• IUBIREA, BUCURIA ŞI PACEA sunt stări adânci ale Fiinţei şi în acelaşi timp sunt şi 3 aspecte ale stării de conectare internă cu Fiinţa. La acest nivel, ele nu au un opus. Aceasta pentru că apar chiar din spaţiul care este dincolo de minte. Pe de altă parte, emoţiile, fiind parte a minţii duale, sunt subiect al legii opoziţiilor. Acest lucru înseamnă pur şi simplu că voi nu puteţi avea binele fără rău. Astfel în starea de neeliberare, în condiţiile identificării cu mintea, ceea ce uneori este denumit în mod greşit bucurie este de obicei o plăcere de scurtă durată – partea din ciclul continuu al alternării durere/plăcere.
• Plăcerea este întotdeauna derivată din ceva din afară voastră, pe când fericirea apare din voi. Lucrul care va da astăzi plăcere, vă va da mâine, durere, sau vă va părăsi, iar absenţa lui va da suferinţă. Şi ceea ce de obicei voi numiţi iubire poate să nu fie altceva decât plăcere şi excitare pentru un timp, şi de aceea este un viciu schimbător, o condiţionare extremă – o nevoie, care se poate transforma oricând în opusul ei,… la o simplă schimbare a situaţiei. Multe relaţii de iubire după ce euforia iniţială a trecut, oscilează între ,,iubire” şi ura, atracţie şi atac.
• ADEVĂRATA IUBIRE NU TE FACE SĂ SUFERI! Cum se poate asta? Nu se transformă deodată în ura, şi nici bucuria reală nu trece în durere. Aşa cum am spus, uneori, înainte de a te elibera pe tine însuţi de mintea ta – poţi uneori să mai ai momente de bucurie adevărată, dragoste adevărată, sau o pace interioară adâncă, liniştită, dar de o trăire vibrantă. Acestea sunt aspecte ale naturii voastre adevărate, care de obicei sunt ascunse de minte.
• Chiar într-o relaţie normală, pot fi trăite momente de prezenţă a ceva mult mai autentic, ceva incoruptibil. Dar ele nu vor fi decât clipe, care apoi, vor fi repede acoperite din nou de interferenţă minţii. Atunci vă daţi seama că aveţi ceva foarte preţios şi l-aţi pierdut, dar mintea voastră vă va convinge că totul a fost oricum o iluzie. Dar adevărul este că nu a fost o iluzie, şi că nu poţi să-l pierzi. Este parte din starea ta naturală, care poate fi ascunsă, dar NU POATE FI DISTRUSĂ NICIODATĂ DE MINTE. Chiar atunci când cerul este întunecat, soarele nu dispare. El este tot acolo de partea cealalalta a norilor!
• Buddha a spus că DUREREA SAU SUFERINŢA apar prin DORINŢA SAU TÂNJIRE şi pentru a fi liber de durere avem nevoie SĂ TĂIEM LEGĂTURILE DORINŢEI!
• TOATE DORINŢELE SUNT MINTE! căutându-şi salvarea sau împlinirea în lucruri externe şi în viitor ca un substitut pentru bucuria de A FI. Atâta timp cât eu sunt mintea mea, eu sunt aceea tânjire, acele nevoi, acele dorinţe, ataşamente şi aversiuni şi în afara lor nu mai există, nici-un eu decât ca o simplă posibilitate, un potenţial neîmplinit, o samnata care nu a încolţit încă. În această stare, chiar şi o dorinţă mai mare de a deveni liberi sau eliberaţi, nu este decât o altă dorinţă de a te împlini şi întregi în viitor. Aşa că nu căutaţi ,,să deveniti’’ liberi de dorinţe sau ,,să realizati’’ eliberarea. DEVENIŢI PREZENŢI! Fiţi acolo unde sunteţi DOAR CA OBSERVATOR AL MINŢII. ÎN LOC SĂ-L CĂUTAŢI PE BUDDHA, FIŢI BUDDHA, fiţi voi cel trezit care este ceea ce cuvântul Buddha semnifica.
• Oamenii au fost în strânsoarea suferinţei dintotdeauna,… când din starea de graţie AU CĂZUT ÎN REALITATEA TIMPULUI ŞI MINŢII, şi şi-au pierdut conştiinţa Fiinţei. Din acel moment, ei au început să se perceapă pe sine ca fragmente izolate într-un univers străin, neconectat cu Sursă din fiecare din noi. DUREREA ESTE INEVITABILĂ ATÂTA TIMP CÂT VĂ IDENTIFICAŢI CU MINTEA VOASTRĂ, şi cât timp sunteţi inconştienţi, în sens spiritual vorbind.
• Am vorbit aici, în principal despre durerea emoţională, care este şi principala cauză a durerii psihologice şi a bolilor psihice. Resentimentul, ura, amărăciunea, supărarea, depresia, gelozia,…, chiar şi cea mai mică iritare, sunt forme de durere. Şi fiecare plăcere sau emoţie, are un conţinut ridicat de EU, care este sămânţa durerii, opusul inseparabil care se va manifesta în timp!
• Oricine, din cei care au luat vreodată droguri, ca să se simtă fericiţi, ştiu că această stare de extremă fericire se transformă după aceea în opusul ei, aşa că plăcerea se transformă într-o formă de durere. Mulţi oameni ştiu din experianta proprie, cât de uşor şi de repede o relaţie intimă se poate transforma dintr-o sursă de plăcere într-o durere. Lucrurile acestea văzute dintr-o perspectivă înaltă, atât polaritatea negativă cât şi cea pozitivă sunt faţete ale aceleaşi monede, sunt ambele părţi ale durerii ascunse în ele, care este inseparabila de starea de identificare mentală cu egoul.
• Sunt două nivele ale durerii voastre: durerea pe care o creeati acum sau durerea din trecut care încă trăieşte în mintea şi corpul vostru. ÎNCETÂND SĂ MAI CREAŢI DUREREA, FIIND ÎN PREZENT, dizolvaţi şi durerea din trecut.
• ACCEPTAŢI MOMENTUL PREZENT, TOTAL! ÎN ACEASTA CONSTĂ CALEA PĂCII!
• Noi oamenii resimţim o nevoie adâncă pentru ceea ce este adevărat, ce durează şi este de încredere. Se poate găsi acest lucru? – Se poate realiza poate mai mult acum, decât oricând altcândva în istoria omenirii. Transformarea conştiinţei, până recent, a fost un lucru rar pe planeta noastră. Doar câţiva oameni, aici şi acolo, au atins această transformare, dar asta nu s-a întâmplat niciodată la scară largă. Nu a fost necesar pentru planetă. Nici supravieţuirea umanităţii, dar nici planetă nu a fost ameninţată înainte, aşa cum este acum, deşi există deja destulă nebunie şi demenţă inascuta în mintea umană, vreau să spun în mintea gânditoare, nu în conştiinţa adâncă.
• Această nebunie durează de mult timp dar niciodată nu a ameninţat supravieţuirea umanităţii aşa de mult ca acum. Această ameninţare a început numai atunci când a apărut ştiinţa şi tehnologia. Uneltele ştiinţei şi tehnologiei au amplificat efectele nebuniei şi ale minţii egotice. Aşa că acum, supravieţuirea planetei a început să devină o problemă şi odată cu ea supravieţuirea umanităţii.
• Planetă nu va supravieţui o altă sută de ani, cu această stare de conştiinţă care a produs efectele extreme, din istoria recentă. Imaginaţi-vă cum ar fi sec XXI dacă s-ar continua distrugerile şi violenţă pe care am văzut-o până acum. Nu mai este o întrebare a unor oameni spirituali de aici sau de acolo, despre cum să ne eliberăm. Ci a devenit o necesitate. Umanitatea ca şi specie TREBUIE SĂ SE SCHIMBE TOTAL ŞI RADICAL, sau dacă nu atunci supravieţuirea noastră va fi o problemă.
• Aveţi speranţa în legătură cu o trezire a conştiinţei? – Lucrurile se deplasează în acelsi timp spre mai bine şi spre mai rău. Nebunia s-a accelerat, dar şi apariţia unei noi conştiinţe s-a grăbit. Cu toate că acest ultim lucru este aparent mai puţin descoperit şi auzit în media. Ea încă reflecta mai mult ceea ce se întâmplă în afară constintei umane.
• Sugerezi că deznădejdea, disperarea şi intensificarea suferinţei pot uneori cataliza eliberarea? – Mulţi oameni ştiu asta din propria lor viaţă, în special atunci când au trecut printr-o suferinţă intensă şi o mare pierdere, ori s-au întâlnit cu moartea într-un mod sau altul – poate chiar propria moarte fizică, o moarte psihologică, sau moartea cuiva foarte apropiat lor. Unele forme de suferinţă duc adeseori la o schimbare. Se poate spune că se deschide o spărtură în carapacea minţii egotice cu care oamenii se identifica ca fiind EU. Loviturile vieţii deschid aceea carapace, şi devreme ce fisură este acolo, atunci suntem atinşi mai uşor de invatura spirituală. Şi deodată ne deschidem ei, pentru că s-au atins nivelele adânci ale Fiinţei noastre. Ceva din interior nu din mintea condiţionată, ci de la un nivelul adânc al conştiinţei necondiţionate RĂSPUNDE atunci imediat. Adeseori tot ce este nevoie să evoci este: SĂ ASCULŢI ACEEA UNICĂ STARE DE ADEVĂR ŞI IMEDIAT AI UN RĂSPUNS. Pentru că noi cu toţii purtam Adevărul în noi ca şi esenţa noastră, şi ÎL RECUNOAŞTEM IMEDIAT!