Bună seara!
Vă doresc să aveți parte mereu de putere reconcilierii și a eliberării de dureri, preconcepții și prejudecăți – pentru a vă experimenta pacea lăuntrică, abundența energetică a iubirea de sine.
Adesea, în viața noastră de zi cu zi, inegalitățile, inechitatea și abuzurile pe care le vedem și le resimțim la nivel fizic, emoțional sau psihologic, sunt cauzate de niște automatisme mentale pe care în timp ni le-am format sau le-am asimilat benevol din mediu, ca tipar comportamental.
Am fost învățați să fim mereu în competiție cu ceilalți și cu noi înșine, adeseori fără ca cineva să țină cont de nevoile, interesele sau de înclinațiile noastre vocaționale. Ni s-a spus că e singura cale să răzbim în viață, și noi am crezut și credem în continuare asta. Competiția însă, aduce învinși și învingători. Oricare dintre aceste stări le-am experimenta, ele se ating cu un consum mare de energie.
În mod firesc cel care învinge, experimentează un anumit grad de bucurie, satisfacție și împlinire. Aceste stări emoționale, îl reîncarcă cu energie. Cel învins însă, simte frustrare, nemulțumire și neîmpăcare. Aceste stări emoționale, scad și mai mult nivelul său energetic. Dacă însă, consideră că, în competiția la care a participat, celalalt și-a creat avantaje indirecte prin diverse metode nelegale și neecologice.
Frustrarea sa se va transforma în furie, iar furia îl va expune la blocarea sistemului său imunitar, instalându-se la nivelul său subconștient starea de depresie și decepție profundă.
Ceea ce este esențial să înțelegem pentru a evita astfel de experiențe traumatizante auto-induse, prin stările emoționale pe care alegem să ni le inducem prin risipa de energie vitală – este, să admitem că oamenii sunt egali și că ”învingătorul” și cel ”învins” nu sunt nici superiori și nici inferiori unii față de ceilalți.
Ei doar experimentează diverse trăiri și stări emoționale, pentru a-și învăța limitele, ași înțelege nevoile și a-și prețui energia, valorile și abilitățile prin care se pot adapta mediului, și-și pot înțelege rolul și rostul ființării în această dimensiune și corpul în care propriul Spirit este întrupat.
În mod firesc, dacă analizăm în mod superficial lucrurile, privind-le doar din perspectiva planului nostru mental, oamenii par a fi inegali unii față de ceilalți. Există oameni, care dețin mai multe diplome de studiu și altele nu au nici opt clase.
Unii posedă miliarde sau milioane de euro în conturi, case, iahturi, terenuri, mașini și diverse bunuri de valoare, în timp ce alții trăiesc în chirie sau lipsiți de un acoperiș deasupra capului, într-o sărăcie cruntă. Și asta nu arată a egalitate. Cu certitudine, dacă ne referim doar la planu material al percepțiilor noastre, e firesc să sesizăm diferențe între oameni. Și aceasta nu ar fi pentru noi o problemă.
Problemele apar când noi etichetăm diferențele și le raportăm la nivel emoțional, la propriile nevoi, potențe și capacități profesionale, intelectuale și fizice de a atinge ca grad de prosperitate materială. Subiectivitatea aprecierilor și a nemulțumirilor noastre în plan emoțional, atunci când ne lăsăm dominați de nemulțumiri (în raport cu nivelul împlinirilor materiale pe care le avem), nu ține de egalitatea între oameni. Ea ține strict de comparația unor stări de fapte (concretizate în dobândirea unor lucruri materiale sau privilegii aferente deținerii lor., raportate la niște nevoi emoționale subiective și efemere.
Când nivelul de conștiință și iubirea ne va îngădui să privim oamenii din perspectivă spirituală, vom constata că suntem cu toții egali, chiar dacă ne aflăm la vârste diferite de evoluție și trezire și înțelegere a propriului sine și a lumii în care ne desăvârșim spiritual. Când putem să privim dincolo de aparențe, în inima oamenilor, vedem același zbucium, aceleași lupte și aceleași dureri ale fricii, lipsei și pierderii.
Durerea este un mare egalizator. Ea se manifesta în egală măsură și în sufletul omului bogat, ca și în cel al omului sărac. Pentru ea nu contează cu ce este îmbrăcat omul atunci când Spiritul este întrupat în el, sau când la moarte, îl părăsește, pentru ași continua existența.
Durerea ne așează pe toți în genunchi, ne face pe toți umili și mai sensibili la nevoile celorlalți. Durerea este cel mai mare învățător de pe Pământ. Ea subminează toate ierarhiile și desființează statutul social, invalidând bogățiile materiale. Ea ne învață să ne prețuim energia și să înțelegem prin deficitul ei, că totul are nevoie de vindecare.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Ochiul Domnului – prezența sa în noi
– Dușmanii – ne ferim de ei prin iubire
– DESPRE NEFERICIRE
– Despre Dragoste
– De ce? Cat de des pui intrebarea asta si ce ar fi posibil fara ea?