Portal Spiritual

Bashar – Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.

Bashar

“De câte ori aveţi îndoieli în legătură cu ceea ce trăiţi, luaţi acea pauză şi spuneţi: “Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.” Iar în acel moment în care aţi admis de fapt că nu ştiţi ce se întâmplă, puteţi găsi echilibrul, liniştea, pacea, tăcerea care va începe să vă îngăduie să fiţi mai sensibili la calitatea vibraţiei pentru ceea ce se întâmplă şi vă va oferi o mai mare capacitate pentru introspecţie referitor la ce trăiţi şi referitor la lucrurile cu care aveţi de-a face privind mintea fizică sau mintea superioară.
Deci, asta e primul pas în formarea relaţiei, în reconectare, în a vă reaminti cine sunteţi ca şi persoană întreagă. Asta e primul pas. Necesită doar o clipă de tăcere, de pauză, un pas înapoi într-un spaţiu neutru şi să vi se pară normal să nu ştiţi care este răspunsul. Imediat ce vă îngăduiţi să fie totul ok în acel punct de echilibru, puteţi permite simţurilor naturale, cu care aţi fost creaţi, să înceapă să umple acea tăcere, să umple acel gol de tăcere. Şi veţi începe să le auziţi, dar la început trebuie să fiţi tăcuţi să le puteţi auzi deoarece au fost suprimate de atât de mult timp în societatea voastră, încât la început vor părea doar o şoaptă. Dar o veţi conştientiza. În tăcere, dacă lăsaţi cu-adevărat să se facă tăcere, nu va exista niciun alt sunet şi astfel veţi putea auzi şi recunoaşte calitatea acelor mici şoapte că ceea ce sunt.
Şi imediat ce începeţi să fiţi cu-adevărat atenţi la ce sunt, puteţi începe să vă ghidaţi cu ajutorul lor în direcţia preferinţei voastre. Şi făcând asta, încetul cu încetul – iar asta ar putea să necesite ceva practică, e ok – încetul cu încetul veţi câştiga o capacitate de-a discerne din ce în ce mai mare privind ce vibraţie e reprezentativă pentru ce. Şi veţi începe să liniştiţi ego-ul să înţeleagă că nu va muri, nu va fi anihilat, că de fapt asta e ceea ce-şi doreşte cu-adevărat deoarece a obosit să lucreze în asemenea condiţii stresante, că a obosit să tot care asemenea greutate şi că îi veţi ridica povară, iar el va merge cu voi; nu va pleca nicăieri, e prietenul vostru, îl iubiţi, vă serveşte, e proiectat cu scopul de a vă focaliza în experienţa realităţii fizice pe care aţi vrut s-o aveţi, în temă pe care aţi vrut s-o exploraţi. Şi-apoi, nu puteţi trăi fără el. La propriu! Nu puteţi trăi fără el!
Deci, în acest sens, în timp ce formaţi o relaţie mai iubitoare cu mintea voastră superioară, cheia pentru asta e să formaţi o relaţie mai iubitoare cu ego-ul vostru şi să nu-i mai permiteţi să se împovăreze peste putinţă când nu-i treaba lui să facă aşa ceva, fiindcă nu a fost proiectat niciodată să facă faţa acelui tip de greutate, acelui tip de stress.
Deci, totul se reduce la a vă iubi toate aspectele sinelui îndeajuns încât să aveţi încredere să le lăsaţi să alunece înapoi la locurile lor potrivite, într-o relaţie, să îşi facă fiecare treabă pentru care a fost proiectat s-o facă. Şi să vă îngăduiţi vouă înşivă să vă iubiţi îndeajuns încât să puteţi citi beneficiile acelei relaţii echilibrate între mintea fizca şi cea superioară şi să puteţi funcţiona ca o persoană întreagă.”

Exit mobile version