Sunt un pic din fiecare om “potrivit” sau “nepotrivit” din viata mea. Oamenii s-au “schimbat” doar cand i-am acceptat asa cum erau, relatiile mele transformandu-se atunci cand n-am mai judecat, cand am iertat neconditionat si am vorbit din inima.
Partenerul meu este oglinda a ceea ce sunt, lumea in care traiesc s-a dovedit a fi fascinanta si perfecta si, in tot ce “ imi place” sau “nu-mi” place, gasesc o infinita sursa de inspiratie pentru a lucra in fiecare moment cu mine insami.
Am inteles ca o zodie nu defineste un om, ca un gol din suflet nu poate fi umplut de cel de langa mine, oricat de mult m-ar iubi si s-ar stradui. Visam cu ochii deschisi o lume de basm, imi inchipuiam mirosul fericirii, si-l cautam cu infrigurare pe acela care sa ma faca sa ma simt speciala. Credeam ca trebuie sa am un ideal si ca o relatie inseamna, inainte de toate, compromisuri sau noroc. Am uitat de mine devenind o persoana serioasa, care stia, din ceea ce auzise sau citise, ce vrea: confort material, siguranta, respect si… iubire.
Citeste articolul integral aici
Recomandam urmatoarele articole:
– O viata fara limitari
– Permite-mi sa simt ce simt
– In umbra ta suntem noi! Ne vezi?
– Chiar vrei sa ai dreptate?
– Abundenta, dreptul fiecaruia!