OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Pacea şi puritatea
Conferinţa din 29.08.1966 (Bonfin)
Conferinţă improvizată
Dragii mei, în ultima vreme am aruncat o privire asupra purităţii. Dar, eu cred că astăzi, câteva cuvinte vă vor fi folositoare din nou pentru a avea o idee mult mai clară asupra acestui subiect. Aţi văzut că, fără puritate, este imposibil să fii sănătos şi fericit, dar deopotrivă este imposibil să cunoşti pacea. Dacă Iniţiaţii dau o aşa mare importanţă purităţii din corpul lor fizic, din sentimentele şi gândurile lor, duce deja la pierderea păcii.
Pacea este rezultatul unei armonii între toate elementele care constituie omul: spiritul, sufletul, intelectul, inima, voinţa, şi chiar corpul fizic. Iar dacă ea este atât de greu de obţinut, este pentru că tocmai aceste elemente se află rar în armonie. Atunci când omul are gânduri inteligente, iată că inima sa, în care s-a strecurat un sentiment inferior, îl împinge să facă nebunii. Sau atunci când este animat de cele mai bune dorinţe, voinţa sa este paralizată. Cum vreţi să se simtă el în pace în această harababură ? Pacea este ultimul lucru pe care omul îl poate obţine. Dar atunci când, după tergiversări şi lupte, după căderi şi victorii, în sfârşit natura sa divină învinge toate revoltele şi hărmălaia naturii sale inferioare, numai atunci el poate găsi pacea (a se citi de asemenea conferinţa: “Pacea” – vol. V). Înainte ajungea poate să trăiască clipe minunate, dar acestea nu erau de durată. Şi astfel auzim mulţi oameni spunând: “Mi-am pierdut pacea”.
Pacea, adevărata pace, este imposibil de pierdut. Se pot produce din când în când câteva agitaţii, dar acestea nu sunt decât nişte mişcări superficiale; pacea se află în interior, în profunzime. Ca în cazul oceanului: suprafaţa este mereu agitată de valuri, dar în profunzime se găseşte pacea. Atunci când omul ajunge să introducă în el adevărata pace, agitaţiile care se pot produce la suprafaţă, în lumea fizică, nu ajung niciodată să tulbure această stare durabilă pe care a reuşit să o obţină. El se simte protejat ca într-o fortăreaţă. În Psalmul 90 se spune: “Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui”. Acest înalt loc retras este Eul Superior. Atunci când omul ajunge să atingă punctul cel mai înalt al fiinţei sale şi să nu îl mai părăsească, el începe să cunoască pacea. Această pace este o senzaţie divină, inexprimabilă.
Dar câte victorii trebuie să obţină asupra dorinţelor sale, asupra gândurilor sale, asupra faptelor sale, până să ajungă aici! Eu ştiu că vă gâdiţi: “Ce ne tot povestiţi?… Aţi spus la început că ne veţi mai vorbi despre puritate!”. Dar eu vă vorbesc despre puritate. Fiindcă pacea provine dintr-o armonie, dintr-un acord perfect între toţi factorii şi elementele care constituie fiinţa umană, această armonie neputând exista decât atunci când toate aceste elemente sunt purificate. Dacă nu sunt în acord, înseamnă că anumite impurităţi s-au introdus în ele. Atunci când un om a mâncat un aliment care nu i-a plăcut, el nu se simte bine, devine nervos. Dar dacă ia un purgativ, se va simţi mai bine. Impurităţile distrug pacea. Pentru a obţine pacea, primul lucru este deci să lucrezi ca să te purifici, să elimini toate materialele ce pot bloca buna funcţionare a intelectului, a inimii şi a voinţei. Un adevărat Iniţiat a înţeles numai un singur lucru: că esenţialul este să devii pur, pur ca lacul din munte, pur ca albastrul cerului, pur precum cristalul, pur ca lumina soarelui… Fiindcă cu această puritate el va obţine tot restul. Evident, puritatea nu se poate realiza aşa uşor. Dar cel puţin trebuie să o înţelegi, apoi să o iubeşti, să o doreşti prin toate fibrele corpului tău, şi în sfârşit să o realizezi în planul fizic.
(citeşte restul conferinței cu un click pe iconul PDF de mai jos)
