Bună dimineața!
și o duminică binecuvântata plină de lumina dragostei și abundentă în bucurii, care să vă dea puterea de a trece dincolo de frici, de resentimente, de neliniști, vinovății, îndoieli și griji – pentru a vă redobândi prin mulțumire și împăcare sufletească, liniștea inimii și fericirea.
Vom dobândi această stare de grație, înțelegând că, sentimentul de mulțumire și de pace sufletească, izvorăsc din adevăr inimii și din acceptarea lui, chiar și atunci când dreptatea minții sau ”logica sa” bazată pe dovezi și certitudini palpabile ce ne par pe moment favorabile, ar contrazice-o.
Cât timp manifestăm și exprimăm prin gândurile, crezurile și atitudinea stărilor noastre emoționale, sentimente dominate de: resentimente, durere, întristare, mâhnire, nemulțumire, supărare, tristețe, neliniște, ură, neasumare, vinovăție și neîmpăcare – vom rămâne adormiți în conștiință fricii și neputincioși în a ne exprima, asuma și dărui iubirea.
De aceea, cât timp vom rămâne captivi în întunericul sufletesc, vom opune rezistența la schimbare și ne vom lăsa mintea să ne manipuleze conștiința, dominându-ne sufletul și inima prin frici, vinovății, neîncredere și resentimente față de binele nostru și al celorlalți – ne va fi imposibil să ne împăcăm mintea cu sinele nostru spiritul și să ne împlinim fericirea, ascultând de adevărul inimii.
Odată ce atașamentele mentale dezvoltate față de suferințe, negativitate, ostilitate și frici se vor transforma în obiceiuri și convingeri subconștiente ale minții – vom rămânând incapabili să iubim.
Din lipsa înțelegerii și a clarității ce poate fi dobândită exclusiv prin conștiință trează a iubirii și rațiune prin Spirit, nu vom putea înțelege că – așa cum NOI suntem sursa negativității, a nefericirii, a neîmpăcării, a neîncrederii, a neîmplinirii, a ranchiunei și resentimentelor față de ceilalți… tot noi putem redeveni și sursa propriei fericiri și împliniri, atunci când ne vom asuma în mod conștient iubirea, pentru a o împlini.
Pentru a ne vindeca sufletul de supărări, dureri și tristețe, e nevoie să ne întoarcem la adevărul inimii și la valorile noastre de bază pe care le cuprinde.
A trăii în adevăr și împăcare înseamnă a trăi în echilibru, compasiune și iubire și a înțelege că nemulțumirile și negativitatea noastră sunt sursa neîmpăcării, a fricii, a bolii, a nefericirii și a dezechilibrului nostru fizic, chimic, micro-biologic, energetic, emoțional, relațional, mental, profesional, financiar și spiritual.
Când inima ”se trezește” din nou la viață, iubirea necondiționată va izvorî din ea, în mod firesc. Când permitem luminii și energiei iubirii să ne cuprindă sufletul, vom dobândi claritatea. Mintea ego își va pierde puterea în lumina conștiinței trezite la rațiune, și nu ne va mai putea domina, controla și constrânge gândurile și acțiunile, prin resentimente și frici.
Atunci când sinele nostru Spiritual este eliberat din dominația minții, vom înțelege că e în firea lucrurilor să simțim compasiune pentru noi și pentru semenii noștri. E în firea noastră să întindem o mână de alinare unui prieten sau să dăruim bucurie din preaplinul sufletului nostru, printr-o vorbă bună și o încurajare.
Când vom ști din nou să ne bucurăm de frumusețile vieții, să prețuim lucrurile cu care rezonăm, să ne detașăm fizic, mental și emoțional de ceea ce nu ne priește sau nu putem iubi și prețui, accepta fără resentimente, atitudinea, modul de viață și experiențele pe care ceilalți aleg să le trăiască în ”școala vieții” (chiar dacă ele diferă de valorile noastre) – vom putea admite că trăim în adevăr și iubire.
Atunci când trăim în iubire, o putem recunoaște când o primim, și vom înțelege că stă în firea lucrurilor să dăruim iubire, dar s-o și primim de la cei cărora le pasă de noi, fără a le pune la îndoială onestitatea.
Cu toate că nimic din toate astea nu cere efort și nu cere învățătură, motivul pentru care trăim atât de rar experiența iubirii, este înstrăinarea de Dumnezeu. La început, când nimic nu nea imposibil, am trăit în comuniune sufletească cu Dumnezeu.
Cât timp prin conștiință trează și Spirit, am fost una cu El, împărtășindu-ne din atotputernicia Iubirii Sale manifestată prin toate darurile ce ne înconjoară prin energia Sa dătătoare de lumină și viață – a experimentat bucuri, iubirea și prețuirea, și am fost fericiți.
Atunci însă, când ispitiți de dorințele și nevoile noastre frivole și egotice de a crea separat de Dumnezeu, ne-am declarat stăpânii lumii și am dat frâu liber lăcomiei firii noastre – I-am negat prezența și am ignorat existența Sa prin energia vitală care ne înconjoară și ne îmbrățișează la tot pasul.
Când ne-am negat iubirea pentru a satisface nevoile vanitoase ale minții – ne-am negat valorile sufletești și, – am negat inconștient tot ceea ce ființează și există în noi și în afara noastră, în Univers și aici pe Pământ, dincolo de capacitatea minții noastre de a le cunoaște, cuprinde și iubi.
Acum când experimentăm neîmpăcarea sufletească, continuăm să ne negăm Sinele, preferând să ne amăgim sufletul prin iluziile minții și prin apărarea ”dreptății” sale – rămânem incapabili să auzim glasul inimii pentru a-i da crez și astfel, ratăm capacitatea de a înțelege că – separându-ne de iubire și adevăr, ne-am condamnat la rătăcire și exil din ”raiul” nostru sufletesc.
Când vom renunța la încrâncenarea de a crede că vom reuși în viață – dând prilej minții să ne hrănească negativitatea și amărăciunea, amanetând iubirea și părți din suflet pentru iluzia fericirii și a bunăstării materiale de moment – vom da prilej inimii și sufletului nostru, de a cunoaște bucuria prin abundența autentică a iubirii.
Prin conștiința iubirii și prin binele și bucuria sădite în inia, conștiința și în sufletele noastre și a celorlalți – vom dobândi claritatea esenței vieții, împăcarea sufletească, recunoștința, bucuria și puterea înțelegerii vieții prin prisma valorilor, a frumuseții și a darurilor ei, oglindite spre exterior, de frumusețea noastră lăuntrică.
Prin darurile și valorile noastre sufletești – vom dobândi în mod natural și firesc, fără vre-un efort, atât fericirea și bucuria de a trăi, cât și prosperitatea materială, toate ca efect al gândurilor, acțiunilor, experiențelor practice și al asumării lor prin sentimente pozitive, pasiune, entuziasm, credință și iubire, induse prin bogăția inimii și abundența noastră sufletească.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– Recompense spirituale
– Bucurii și necazuri – o alternanță pentru care trebuie să ne pregătim
– CEEA CE IUBESTI, PROSPERA
– Somnul – călătorie sfântă ce o facem în cealaltă lume