Sărăcia spirituală a ființei umane izvorăște din: ”orbul” minții, din ”surzenia” inimii și din ”întunericul” său sufletesc. Mintea, lipsită de conștiință trează, crede doar în convingerile și iluziile sale.
Astfel, sărăcia de credință și lipsa de iubire a minții – va respinge tot ceea ce înseamnă prețuire și asumare, condamnând ființa lipsită de rațiune trează și de cuget liber, la suferința și durerea induse de un ego trist – căzut în dizgrația Luminii și în capcana ispitei lăcomiilor și a insuficiențelor sale, induse prin nemulțumiri și frici.
Când ființa este victima propriei ignoranțe, frica devine parte a destinului său. Astfel, ea va ajunge să se resemneze sau să ducă o viață de supraviețuire printre griji, copleșită de: insuficiențe, nemulțumiri, nefericire, judecăți, supărări, ură, intoleranță, risipă, ne-iertare și ne-prețuire. Însingurarea o va face să trăiască rătăcită de valori, copleșită de neînțelegere, ne-iubire, nefericire, griji, ostilitate și mânie – ducând durerea subzistenței unei vieți austere, risipite și neîmplinite.
Calea vindecării sărăciei, a tristeții și a durerii noastre sufletești, rămâne doar armonia prin iubire, acceptare, prețuire și iertare, exprimate în Lumina grației divine și a credinței în binele nostru comun.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– SARACIE
– RELAȚIA CU VIAȚA
– DARURILE VIEȚII
– IMPARTASIREA BOGATIEI
– DANSUL ENERGIEI