Omraam Mikhael Aivanhov – 1961.12.27 – A gandi corect. Iubirea in cele trei lumi (B)

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Penser juste (A gândi corect)

L’amour dans les trois mondes (Iubirea în cele trei lumi)

Conferinţa din 27.12.1961

B

… bieţii de ei, nu pot transforma materia, nu pot să o ilumineze, să o fertilizeze, să o sublimeze; atunci trebuie să suporte contrariul: – tristeţea, după fericire – nefericirea, după exaltare – căderea, depresia totală… Ei pot, dar după, trebuie să se aştepte la contrariul. Asta e marea iluzie a tuturor îndrăgostiţilor: atunci când sunt în bucurie, ei cred că vor fi veşnic în bucurie. Nimeni nu-i poate convinge că îşi pregătesc cărbuni încinşi, nu. Ei cred că dacă au fost fericiţi o dată, că dacă au gustat ceva, va fi mereu aşa. Ei nu, după un timp apare reversul medaliei şi, hop! Vine contrariul. De ce? Pentru că nu au fost de-ajuns de sus, acolo unde nu e revers, unde nu e schimbare, unde e veşnic primăvara, unde totul continuă mereu şi nu există revers. Dar ei au căutat prea jos, prea jos, prea jos… şi acolo e variabil, nimic nu e stabil. Iată câte mai au oamenii de învăţat. Ei trebuie să înveţe că bucuria lor nu e durabilă. Această bucurie este înlocuită, se transformă apoi în mâhnire tristeţe, plictis, isterie… tot ce vreţi! Dacă nu există elemente divine în aceste treburi, totul se preschimbă, euforia devine tortură, după. Dacă oamenii sunt atât de proşti încât să-şi închipuie lucrurile în capul lor, vor verifica, vor verifica. Şi după aceea vor veni să spună.
Numai că vor veni cu părul smuls – o să se vadă de departe – vor veni să-mi spună: «E adevărat, e adevărat, ce spuneţi!» Eu nu-mi fac griji.
Vedeţi? Vă rog să observaţi că nu sunt contra… creării copiilor, nu sunt contra iubirii. Totdeauna v-am spus: nu sunt împotrivă. Dar vă spun că trebuie să cunoaşteţi multe lucruri înainte de a face toate acestea, că ceea ce faceţi să fie divin, să folosească pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru binele întregii lumi. Să declanşaţi forţe minunate, în loc să treziţi diavolii şi demonii. Vedeţi? Nu mi se poate reproşa: «Păi, dacă e aşa, eu nu pot trăi în această Fraternitate, în acest Învăţământ, pentru că acest Învăţământ suprimă tot». E adevărat că există mânăstiri şi învăţături care suprimă tot, dar e idiot, e contra tuturor legilor naturii. Cine a inventat lucrurile astea? Nu trebuie să fim confundaţi cu aceste învăţături, care nu sunt bazate pe adevăr. Nu sunt bazate. Aş mai avea multe lucruri să vă spun în această privinţă, dar ajunge pentru astăzi. Adaug doar un lucru: că toţi Iniţiaţii, care meditau, care se ridicau, care se hrăneau, dacă vreţi, cu lumină, cu această iubire divină, ei primeau chiar particule eterice atât de pure, atât de extraordinare, încât coborau până în planul fizic, pentru a mulţumi, a satisface, a linişti toate celulele, ca şi cum ar fi fost satisfăcut de absolut tot. Şi dacă lucrul acesta nu era făcut cum trebuie, atunci, dimpotrivă, această muncă, aceste meditaţii exaltau în asemenea măsură persoana, că aceasta devenea încă şi mai senzuală. Ea primea o asemenea energie, că devenea pur şi simplu dezlănţuită. S-a văzut asta la multe fiinţe religioase, la mulţi călugări, la mulţi mistici, care nu ştiau cum să lucreze (spiritual). Această muncă nu e deloc uşoară, nu e pentru toată lumea, pentru orice ignorant. Este o alchimie absolută.
Alchimia cea mai înaltă. Cei care ştiau cum să lucreze, erau satisfăcuţi, ca şi cum s-ar fi petrecut în planul fizic. Ei făceau fuziunea în înalt ca şi cum ar fi făcut-o în planul fizic; nu mai aveau nevoie de altceva, erau fericiţi. Dar cei care nu ştiau cum să facă, adică nu numai să urce, să urce, să urce, până la cer, dar şi că cerul să coboare să-i ia în stăpânire, în totalitate, până la organele cele mai inferioare, ca să zic aşa, în această plenitudine, ei nu mai aveau nimic de dorit.
Dar dacă ei urcau, urcau, urcau, dar această energie nu putea să coboare până jos, în puritate, în lumină, pentru că mai erau încă obstrucţii în fiinţa omenească, mai erau oprelişti, mai erau zone blocate, atunci energia rămânea sus, iar jos ceva nu era satisfăcut, ceva care era excitat şi atunci era încă şi mai primejdios. Vedeţi deci, acum aţi început să înţelegeţi că e ceva de învăţat în interior. E mult mai profund, e mai intens decât ne imaginăm. Şi cum nimeni nu v-a vorbit de această muncă de făcut, atunci hai, îmbrăţişaţi-vă până vă pierdeţi capul! Bieţii oameni! Dar în interior ce se întâmpla? Nimeni nu ştie. Facem lucrurile fără să ştim ce se petrece. Tot aşa, câţi ani, câte secole, oamenii au mâncat, au băut, fără să ştie ce se întâmplă cu hrană! Acum au venit savanţii şi vă pot spune: iată tripsina,…, iată catalizatorii… E foarte interesant! O întreagă ştiinţă. Până acum, automat, ei mâncau, beau şi nu ştiau ce se întâmplă. Şi pentru naşterea unui copil, ce se petrece în interior? Acum ei ştiu, în primul rând, în al doilea rând, în al treilea rând, ştiu cum se formează organele… când se formează plămânii… o întreagă ştiinţă extraordinară. Atunci, când e vorba de iubire, de ce fac lucruri automat, fără a şti care sunt dezordinile care se produc şi care sunt curenţii, în ce regiuni merg, cum se întorc şi cum urcă?… Ei da. Hermes Trismegistus spune: «Această forţă urcă şi coboară. Ea pătrunde toate lucrurile cele mai impenetrabile». E un lucru extraordinar. Şi despre ce forţă vorbea el? Despre care? El o numeşte Telesma, de unde vine şi «talisman». Devii atotputernic, atunci. E o forţa capabilă… o forţă care antrenează toate lucrurile,
Forţa forţelor. Trebuie deci să mergi până sus, şi să o faci să coboare până jos… Dacă nu, eşti şi mai excitat, mai nesatisfăcut şi mai nefericit. Sunt atâtea biografii de oameni lipsiţi de lumină, care nu ştiau de ce lucrurile stau aşa. Şi apoi spuneau că e primejdios să te ocupi de această ştiinţă, oamenii se rătăcesc, înnebunesc. De ce? Din cauza ştiinţei? Nu, oamenii nu sunt pregătiţi, nu sunt cum trebuie; ei fac lucrurile fără a renunţa la altele. Fără a renunţa la lucrurile vechi, şi atunci forţa este oprită, nu poate trece, nu poate pătrunde; trebuie să te debarasezi mai întâi de aceste lucruri vechi, pentru ca această forţă, atunci când va veni, să poată să lumineze, să cureţe, să purifice întreaga fiinţă, de sus până jos, până în temelii. Numai că oamenii nu fac asta, nu vor, păstrează unele lucruri şi apoi vor ca forţa divină să pătrundă. Forţa divină este oprită. Şi apoi spun: «Ştii, nu te sfătuiesc… să te ocupi de această ştiinţă, pentru că toţi care încearcă îşi pierd minţile!». Poate e adevărat pentru unii. Dar în ce condiţii e adevărat? Nu vă neliniştiţi. Vi se vor explica multe lucruri, pe măsură ce avansaţi. Într-o zi o să fie limpede pentru voi. Este o ştiinţă ale cărei baze le cunosc. Dar cu toate că zi de zi vă revelez multe lucruri, pun punctul pe i, voi nu luaţi toate acestea în serios şi veţi fi mereu încântaţi de un scriitoraş neînsemnat care scrie la un ziar neînsemnat, (…) O, ce scriitor! Iar eu, care vă revelez toate aceste lucruri, eu sunt sub el. Mereu sub. Niciodată nu veţi înţelege ce vă dau, ce vă aduc, valoarea acestor lucruri. Într-o zi ele vor putea bulversa cele mai mari inteligenţe, într-o zi. Dar acum nu luaţi lucrurile acestea în serios. Voi ziceţi: «Lasă că ştiu eu!», şi continuaţi să credeţi lucrurile care vi s-au băgat în cap şi vă fac să suferiţi. Voi credeţi mai mult pe oricine altcineva, dar nu ce vă spun eu. Ceea ce spun am verificat, dar nu-i nimic, eu nu sunt furios, nu sunt nemulţumit. Eu zic: să aşteptăm, dacă e aşa, aşa să fie, n-o să-i forţez. Au ideile lor, au credulitatea lor, au convingerile lor. Într-o bună zi vor renunţa la ele. Cu această speranţă continui să vă revelez lucruri noi. (citeşte restul conferinței cu un click pe iconul PDF de mai jos)