Omraam Mikhael Aivanhov – 1944.04.16 – Puritatea, rolul si necesitatea ei

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Puritatea, rolul şi necesitatea ei

Conferinţa nr. 104 din 16 aprilie 1944

Avertisment:
Prezentul text a fost redactat după note stenografiate, iar conţinutul lui nu a fost revăzut de autor. Este deci posibil ca în el să se fi păstrat greşeli de transcriere.

Răspunzând întrebării unuia dintre voi am să vorbesc astăzi despre puritate. Voi fi pus în situaţia de a vă spune unele adevăruri pe care le-am învăţat de la Maestrul meu şi vă cer să rămâneţi eschişi, să nu vă simţiţi lezaţi, şocaţi.
Aceasta este o problemă despre care nu se poate vorbi cu uşurinţă oricui. Unii ar putea fi erturbaţi, e un lucru care să repună în discuţie prietenii şi legături adeseori bazate pe orice altceva decât pe puritate. Relaţiile stabilite pe baza purităţii nu pot fi deloc atinse de ceea ce am să vă spun. Să rămânem câteva momente tăcuţi, apoi am să vă vorbesc.
O seară este puţin pentru a trata un subiect atât de important şi vast ca puritatea. Voi fi deci obligat să mă limitez la esenţial. Puritatea, această veritabilă ştiinţă, joacă un rol primordial în toate domeniile: igienă, sănătate, hrană, morală, societate, pretutindeni. De ce se spune “pur precum cristalul”, “pur ca razele soarelui”, “pur ca apa unui lac de munte”? De ce vi se spune să alegeţi o hrană pură, băuturi pure, aer pur? Lucrul acesta merită explicat, cu atât mai mult cu cât oamenii au idei ciudate despre puritate. De pildă: doi hoţi pradă o biserică; au pus de-o parte anaforiţele, vase, alte obiecte de valoare, când ochiră un candelabru superb agăţat cu un lanţ lung. Neputând să ajungă la el, luară o masă, unul dintre cei doi bărbaţi se urcă pe ea, dar tot nu putu ajunge la candelabru şi atunci îi zise partenerului: “Dă-mi catastiful ăla de pe altar!” Când tocmai se pregătea să se urce pe carte, celălalt îi zise: “Sper că n-ai de gând să te sui cu picioarele pe Sfintele Scripturi!?” – “De ce nu? Când sufletul e curat, totul e curat”. Ca să vedeţi cum e înţeleasă puritatea.
Marii Maeştri şi Iniţiaţii spun că pentru a fi sănătos trebuie să fii pur; că pentru a fi fericit şi liber trebuie să fii pur; că pentru a avea gânduri luminoase şi o voinţă puternică trebuie să fii pur. Ei spun deasemenea că pentru a-L vedea pe Dumnezeu trebuie să fii pur. “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei, 5:8). De ce puritatea, iar şi iar?
Mai întâi ce înseamnă să fii pur? Înseamnă să n-ai în tine nici un amestec, nici o materie străină. În natură, ceea ce e pur e simplu. Amestecurile fac rău, în toate domeniile, dar să ne oprim mai întâi asupra hranei. Vom vorbi, prin comparaţie, de gânduri, sentimente, priviri. Îngerăm hrana şi organismul lucrează pe de o parte pentru a capta şi asimila elemente care îi vor fi utile şi pe de altă parte pentru a elimina pe cele care îi sunt străine şi dăunătoare. Dacă organismul nu e capabil să realizeze această eliminare, această purificare, în diferite locuri din corp se acumulează deşeuri care se depun în organe, şi mai ales în intestine. Dacă mâncăm alimente care nu sunt foarte pure şi dacă mâncăm prea mult, acumularea de deşeuri ia proporţii foarte dăunătoare sănătăţii şi bunei funcţionări a întregului organism.