Bună dimineața
și o zi a inspirației și a redobândirii curajului de a vă desăvârși ființa prin dezvoltarea încrederii de sine!
Când avem încredere în noi, suntem optimiști și plini de iubire, frica din sufletele noastre, nu mai sunt o necunoscută a ecuației vieții. Și asta, pentru că, în liniște inimii și a păcii noastre sufletești dobândim claritatea de a înțelege sursa nemulțumirilor și a suferințelor noastre, induse prin frici.
Claritatea, bucuria și fericirea, dobândite prin opțiunea de a ne manifesta viața și emoțiile prin atitudinea iubirii, ne învață că, frica este un produs mental, indus prin neîmplinirea nevoilor și a așteptărilor pe care le avem sau efectul orgoliilor și a poveștilor minții menite a ne împiedica să iubim. Cu cât o nevoie și o așteptare este mai mare, frica și insuficiența din spatele ei, este mai mare.
Cât timp în odaia sufletului nostru va rămâne întuneric și orgoliile ne vor vlăgui inimile de iubire, iluziile minții ne vor copleșesc de frici.
Cu cât frica pierderii sau a neputințelor noastre de a ne împlinii în planurile vieții, este mai mare, cu atât, insuficiențele, lipsa perspectivelor favorabile în planurile vieții, poverile, problemele, neajunsurile și suferințele care ne copleșesc, devin mai apăsătoare.
În realitate, fricile ne fac să suferim, la fel cum o făceam când eram copii și stăteam într-o cameră întunecată. Atunci, lipsiți de discernământ, mintea asocia diversele zgomotele din jur cu imagini, creații și trăiri, din coșmarurile noastre din somnul de noapte. Toate acele percepții și iluzii erau amplificate și transformate în frici, anxietate și chiar stări de panică.
Diferența este însă, că acum ca și adulți, avem discernământul necesar de a aprinde ”lumina odăii” noastre sufletești pentru ca lumina ce ne cuprinde, să disipe iluzia fricilor și orice traumă, nemulțumire, ostilitate sau supărare, pe care teama sau furia ne-o crează.
Până ce vom refuza să înțelegem că frica este o simplă iluzie a minții – vom continua să cădem pradă suferințelor izvorâte din repetarea trăirilor induse prin hrănirea traumele trecute nevindecate și a ostilității izvorâte din suferințele noastre ne iertate.
Prin tot ce readucem ca suferințe din trecutul nostru, în trăirile noastre prezente sau proiectăm în viitor, nu facem altceva decât să amplificăm ca iluzii mentale, durerea din noi, materializând obiectul fricii ca și realități și consecințe prezente.
Cât timp eram copii, frica ce creștea în întuneric și ne copleșea, dispărea când părintele nostru, aprindea lumina odăii. Acum, ca și adulți, nu vine nimeni din afară să aprindă lumina din odaia noastră mentală. Trebuie singuri să ne trezim din coșmarul zămislit de mințile noastre prin ”somnul rațiunii” – pentru a aprinde lumina conștiinței divine a iubirii, ce sălășluiește în fiecare dintre noi.
Când vom ști să păstrăm vie flacăra luminii energiei iubirii, în inimile și sufletele noastre, curajul va fi la purtător, iar frica își va pierde puterea. Fără instrumentul său de bază: ”frica” – mintea ego își pierde dominația și controlul emoțional asupra gândurilor, alegerilor, atitudinii și faptelor noastre.
Prin conștiința trează și un spirit viu, întunericul sufletesc dispare, iar vălul de pe mintea noastră se ridică. Când nimic nu ne mai distorsionează percepțiile, gândurile, creativitatea și încrederea de sine, tot ceea ce alegem în mod conștient: să vedem, să trăim, să experimentăm și să materializă în planul nostru fizic – devine aidoma cu ceea ce la nivel mental creăm.
Desigur, pentru a conștientiza, a înțelege, a accepta, asuma, esența celor afirmate mai sus – este necesar ca noi înșine să ajungem prin experiențele vieții, și chiar prin trauma suferinței, la acest înțeles, conform cărei, frica și curajul sunt deja în noi. Însă, adesea uităm că, cei ce decidem care dintre aceste stări să o hrănim, să o păstrăm ca valoare și să o manifestăm în realitatea curentă a vieți – suntem NOI.
Depinde doar de luciditatea pe care o avem, de maturitatea sau inteligența emoțională pe care o dezvoltăm și, de capacitatea noastră de a discerne lucid și conștient, prin lumina clarității spiritului și a energiei iubirii – care stare emoțională alegem să o materializăm în viața și trăirile noastre curente, și ce oglindim în lume prin consecințele pe care le atragem:
”Dreptatea” minții (ca sursă a fricilor noastre) – este prin suma convingerilor noastre negative pe care le hrănim, sursa nemulțumirilor, a întunericului rațiunii, a stărilor noastre conflictuale, a neîncrederii, a neasumării, a eschivelor, a judecăților, a negativității, a ostilității, a suferințelor și a sărăcirii noastre sufletești.
”Adevărul inimii” (ca sursă a luminii și a iubirii noastre) – ne dă curajul de a vedea, a asuma, a prețui, a ierta, a tolera, a accepta, a asuma, a vizualiza, a fi creativi, a valoriza, a avea, a dărui și, a fi împăcați, mulțumiți și fericiți, prin tot ceea ce este, suntem, trăim, avem, facem și experimentăm.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– FRICA INIMII
– A pasi dincolo de frica
– Frica
– Frica – Sursa violentei