OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Conferinţa din 28 Iulie 1968
A primi şi a dărui – partea a doua
Lectura meditaţiei zilei.
Să ne amintim de sfatul dat de Iisus:” Chiar dacă cineva îţi ia asta sau cealaltă, dă-i haina ta şi vino “. Ah, şi de ce? Pentru a semăna soarelui, pur şi simplu! Nu s-a spus chiar aşa: să-i semănăm soarelui, dar să putem deveni atât de puternici, deasupr a fricii şi temerii, încât nu vom mai muri de foame niciodată. Această frică, temere, trebuie învinsă. De ce? Pentru că personalitatea este aceea care se teme, nu individualitatea. De ce se teme personalitatea? Fiindcă se simte izolată, sărmană, mică, nefericită, încearcă să se asigure, să înveţe…, numai frica o împinge, temerea. Iar când există frică, nu poate exista iubire. Iubirea nu călătoreşte cu frica, acolo unde frica apare, iubirea dispare, iar unde este iubire nu există frică. Iată întreg mecanismul, performanţele personalităţii. Iată cum procedează ea, de ce îi este frică, cum acţionează, rezultatele, consecinţele, greutatea, opacitatea, tenebrele, într-un cuvânt răul. În timp ce, cu cealaltă lege, a soarelui, oh, la la la, ce bogăţie, ce bogăţie! Iată, omul înţelege, se află la mijloc şi ce ar trebui să facă acum? Trebuie să se îndepărteze din ce în ce mai mult de această personalitate, de care s-a apropiat într atâta, care i-a aruncat plase să-l prindă, fiindcă astfel omul va lucra pentru ea, pentru a o mulţumi. Ea are mereu nevoie de hrană, de băutură, de femei şi omul se supune. Atunci, ea se teme şi îl ţine. Şi cum a proiectat plase, tentacule, l-a acaparat şi el nu mai vede adevărul, ca şi caracatiţele urmărite care aruncă în urma lor cerneală pentru a se salva. Astfel acţionează personalitatea asupra omului. Omul nu vede … politica şi scopurile ei. Ea are un scop determinat, dar nu- l vede, este orb, aleargă s-o mulţumească Şi care este mijlocul pentru…? Trebuie să ne îndepărtăm, foarte simplu, pentru că nu o putem ucide, nu o putem opri să mănânce ceva, să se îmbrace…
Dar, îndepărtându-ne, efectul ei se va reduce, va fi mai rezonabilă, mai economică şi omul va supravieţui. Îndepărtându-ne, el se va apropia din ce în ce mai mult de cealaltă natură, individualitatea, adică soarele. Va începe să simtă căldura, lumina, viaţa, bunătatea, frumuseţea, dilataţia… Şi ca şi soarele, lumina se va transforma în aur, va fi mult aur înăuntru, înţelegeţi, şi în acest fel omul se poate salva de personalitate, numai prin îndepărtare de ea şi prin apropiere de individualitate.
Şi ce este individualitatea? Un mod de a judeca lucrurile diferit, o filozofie diferită, un spirit diferit, este ideea, inteligenţa, înţelepciunea, adică apropierea către tot ce este rezonabil, inteligent, simţit, frumos. Şi cum individualitatea este nemuritoare, este foarte puternică, îi comunică toate calităţile omului şi el se simte nemuritor, foarte puternic, calm şi sigur.
Iată avantajele unui Iniţiat, unui adevărat Iniţiat care se depărtează din ce în ce mai mult de personalitate, pentru a se apropia din ce în ce mai mult către spirit, către inteligenţă, către această individualitate, cum o numim noi. Atunci el începe să nu mai simtă atacurile, răutăţile, şmecheriile, toate lucrurile diabolice, se simte la adăpost fiindcă cealaltă, individualitatea, îi furnizează, îi comunică calităţile sale. Şi cum calităţile sunt formidabile, lui nu îi mai este frică, are o siguranţă, o convingere absolută, o certitudine, o claritate, nu îi este frică, nu mai doreşte lucruri pe care personalitatea le doreşte, el se eliberează. Aceasta este eliberarea! Nu ne putem elibera acum de toate forţele cosmosului, totuşi. Ne aflăm în acest cosmos, trăim, dar a ne elibera de ghearele personalităţii, de tine însuţi, de toate atracţiile, dereglările, calculele, de a le scoate din cap, din inimă, iată ce înseamnă adevărata eliberare. Vă este clar acum?
(citeşte restul conferinței cu un click pe iconul PDF de mai jos)
