• Să întâmpini orice şi pe oricine într-o stare de LINIŞTE, în locul zgomotului mental, este marele dar pe care îl poţi oferi Universului.
• Îi spun LINIŞTE, dar este un giuvaer cu multe fete: această Linişte este şi bucurie, dar şi iubire.
• Adevărul este fără timp.
• Iisus îi spune Martei: « Eşti neliniştită şi supărată pentru multe lucruri, dar numai un singur lucru este necesar! »
• Ieşi afară din timp. Din perspectiva egoului, acesta este un lucru rău şi te va face să îţi fie frică. Dar dintr-o perspectivă mai vastă, a ieşi afară din timp este exact ceea ce este necesar pentru că noua conştiinţa să apară în această lume.
• Principală capcană de evitat este confuzia între conţinut şi esenţa. Dictonul vechi ,,cunoaşte-te pe tine însuţi” indica spre esenţă, adevărata ta identitate. Numele tău, naţionalitatea, religia, opiniile tale, punctele tale de vedere politice, posesiile materiale,… ce îţi place şi ce nu îţi place, dorinţe, frici, ambiţii, ca şi modul cum te vezi că un succes sau o ratare, bun sau rău – de fapt istoria ta personală şi procesul de gândire – toate acestea sunt conţinut. Tot conţinutul se supune legii efemerului, şi dacă încerci să descoperi cine eşti tu în interiorul conţinutului, vei simţi frustarea iar şi iar. Şi aşa cum a arătat Buddha, vei suferi. Suferi pentru că tu îţi obţii identitatea exclusiv din conţinutul vieţii tale. Un alt cuvânt pentru conţinut este formă. Acesta este egoul: identificarea cu formă. Când nu te mai identifici cu formă, egoul nu mai controlează nimic. Aşa că atunci când îţi dai seama că nu eşti forma, ceea ce va rămâne este ceea ce eşti tu cu adevărat. Da, ai putea spune că nu mai rămâne nimic, dar nu-i aşa. Ceea ce rămâne nu este formă, ci ESENŢĂ, căreia i-am putea spune şi spaţiu interior. Spaţiul din care toate formele vin şi în care dispar. Filosofii antici chinezi l-au numit TAO. El este dincolo de timp. Este eternitatea, primordialul EU SUNT!
• Poţi să dezvolţi capacităţi şi abilităţi fără să te identifici cu ele şi fără o dependentă interioară faţă de rezultatul viitor al acţiunii. Când acţionezi fără ego apare o energie care se revărsă şi care este de fapt extrem de primitoare. Când te bucuri de momentul prezent, viitorul ce vine nu mai este primordial. Egoul propune activităţi ce ocolesc momentul prezent şi de aceea totul devine stresant şi frustrant.
• Cu privire la psihologie, ea singură nu ne poate purta dincolo de disfuncţiile minţii omeneşti şi nu ne poate aduce o profundă transformare interioară a fiinţei umane, care este necesară acum pentru că omenirea să supravieţuiască. Psihologia este folositoare, totuşi, pentru că ne învaţă cum să recunoaştem egoul în variatele sale deghizări, astfel încât să nu ne mai poată păcăli iarăşi şi iarăşi. Ce este personalitatea fără ego? Dansul universal al formelor – fascinant, dar efemer, care trece ca un nor.
• Uita de situaţiile vieţii tale şi acordă atenţie vieţii. Momentele vieţii tale există în timp. Dar viaţa ta este acum. Întâmplările din viaţa ta sunt conţinutul minţii. În schimb, viaţa ta este reală.
• Nefericirea ta poluează nu numai fiinţa ta interioară, ci şi pe cea a celor din jurul tău, ca şi pshicul colectiv uman de care eşti indisolubil legat. Nici-o altă formă de viaţă de pe planetă nu cunoaşte negativitatea, doar oamenii, aşa cum nici-o altă formă de viaţă nu strică şi otrăveşte pământul, ci îl susţine.
• Cu LINIŞTEA vine şi pacea binefăcătoare.
• Mă predau faptului cu care sunt mai tot timpul în legătură.
• Când sunt singur, cea mai adâncă bucurie este să fiu NIMENI!
• Nu mă mai identific extern cu nimic. Mă duc simplu în linişte, cât mai adânc. Locul pe care-l iubesc cel mai mult este LINIŞTEA Nu pierd liniştea când vorbesc, deoarece cuvintele răsar atunci chiar din linişte. Când oamenii mă lăsa singur, nu mai rămâne decât PACEA. Şi asta îmi place foarte mult!
• Când transformarea interioară s-a întâmplat aş putea spune că a apărut o diferenţă. Starea simplă de a fi a fost aşa de completă şi de binecuvântată încât am pierdut tot interesul de a face ceva sau a interacţiona. Timp de câţiva ani m-am pierdut în Fiinţa. Am renunţat aproape complet să fac ceva, dar destul cât să mă păstrez în viaţă şi chiar şi asta a fost miraculos. Mi-am pierdut complet interesul pentru viitor. Modul cum sunt acum, este că simt o diferenţă în viaţa mea între a fi singur şi a interacţiona cu oameni, între a fi şi a face. Iar a face a fost abandonat şi a rămas numai a fi. Era o fericire profundă, minunată, dar, dintr-un punct de vedere exterior, mulţi oameni au crezut că mi-am pierdut minţile, că am inebunit. Unii credeau că e o nebunie SĂ LAS să se ducă toate lucrurile lumeşti pe care le-am obţinut. Ei nu înţelegeau că nu le mai voiam şi nu mai aveam deloc nevoie de ele. Aşa că, diferenţa este acum între a fi singur şi a mă întâlni cu oamenii. Şi asta e bine. Ştiu că trebuie să fiu atent, pentru că lucrul acesta să nu se piardă şi să nu mă pierd în a face. Nu cred că se mai poate întâmpla asta vreodată, dar e nevoie de multă vigilenţă!
• Inima învăţăturii este simpla practică de a trăi în momentul prezent! Este adevărat, desigur, că fiecare trăieşte deja în momentul prezent, dar, din păcate, oamenii nu îşi dau seama de lucrul acesta şi atunci pretind că trecutul şi viitorul sunt mult mai importante decât momentul prezent.
• De fapt, întreaga ta viaţă se desfăşoară în spaţiul prezentului. Nimic nu există în afară momentului de acum. Vorbesc de a trăi clipa de faţă, în mod conştient! Acesta este şi cel mai rapid mijloc de a ajunge dincolo de ego. Gândindu-te la trecut şi la viitor hrăneşti eul. Trecutul şi viitorul nu au nicio existenţă reală, decât că forme-gând în mintea ta şi în timp ce tu devii conştient de momentul prezent, toate vechile structuri ale minţii tale încetează să mai opereze. După aceea, mintea nu îţi mai este stăpân, ci slujitor. Apare o nouă stare de conştiinţă: PREZENTA. În loc de a nega momentul acesta – ceea ce este de fapt negarea vieţii de către ego – ÎL ACCEPŢI, îl recunoşti şi ţi-l faci prieten din duşman. Când trăieşti aliniat la clipa aceasta, tu trăieşti pacea, dar şi puterea vieţii însăşi! În felul ăsta mergi dincolo de fericirea însăşi!
• Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii. Iubeşti liniştea pentru că e inseparabila de ceea ce eşti în esenţă. Atunci când te bucuri de orice… adânc… când trăieşti frumuseţea, dragostea, sentimentul intens de a fi viu sau creativitatea – LINIŞTEA va fi acolo în fundal, chiar dacă nu eşti conştient de ea în mod direct. Adevărata creativitate vine din starea de pace. Când devii conştient de liniştea care eşti, dimensiunea spirituală intra în viaţa ta, iar tu eşti ghidat atunci de o inteligenţă mult mai vastă decât poţi cuprinde cu mintea!