cele două (afirmaţii): Dumnezeu este imposibil de cunoscut, insesizabil, imponderabil şi, în acelaşi timp, aproape că ne atingem. Ei da, dar sub ce formă?
Sub o formă deja foarte, foarte îndepărtată, foarte, foarte imperfectă. Iată adevărata ştiinţă iniţiatică! Nu trebuie să ne imaginăm acum că lumina Soarelui este adevărata Lumină a lui Dumnezeu! Este o reflectare a adevăratei Lumini, o foarte palidă reflectare. Pentru că cealaltă Lumină, noi n-o putem cunoaşte şi înţelege. Este atât de subtilă, atât de puternică, încât pentru noi devine întuneric.
Pentru noi ea este/devine tenebre – şi chiar pentru alte spirite, mult mai evoluate decât noi. Şi apoi, mai există un articol, un capitol în această ştiinţă iniţiatică – dacă se poate spune aşa – articol, capitol – pentru că nu este o carte scrisă care să aibă capitol, dar în fine… – se spune că tenebrele au produs lumina/că din tenebre s-a ivit lumina. Lumina vine din întuneric. Întunericul este mama, (iar) lumina este copilul. Înţelege dacă poţi ! Sau (se mai spune că) totul a venit/ieşit din haos. Haosul: o materie inorganizată. Şi asta este foarte greu de înţeles.
După greci, hyle ?????, acest haos, care este simbolizat printr-un cerc, zero; haosul este un cerc, este infinitul, este materia neînsufleţită. Astfel de noţiuni sunt foarte greu de înţeles. Trebuie să fii foarte , foarte avansat, foarte evoluat şi să înţelegi lucrurile mai degrabă fără a le înţelege cu creierul/cu mintea. Da, în fiinţa omenească există alţi centri, există alte capacităţi superioare creierului, care pot sesiza şi înţelege şi cunoaşte dincolo de creier. Iar creierul, săracul, nu este capabil. Iată de ce, toţi aceşti filozofi, aceşti literaţi, aceşti savanţi, aceşti scriitori, care vor să înţeleagă absolut totul cu bietul creier, nu reuşesc. Această înţelegere nu i-a fost dată creierului/minţii. Poate, puţin, teoretic, dar când e vorba de a simţi, a înţelege, a atinge, a gusta lucrurile, de a le trăi, asta nu cu creierul se face. Aceasta este tot o pagină/o altă pagină din ştiinţa iniţiatică.[…]
(citeşte restul conferinței cu un click pe iconul PDF de mai jos)
