Dragi cititori,
însemnările care urmează vor încerca să exploreze ascunsele capcane ale evoluţiei spirituale sau, să le spunem, ispitele evoluţiei spirituale.
S-ar putea pune întrebarea: de ce apar ispitele în calea celor ce evoluează? De ce nu apar şi înainte? Răspunsul este că numai atunci când încerci să ieşi din apa îţi dai seama de diferenţa de densitate dintre apă şi aer.. Atunci simţi greutatea deoarece o vezi din afara ei.
Înainte de orice, aş dori să menţionez că nu este scopul celor de faţă să promoveze un iluzoriu sentiment de perfecţiune umană. Oricât de evoluat este un spirit, atâta timp cât se afla într-un corp fizic dens pe bază de carbon, va face ceea ce percepem că “greşeli” şi va manifesta ceea ce percepem că imperfecţiuni. După cum am sugerat în însemnările precedente, măiestria de Sine nu înseamnă că nu greşeşti niciodată, dar înseamnă că sesizezi şi înveţi din aşa numitele greşeli.
Astfel, fiecare maestru om va cădea probabil din când în când în ispitele evoluţiei, dar, va realiza rapid şi va face corecţiile necesare. Proiecţia unui şablon de perfecţiune umană conform unui standard închipuit nu face decât să pună presiune pe aspectele sinelui şi să dea rod seminţelor vinovăţiei, ruşinii şi judecăţii.
Dacă ar fi să vizualizăm geometria ispitelor evoluţiei, putem conceptualiza un culoar infinit de lung, cu uşi în stânga şi în dreapta şi cu porţi (portaluri) care delimitează secvenţe de culoar. Uşile din dreapta şi din stânga sunt ispitele deturnării evoluţiei (sau blocării ei), iar porţile (portalurile) reprezintă trepte de evoluţie şi se deschid cu codurile specifice ce se dezvăluie (prin divinităţile ce păzesc portalurile) sufletului numai atunci când este considerat admis pentru următorul segment de evoluţie.
Uşile din stânga şi din dreapta continua să existe şi după trecerea prin diverse portaluri, dar, camerele laterale sunt mai mici şi mai sofisticate, cu sisteme de oglinzi din ce în ce mai perfecţionate în a genera iluzie. Cu alte cuvinte, ispitele devin din ce în ce mai sofisticate pe măsură ce sufletul devine mai conştient şi mai evoluat.
În acest context, foarte important înainte de a explora ispitele evoluţiei, menţionez că ceea ce veţi citi în continuare este rezultatul explorării propriului meu sine precum şi a observării altor suflete relevante pe calea evoluţiei spirituale.
Însemnarea de faţă (completată de cele ce urmează) va încerca să expună ispitele importanţei de sine dar şi polaritatea opusă, devalorizarea, împreună cu mecanismul proiecţiilor asociate.
Importantă de sine
Importantă de sine este o ispită extrem de sofisticată şi periculoasă pentru sufletul în evoluţie. A nu se înţelege că nimeni nu este important. Totul şi tot este important şi, în acelaşi timp, nimic nu este important. Pare o contradicţie, dar trebuie văzută afirmaţia în două dimensiuni. Dimensiunea înaltă este: Există o singură Fiinţă în infinite forme de manifestare. Fiinţa infinită este importantă, este Creatorul în multiple forme. Cu toate acestea, niciuna din forme nu este mai importantă decât altă formă (deoarece, în mod suprem, sunt Una şi aceeaşi), chiar dacă rolul uneia poate părea mai important decât al alteia. Există învăţături spirituale care afirmă că, pentru Creator, un arhanghel este la fel de important ca o amibă. Încercaţi să vedeţi dincolo de cuvinte..
Observăm desigur că uneori, rolul unor aspecte ale Unicului pare mai important decât rolul altora. A nu se confunda aceasta cu o scară de valori a importanţei. Rolul unui aspect al lui Dumnezeu este mai important decât rolul altui aspect la un moment dat tocmai datorită serviciului pe care rolul mai important îl face pentru Fiinţa Infinită, deci şi pentru ceea ce pare a avea un rol mai puţin important. Un arhanghel contribuie în Schema Creaţiei direct sau indirect la formarea unui mediu de evoluţie pentru conştientă încorporată în amibă.. Importanta aşadar este un circuit în bucla, care se închide prin sine însuşi într-un flux infinit.
Mergând mai departe de cele afirmate mai sus, importantă de sine în sensul acestei însemnări se referă la acele suflete care cred că, datorită anumitor atribute (uneori nu foarte evidenţiate) sunt mai importante în Schema Creaţiei decât alte suflete. Vorbim aici de fapt de către ego-ul spiritual sau micul eu uman deghizat în rege spiritual care are o curte de supuşi, servitori sau adulatori.
Pentru sufletul ce evoluează este recomandabil să se ferească de acei maeştri spirituali care au căzut în ispita importanţei de sine. Chiar dacă ocazional aceştia pot oferi daruri ce par excepţionale, în general crează dependenţa şi rezultate numai pe termen scurt (aici desigur contează şi conştiinţa celui care primeşte, totul se poate transforma în Lumină).
La fel de important este că sufletele ce evoluează să se monitorizeze permanent pentru a nu cădea în ispita importanţei de sine. Inevitabil, datorită naturii turbulenţe a acestei lumi, cei mai mulţi dintre noi vom fi tentaţi ocazional de ispita importanţei de sine, dar, dacă declanşatoarele conştiinţei sunt active (prin monitorizare şi auto programare), rapid vom vedea ce se întâmplă şi vom readuce Echilibrul.
În continuare, am inclus câteva sugestii privind simptomele importanţei de sine, pentru a fi mai uşor de identificat atât în sine cât şi în ceilalţi. Nu pentru a judeca şi condamna, nu pentru a cădea mai subtil în ispita importanţei prin judecata că ne descurcăm mai bine decât ceilalţi ci pentru a creşte şi evolua.
De asemenea, doresc să avertizez că cele de mai jos să nu fie luate că standard absolut. Trebuie văzute tiparele repetitive ale simptomelor şi nu apariţia ocazională a unora dintre ele. Nimic nu este rău prin sine..
Dacă doriţi un mediu social foarte relevant pentru experienţa celor de faţă, în sens spiritual, acesta este dat de reţelele de socializare.
Simptome posibile ale importanţei de sine (în cazul în care sunt persistente şi repetitive):
Subiectul este întotdeauna în centrul a ceea ce spune. Cu alte cuvinte, fie că este vorba de întâmplări, opinii, cunoaştere, toate au în centru sufletul respectiv, într-o formă evidenta
Subiectul promovează foarte multe poze cu el însuşi.
Nevoia de atenţie din partea celorlalţi: Importantă de sine, dar şi opusul ei, devalorizarea, au ca simptom nevoia de atenţie din partea celorlalţi
Subiectul vorbeşte deseori de cunoaşterea pe care o are ca fiind de excepţie şi de mare influenţă, ne-uitand să menţioneze că ea poate fi folosită şi că o armă
Subiectul da deseori impresia (în mod voit) că face o favoare celorlalţi, prin “darurile” pe care le oferă
Subiectul respectiv este acompaniat de suflete căzute în admiraţie, care îi cedează din putere şi energie fără să realizeze aceasta. De exemplu, că o analogie/metaforă, să spunem că maestrul respectiv (femeie sau bărbat) da cu biciul (energetic) în suita sa, iar cei din urmă îi mulţumesc spunând că meritau ei să fie biciuiţi dacă maestrul respectiv a decis aceasta. În realitate, aspectul umoristic ar putea fi că maestrul respectiv a avut o indispoziţie şi a dat cu biciul (energetic) şi, cine era mai la îndemână? Da, aţi ghicit, sufletele docile care îl/o urmează..
Aş dori să mă opresc aici cu posibilele simptome ale importanţei de sine. Dacă simţiţi că rezonaţi, prin studierea sinelui propriu dar şi al altor suflete relevante, veţi găsi multe alte forme subtile sau evidente ale manifestării de mai sus.
În încheiere, aş dori să expun succint o percepţie despre cunoaştere. Aceasta deoarece există mulţi maeştri spirituali care îşi aduc laude lor înşişi sau, în mod subtil, crează spaţii pentru a primi adulaţia celorlalţi, în raport cu ceea ce declară a fi o cunoaştere de excepţie în domeniul ezoteric, incluzând controlul şi manipularea energiilor celorlalţi.
Dragilor, cunoaşterea este ca un vârf de aisberg. Cunoaşterea este a minţii care este capabilă să memoreze instantanee ale parametrilor energetici şi să le asocieze legităţi. Se pot obţine multe prin cunoaştere (inclusiv o aparenţă şi temporară putere asupra celorlalţi) dar… mai există Necunoscutul care, după anumite evaluări, este chiar şi de un ordin de mărime mai mare în volum informaţional decât ceea ce poate fi cunoscut.
Cu alte cuvinte, cu cât vârful aisbergului este mai mare, cu atât mai mare (poate de 10-11 ori mai mare) este ceea ce nu se cunoaşte despre subiectul respectiv.
În dimensiunile dense, vârful aisbergului pare că are putere, dar, ea este limitată de ciclurile Revelaţiei, care, din punct de vedere cosmic, se petrec într-o clipită a Ochiului Divin. Apoi, experţii constata că sunt foarte pricepuţi într-un fir de nisip dintr-un deşert infinit.
Necunoscutul nu este informaţie memorabilă (sau măsurabilă) în sine, ci este Flux care se simte (vedeţi şi însemnarea privind corpul emoţional şi discernământul) atunci când se deschide Inima. Corabia Sufletului nu poate şti întotdeauna cum o să bată vântul (chiar dacă îi poate măsura parametrii instantanei), dar îşi poate adapta pânzele după cum bate vântul cosmic pentru că acesta să o ajute să ajungă acolo unde doreşte.
Cunoaşterea nu este echivalentă cu Iluminarea, dar o poate favoriza sau bloca. Există un portal principal pe culoarul infinit al evoluţiei ce nu poate fi trecut prin Cunoaştere (chiar dacă se poate ajunge la el prin cunoaştere) ci numai prin Simţirea oferită de Inimă care se deschide..
Însemnările viitoare vor explora alte aspecte ale ispitelor evoluţiei, incluzând devalorizarea dar şi proiecţiile.
Sursa: http://albastruarcturian.wordpress.com