Category Maestri si invatatori spirituali

Gândul zilei de marţi 4 noiembrie 2014

“Copiii aduc cu ei niște amintiri din epoci îndepărtate în care oamenii considerau natura ca un organism viu, fiind într-o legătură constantă cu el. Această memorie rezistă la unii dintre ei, dar ea se estompează pe măsură ce ei cresc, din cauza educației materialiste ce o primesc. Și totuși, aici existau niște vestigii ale unui trecut înscris în sufletul lor și este păcat că acesta se șterge.

Atunci când părinții, psihologii, pedagogii vor poseda unele cunoștințe inițiatice, ei vor fi capabili să studieze cu adevărat viața psihică a copiilor mici. Ei vor citi în cartea sufletului lor tot ce sa- reflecat în el în primii ani de viață. Ei vor descoperi ceea ce acești copii cunosc în subconștientul lor până la o profunzime nebănuită. Poate că anumite mame simt în mod confuz că întreaga viață a universului li se descoperă alături de bebelușul lor. În acest sens, se poate spune că ele sunt elevele copilului lor. Celelalte, care le rămân numai niște educatoare, nu învață mare lucru. O mamă plină de iubire, de atenție și înțelepciune primește o întreagă inițiere pe parcursul primilor ani ale vieții copilului ei.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– COPIII SUNT CA NISTE RADARE EXTREM DE SENSIBILE
– Neville Goddard – Indrazneala nerusinata
– OSHO – Farmacie pentru suflet
– Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica
– Don Miguel Ruiz – Omul care nu credea in iubire

“Noi trăim unii cu alţii, dar nu ştim ce înseamnă să trăieşti în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviţi prtetutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăieşte singur: soţii cu soţiile, soţiile cu soţii, părinţii cu copiii, părinţii cu prietenii. Toţi trăiesc alături de alţi oameni. Viața nu există decât în asociere, dar ştiţi voi ce înseamnă asocierea?

Trăieşti alături de o soţie timp de 40 de ani şi poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o singură clipă. Chiar şi când faci dragoste cu ea te gândeşti la alte lucruri. Nu eşti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit că odată Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu soţia. Erau căsătoriţi de cel puţin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, soţia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine aşa cum au făcut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a răspuns: “Eşti nebună? Ştii cu cât sunt plătiţi să facă asemenea lucruri?”

Ghidul spiritual susţinea că obstacolul final în atingerea comuniunii cu Dumnezeu este însuşi cuvântul şi conceptul de „Dumnezeu”.
Aceasta l-a înfuriat pe preotul din localitate, care a venit în grabă să discute această problemă cu Ghidul spiritual.
„Dar cuvântul «Dumnezeu» ne poate conduce la Dumnezeu”, a spus preotul.
„Cu siguranţă”, a răspuns calm Ghidul spiritual.
„Cum poate ceva să ajute şi în acelaşi timp să fie un obstacol?”
Ghidul spiritual a răspuns:
„Măgarul care te-a adus până la poartă nu este mijlocul cu ajutorul căruia tu intri în casă.”

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Şcoala Iniţiatică

Conferinţa din 15.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Pămantul este o şcoală în care am intrat din mai multe motive, dar în principal pentru a ne achita de datoriile pe care le-am contractat în încarnările noastre precendente; de asemenea, pentru a înţelege situaţia în care ne găsim; şi în sfârşit, pentru a ne perfecţiona în toate domeniile. Majoritatea oamenilor, care nu ştiu nici măcar pentru ce au venit pe Pământ, nici ce trebuie să facă aici, se mulţumesc să mănânce, să bea, să doarmă, să se distreze, să se certe. În timp ce acela care este luminat, ştie că trebuie să se elibereze de karmă şi să lucreze pentru a se perfecţiona; apoi, el încearcă să înţeleagă de ce este într-o anumită ţară, într-o anumită familie, într-o anumită epocă şi ce i se cere; în sfârşit, el se străduie să dezvolte (în el însuşi) toţi germenii calităţilor şi virtuţilor pe care Creatorul i-a sădit în el de o eternitate. Iată de ce o Şcoală Iniţiatică este atât de indispensabilă. Nu este nimic mai presus decât lumina pe care ea o aduce discipolului asupra sensului vieţii pământeşti.

În această pagină, dragi fraţi şi surori, totul este atât de limpede, că nu merită să cheltuim timp şi iar timp pentru a vă explica. Această pagină conţine tot. De altfel vă amintiţi că v-am vorbit, deja, de acest subiect de ani. Desigur, sub diverse forme, fără să repet exact aceleaşi subiecte; dar simt deja, totuşi, că fraţii şi surorile au o limpezime, o lumină în suflet, în inima, în mintea lor în ceea ce priveşte felul în care trebuie să trăiască, să se poarte, să gândească, să se hrănească, să respire, să iubească şi chiar despre modul în care să aducă copii pe lume. Totul este limpede. Şi dacă sunt pe aici, pe colo, fraţi şi surori care nu sunt la curent, deşi totul a fost explicat în amănunţime, atunci nu mai este vina mea. E pentru că au fost alte lucruri în viaţa lor, în ocupaţiile lor, alte atracţii, alte treburi, alte activităţi şi nu au avut timp să arunce o privire asupra acestor subiecte. Dar cred, cu toate acestea, că dacă repet, dacă explic din nou anumite subiecte, anumite puncte, asta n-o să vă facă rău şi n-o să vă inducă în eroare. Dacă acceptaţi, voi arunca din nou o luminiţă.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Astrologia Iniţiatică – Planetele şi zodiacul

Conferinţa din 24.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Ştiinţa Iniţiatică ne învaţă că trăim într-un ocean fluidic, denumit lumina astrală. Acest fluid este atât de sensibil, încât orice lucru se imprimă în el. Fapta cea mai lipsită de importanţă din activităţile noastre zilnice, cea mai uşoară emoţie sufletească, cel mai trecător gând de-al nostru se imprimă în acest fluid, până la limitele zodiacului. Căci semnele şi poziţionarea zodiacului sunt limitele pe care Dumnezeu le-a creat pentru lumea manifestării. De aceea, zodiacul a fost asimilat şi cu un şarpe care se încolăceşte peste întreaga lume, în cercul propriului său corp. Dacă karma este implacabilă, aceasta se datorează faptului că tot ceea ce am simţit, am gândit şi am împlinit, s-a înscris în acest ocean fluidic de care nu mai putem scăpa. Atât binele cât şi răul se înscriu şi revin într-o bună zi către noi.

Citind rândurile de mai sus, vedem că am tot vorbit despre acest subiect. Vorbim mereu despre aceste subiecte, dar în aspecte diferite, cu puncte de vedere diferite şi noutatea constă tocmai în acest lucru. Acelaşi lucru îl vom face şi astăzi, pentru karmă şi zodiac. Oamenii confundă ştiinţa ocultă cu Ştiinţa Iniţiatică. După părerea mea, prima nu se identifică automat cu cea de-a doua. În ştiinţa ocultă se studiază mereu magia neagră cu toate manifestările ei, cu tot ce se înregistrează, cu toate lucrurile care sunt aproape de oameni în planul astral. În vreme ce, Ştiinţa Iniţiatică merge mult mai departe… Nici măcar ocultiştii nu au o idee foarte clară despre Ştiinţa Iniţiatică, căci ea este extrem de vastă, practic infinită, încât nu o vom putea cunoaşte niciodată în întregime, fiindcă atunci trebuie să fuzionăm cu Inteligenţa Cosmică: numai în acest moment o vom cunoaşte cu adevărat, căci ea îmbrăţişează tot ceea ce este mai subtil, mai necunoscut şi extraordinar, care scapă puterii noastre de înţelegere, chiar şi chakrele noastre. Da, chakrele sunt limitate.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Iniţierea este victoria fiinţei umane asupra propriilor slăbiciuni

Conferinţa din 12.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Iisus a spus: intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află”. Această poartă strâmtă, care permite accesul la Împărăţia Domnului, este poarta Iniţierii. Iniţierea este o asceză ce îl învaţă pe om să se despartă de slăbiciunile, de tendinţele sale negative. O putem compara cu orificiul prin care este nevoit să treacă şarpele atunci când trebuie să-şi schimbe pielea. Discipolul este acela care se pregăteşte să treacă prin poarta cea strâmtă ce îi va înlătura “vechea sa piele”, adică proastele obiceiuri, concepţiile sale greşite. Fiecare dintre voi trebuie să treacă prin poarta cea strâmtă. Iar în loc să vă tulburaţi şi să vă fie frică, bucuraţi-vă, fiindcă veţi deveni astfel oameni noi, cu gânduri, cu sentimente noi, cu un comportament nou. Se poate spune că, de-a lungul întregii sale vieţi, omul străbate trei porţi: aceea a naşterii, prin care trec toţi oamenii, fie buni sau răi, apoi aceea a morţii, străbătută de asemenea de toţi dintre voi, şi aceea a Iniţierii, trecută numai de aceia care au fost în stare să facă mari sacrificii, să renunţe la foarte multe lucruri.

Dragii mei, această pagina este plină de sensuri, foarte interesantă, foarte importantă. Eu am întâlnit în viaţă tot felul de oameni, mai ales femei care îmi mărturiseau că trecuseră deja de cea de-a cincea Iniţiere, iar eu eram atât de trist şi de nefericit, deşi trăisem lângă Maestrul Peter Deunov atâtea încercări şi probe, aproape douăzeci de ani… Mă necăjea faptul că nu reuşisem să trec nici de prima Iniţiere!… Dar am întâlnit în viaţă şi o mulţime de Iniţiaţi pe care, totuşi, nu îi întâlneşte toată lumea… Este atât de ciudat! Ne închipuim că suntem nişte creaturi nemaipomenite, chiar atunci când nu am făcut vreun sacrificiu, vreo renunţare, când nu am ajuns să ne învingem natura noastră inferioară, iar bietul pământ este bântuit încă de atâţia “Iniţiaţi”!… Şi totuşi, Împărăţia Domnului nu a apărut încă datorită lor!… Veţi vedea în continuare cum trebuie judecat acest subiect al Iniţierii… Nu este deloc uşor!…

• IUBIREA, BUCURIA ŞI PACEA sunt stări adânci ale Fiinţei şi în acelaşi timp sunt şi 3 aspecte ale stării de conectare internă cu Fiinţa. La acest nivel, ele nu au un opus. Aceasta pentru că apar chiar din spaţiul care este dincolo de minte. Pe de altă parte, emoţiile, fiind parte a minţii duale, sunt subiect al legii opoziţiilor. Acest lucru înseamnă pur şi simplu că voi nu puteţi avea binele fără rău. Astfel în starea de neeliberare, în condiţiile identificării cu mintea, ceea ce uneori este denumit în mod greşit bucurie este de obicei o plăcere de scurtă durată – partea din ciclul continuu al alternării durere/plăcere.

• Plăcerea este întotdeauna derivată din ceva din afară voastră, pe când fericirea apare din voi. Lucrul care va da astăzi plăcere, vă va da mâine, durere, sau vă va părăsi, iar absenţa lui va da suferinţă. Şi ceea ce de obicei voi numiţi iubire poate să nu fie altceva decât plăcere şi excitare pentru un timp, şi de aceea este un viciu schimbător, o condiţionare extremă – o nevoie, care se poate transforma oricând în opusul ei,… la o simplă schimbare a situaţiei. Multe relaţii de iubire după ce euforia iniţială a trecut, oscilează între ,,iubire” şi ura, atracţie şi atac.

• ADEVĂRATA IUBIRE NU TE FACE SĂ SUFERI! Cum se poate asta? Nu se transformă deodată în ura, şi nici bucuria reală nu trece în durere. Aşa cum am spus, uneori, înainte de a te elibera pe tine însuţi de mintea ta – poţi uneori să mai ai momente de bucurie adevărată, dragoste adevărată, sau o pace interioară adâncă, liniştită, dar de o trăire vibrantă. Acestea sunt aspecte ale naturii voastre adevărate, care de obicei sunt ascunse de minte.

• Chiar într-o relaţie normală, pot fi trăite momente de prezenţă a ceva mult mai autentic, ceva incoruptibil. Dar ele nu vor fi decât clipe, care apoi, vor fi repede acoperite din nou de interferenţă minţii. Atunci vă daţi seama că aveţi ceva foarte preţios şi l-aţi pierdut, dar mintea voastră vă va convinge că totul a fost oricum o iluzie. Dar adevărul este că nu a fost o iluzie, şi că nu poţi să-l pierzi. Este parte din starea ta naturală, care poate fi ascunsă, dar NU POATE FI DISTRUSĂ NICIODATĂ DE MINTE. Chiar atunci când cerul este întunecat, soarele nu dispare. El este tot acolo de partea cealalalta a norilor!

• Emoţia? Este reacţia corpului la propria minte. Despre emoţii ce ne puteţi spune? Eu sunt prins în emoţiile mele, mai mult decât sunt prins în mintea mea. – Mintea, în accepţiunea în care folosesc acest cuvânt, nu este numai gândire. Ea include emoţiile tale, cât şi toate emoţiile mentale inconştiente ale tiparelor reactive. Emoţia se naşte în locul în care mintea şi corpul se întâlnesc. Este reacţia corpului la mintea ta, sau s-ar putea spune – o reflexie a minţii tale în corp. De exemplu: un gând de atac sau un gând ostil va crea o energie în trupul vostru, căreia noi îi zicem – mânie. Atunci corpul este gata să lupte.

• Gândul de care vă simţiţi agresat, fizic şi psihic, îl face pe corp să se contracte, şi aceasta este partea fizică a ceea ce noi numim – frică. Cercetările au arătat că emoţiile puternice cauzează chiar schimbări în biochimia lui. Aceste schimbări reprezintă aspectul fizic sau material al emoţiei.

• Desigur, de obicei nu sunteţi conştienţi de toate tiparele voastre de gândire, şi totuşi numai privindu-vă emoţiile puteţi să atingeţi starea de trezire!

• Cu cât te identifici mai mult cu gândirea ta, ceva îţi va plăcea sau nu. Apoi vor fi JUDECAŢI ŞI INTERPRETĂRI, ceea ce s-ar putea spune – cu cât sunteţi mai puţin în prezent, ÎN CONŞTIINŢA CARE DOAR PRIVEŞTE, cu atât mai puternic va fi atacul energetic-emotional venit de la minte. Dacă vă puteţi SIMŢI emoţiile şi dacă sunteţi RUPŢI de ele, voi le veţi experimenta eventual la nivel pur fizic, că o problemă fizică sau ca un simptom. Un tipar emoţional inconştient şi puternic nu se mai poate manifesta atunci că UN EVENIMENT EXTERN CARE VI SE ÎNTÂMPLĂ.

• Şi cu cât mergeţi mai adânc în această realitate a LIPSEI MINŢII aşa cum este numită uneori, voi puteţi realiza starea de pură conştiinţă. În ea, puteţi să vă simţiţi propria prezenţă cu atâta intensitate şi atâta bucurie încât toate gândurile şi toate emoţiile,… corpul vostru fizic, cât şi toată lumea exterioară devin relativ neimportante în comparaţie cu această trăire minunată. Şi mai mult – asta nu este o stare de egoism, ci o stare de FĂRĂ EU. Te poartă dincolo de ceea ce tu credeai mai înainte că ai fi tu însuţi. Această PREZENTA ESTE ESENŢIALĂ! pentru voi şi în acelaşi timp incomparabil mai măreaţă decât eul. Ceea ce încerc să arăt aici pare, poate paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu există nici-o altă cale prin care să o exprim.

• În loc de a privi gânditorul , puteţi deasemenea SĂ CREAŢI UN SPAŢIU, O PAUZĂ în curgerea minţii,… simplu, ÎNDREPTÂNDU-VĂ TOATĂ ATENŢIA SPRE PREZENT. ŞI DOAR ÎNCERCAŢI SĂ DEVENIŢI INTENS CONŞTIENŢI DE MOMENTUL DE ACUM! Acesta este un mijloc de a pătrunde în adâncul vostru. Astfel, puteţi să vă retrageţi atenţia din acţiunea mentală, şi SĂ CREEATI UN SPAŢIU DE NON-MINTE, în care sunteţi foarte alerţi şi CONŞTIENŢI DE NEGÂNDIRE. Aceasta este esenţa meditaţiei! Puteţi practica asta în viaţa obişnuită de zi cu zi, transformând fiecare activitate de rutină, normală care se termină în timp – şi dându-i toată atenţia voastră, astfel încât să se termine în Sine însuşi.

• De exemplu, în fiecare zi urcaţi şu coborâţi scările acasă sau la locul de muncă. Puteţi în acest timp SĂ ACORDAŢI O ATENŢIE TOTALĂ FIECĂRUI PAS, FIECĂRUI MOMENT, chiar şi respiraţiei. FIŢI TOTAL PREZENŢI! Sau atunci când vă spălaţi pe mâini, FIŢI ATENŢI LA TOT CE PERCEPEŢI făcând aceasta: cum sună apa, sau ce senzaţie va dă ea, mişcarea mâinilor, cum miroase săpunul, …sau când vă urcaţi în maşină, după ce aţi închis uşa, FACEŢI O PAUZĂ pentru câteva secunde şi OBESERVATI curgerea respiraţiei voastre. În acest mod deveniţi conştienţi de acest fin şi liniştitor dar FOARTE puternic sentiment de prezenţa. Există doar un singur criteriu sigur prin care voi puteţi măsura succesul vostru în această practică: şi acesta este NIVELUL DE PACE PE CARE-L SIMŢIŢI ÎN INTERIOR!

“Calea inimii este minunată, însă periculoasă. Calea minţii este obişnuită, însă sigură. Bărbatul a ales drumul cel mai sigur şi cel mai scurt în viaţă. Femeia a ales cea mai frumoasă, dar cea mai accidentată, periculoasă cale, a emoţiilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti.
Şi deoarece până acum lumea a fost condusă de bărbaţi, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost în stare să se adapteze la societatea pe care au creat-o bărbaţii, deoarece societatea este creată conform raţiunii şi logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar în societatea creată de bărbat nu este loc pentru inimă. Bărbaţii trebuie să înveţe să fie mai inimoşi, pentru că raţiunea a dus întreaga omenire spre o sinucidere globală. Raţiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Raţiunea ne-a dat maşinării minunate, dar a distrus minunată umanitate. Este nevoie de puţin mai multă inima în toate.
În ceea ce mă priveşte, calea către fiinţa voastră cea mai ascunsă este mai scurtă din inima decât din minte. Mintea este o scurtătură dacă mergeţi în afară, iar inima este o cale foarte lungă. Dacă mergeţi înăuntru, totul se schimbă în opusul său: inima este scurtătură către fiinţă, iar mintea este cel mai scurt drum la care vă puteţi gândi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru că de la dragoste este foarte uşor să vă duc la meditaţie, să vă duc la veşnicia vieţii voastre, să vă duc la divinitatea voastră; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai întâi trebuie să ajungem la inimă, şi numai după aceea ne putem îndrepta spre fiinţă.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv în esenţă spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar bărbatul se poate deplasa spre inimă fără dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o condiţionare. I s-a spus să fie dur, puternic, viril, şi toate acestea sunt prostii.
Niciun bărbat nu plânge şi nu-şi lasă tristeţea sau bucuria să se manifeste prin lacrimi pentru că i s-a spus de pe când era copil că lacrimile sunt pentru femei, că e ceva caracteristic fetelor. Bărbaţii nu plâng şi nu se vaieta niciodată.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte încărcat de semnificaţie.Există momente în care nu puteţi spune nimic, însă lacrimile voastre pot arăta acest lucru. Se poate să fiţi atât de copleşiţi de bucurie, încât să vă apăra lacrimi în ochi. Lacrimile sunt întotdeauna simbolul unei experienţe debordante. Se poate să fiţi atât de trişti încât cuvintele să nu poată exprima acest lucru; lacrimile vă sunt de ajutor.
Acesta este unul din motivele pentru care femeile înnebunesc mai rar decât bărbaţii, deoarece ele sunt gata să se vaiete, să plângă şi să arunce cu lucruri oricând: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un bărbat acumulează încontinuu şi apoi, într-o zi, explodează “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” şi aceasta este o modalitate mai înţeleaptă, să termini stocul. De ce să acumulezi?
Bărbaţii se sinucid în număr mai mare decât femeile. E puţin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decât bărbaţii,dar arareori o fac. Bărbaţii nu vorbesc aproape niciodată despre sinucidere, însă în realitate se sinucid în număr mai mare, aproape de două ori mai des. Bărbatul continuă să refuleze, continua să arate o anumită fata, care este falsă. Şi există o limită pentru toate; vine un moment când nu se mai poate abţine şi totul se naruieste.
Bărbaţii trebuie să fie învăţaţi să fie mai inimoşi, pentru că din inima se deschide calea către fiinţă. Nu puteţi ocoli inima. Femeia se afla într-o poziţie mai bună: ea se poate îndrepta direct către fiinţă de la inimă. Însă, în loc să recunoască această imensă calitate a femeilor, bărbaţii le-au condamnat pe femei. Poate că există un motiv; poate că au fost conştienţi cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logică nu poate fi mai presus de dragoste şi nicio minte nu poate fi mai presus de inimă. Dar mintea poate fi foarte ucigătoare, mintea poate fi foarte violentă, şi asta a făcut mintea secole la rând. Bărbaţii le-au bătut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Şi, în consecinţă, bărbaţii nu au putut să-şi sporească propria conştientizare. Ar fi putut să înveţe şi ei arta de a merge în sus; ar fi putut să meargă şi ei pe acelaşi drum. De aceea spun mereu că emanciparea femeilor este şi emanciparea bărbaţilor. Este chiar mai mult emanciparea bărbaţilor decât emanciparea femeilor.
Da, femeile deţin mai multă dragoste…însă ele ar trebui să fie făcute să devină conştiente, de asemenea, cu privire la cealaltă faţă a monedei. Partea masculină a minţii deţine logică, iar partea femeii este ilogică; nu este periculos, este numai o greşeală, poate fi corectată. De aceea calea inimii este minunată, dar periculoasă. Cealaltă latură a dragostei este ura; cealaltă latură a dragostei este gelozia. Aşa încât, dacă o femeie este cuprinsă de ură şi gelozie, toată frumuseţea dragostei moare şi ea nu mai rămâne decât cu venin. Se va învenina pe sine şi va învenina pe toată lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie să fiţi mai vigilenţi, pentru că puteţi cădea în groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea întunecată a urii; ea împresoară culmea de jur-împrejur şi puteţi aluneca în ea foarte uşor. Poate că acesta este motivul pentru care multe femei se hotărăsc să nu iubească. Poate că acesta este motivul pentru care bărbaţii au hotărât să trăiască la nivelul capului şi să uite complet de inimă… pentru că inima este atât de sensibilă. Se simte lezată foarte uşor; dispoziţia i se schimbă că vremea.
Cel care vrea să înveţe cu adevărat arta de a iubi trebuie să ţină minte toate aceste lucruri şi trebuie să evite că dragostea să cadă în toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, îndreptarea către fiinţă va deveni imposibilă, chiar mai imposibilă decât este pornind de la cap.”

OSHO, fragment din  “Emoţiile şi sănătatea”