Esența divină a vieții și grația umană, stau în capacitatea ființei de a-și ”sfinți locul” – prin prețuirea, iubirea și responsabilitatea sa, pentru binele propriu și al semenilor săi.
Când ființa umană devine capabilă să-și conștientizeze sinele divin, pentru a-și dărui valorile, experiențele și harul, prin pasiunea, entuziasmul și abundența sa de iubire – ea va rămâne motivată și fericită pentru a-și atinge măreția, trăind prin conștiința iubirii.
Atunci însă, când ego-ul îi dictează alegerile, când se lăcomește, se plânge, e ostil, se victimizează, sau e nemulțumit – intoxică și dematerializează de energie, valoare, sclipire, vitalitate, frumusețe și viață, tot ceea ce atinge, prin ura și negativitatea gândurilor, cuvintelor, atitudinii și faptelor sale.
Când ne vom manifesta viața – trăind prin conștiința iubirii tot ceea gândim, simțim, credem, exprimăm și alegem să experimentăm, să dăruim și să facem – ne vom dobândi grația și bucuria de a trăi.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– STARE DE GRATIE
– STAREA DE GRATIE
– O NOUA PARADIGMA A RELATIEI
– ILUZII
– SĂRĂCIE SUFLETEASCĂ