Category Maestri si invatatori spirituali

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Omul va regăsi Paradisul apropiindu-se de lumina, de caldura şi de viaţa soarelui

Conferinţa din 11.08.1985

B
Acum, ia să vedem ce se întâmplă în lume? Ei bine, tot felul de lucruri, dar de o violenţă nemaipomenită, mereu explozii, catastrofe, incendii, niciodată, parcă, nu a fost ca acum, iar lumea întreagă se simte neputincioasă ca să poată opri aceste lucruri. Televiziunea ne arată zilnic asasinate în toate ţările, incendii… Eu v-am profetizat toate acestea, cu ani în urmă…, v-am spus că vor veni furtuni, inundaţii, incendii, că vor fi…, pentru că cele patru elemente sunt revoltate de prostia, de răutatea, de cruzimea omenească, care devorează totul, care nu mai respectă nimic, nimic din ce era sfânt pentru oameni; nu, astăzi oamenii vor să întineze tot, să domine tot, să distrugă totul în calea lor şi atunci, bineînţeles, cele patru elemente se vor revolta. Aşteptaţi, veţi vedea ceea ce este de văzut: va fi foamete, vor fi lucruri nemaipomenite care se vor produce, cu căldura, cu frigul, cu vegetaţia; da, lucruri nemaipomenite…
Fiindcă cele patru elemente sunt atotputernice pentru a da lecţii oamenilor. Iar când profetizez câte ceva, mai devreme sau mai târziu, acest lucru se realizează! Eu nu doresc acest lucru, dar aşa se va întâmpla.
Iată, tocmai am primit o scrisoare formidabilă, am rămas uimit, încântat de inteligenţa cu care a fost scrisă, o scrisoare scrisă pentru Preşedintele Republicii, Francois Mitterand. Găseam aici cum trebuie să ne situăm împotriva războiului, a armamentului, erau sfaturi bune, analize, păreri, cu adevărat minunate. Iar sora care a scris aceasta a primit o scrisoare-răspuns de la Preşedintele Mitterand (Preşedintele Franţei din anul 1985) în care se explica că se fac eforturi magnifice împotriva tuturor celor relatate, dar erau argumente stupefiante, argumente convingătoare, peste tot se întâmplă aşa. În ciuda acestor explicaţii, înarmarea continuă, pregătirea războiului continuă. De ce oare se întâmplă aşa? Eu ştiu de ce şi voi încerca să vă explic puţin.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Postul

Conferinţa din 30.01.1945 (Sèvres)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

Ştiţi că, atunci când mâncaţi, organismul vostru absoarbe tot ceea ce îi este util şi încearcă să se debaraseze de ceea ce îi este străin sau distructiv. Dar organismul nu este întotdeauna capabil să elimine, fie pentru că l-aţi supraîncărcat, fie pentru că hrana absorbită conţine prea multe impurităţi. În acel moment se acumulează deşeuri în diferite organe şi sunt supraîncărcate, îndeosebi intestinele.
Cum să deosebim hrana pură de cea impură? Există un criteriu: hrana care se alterează uşor sau aceea care lasă un mare număr de resturi în organism nu este pură; nu este suficient să fie bine spălată şi bine pregătită. Numai hrana care nu putrezeşte rapid este pură: de exemplu, fructele care se conservă mult timp (unele chiar luni de zile!) şi legumele, în timp ce carnea nu se conservă aproape deloc. Fructele sunt deci hrana cea mai pură. Putem spune că alimentele care primesc multă energie solară sunt pure, desigur şi fructele, care sunt expuse continuu la soare şi la aer, sunt alimentele cele mai pure.
Dar chiar dacă este pură, hrana lasă deşeuri în organismul nostru şi de aceea Iniţiaţii ne-au sfătuit mereu să postim pentru a-şi elibera corpul fizic de impurităţile pe care le-a depozitat. De altfel, postul este o metodă pe care o învăţăm de la natură. Observaţi animalele. Când sunt bolnave, ele postesc instinctiv: se ascund undeva, găsesc o iarbă care le va provoca purgaţie şi se vor vindeca. Într-un alt domeniu, atunci când vedem praful depus pe mobile şi pe obiectele din casă, ştim că trebuie să le curăţăm. Dar când este cazul să înţelegem că propriul organism trebuie să suporte o asemena curăţenie cel puţin o dată pe săptămână şi că milioane de muncitori, care sunt celulele organismului nostru, au uneori nevoie de concediu, atunci refuzăm. Aţi remarcat că anumite boli se manifestă prin febră, ochii care încep să lăcrimeze, nasul care curge, mici erupţii ce acoperă pielea… Este o purificare. Dar omul este atât de încăpăţânat încât refuză să se purifice pe sine şi organele sale sunt deci obligate să facă această lucrare în locul lui.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Izvorul

Conferinţa din 10.04.1966 (Sèvres)

Conferinţă improvizată

Pagina scrisă de Maestrul Peter Deunov, pe care v-am citit-o adineauri conţine o idee foarte importantă asupra căreia doresc să revin. El spune: “Dacă eşti un izvor, vei cânta şi te vor auzi de departe, vei fi însufleţit, vei ţâşni; dar dacă eşti o cisternă, vei rămâne calm şi liniştit. Viaţa cisternei este frumoasă, dar mai frumoasă este viaţa izvorului. Izvorult ţâşneşte continuu, el udă iarba, copacii şi stinge setea călătorului obosit”.
V-am vorbit deseori despre izvor, şi nu numai despre micul izvor de munte, ci despre acest izvor mult mai important, izvorul unic: soarele. Dar eu nu vă voi da imaginea cisternei ca fiind opusă izvorului; am luat o imagine mai negativă decât aceasta: mlaştina, pentru că într-o cisternă există totuşi apa curată, potabilă, în timp ce apa mlaştinii este plină de murdării şi nu putem bea. Dacă puteţi aprofunda conţinutul acestor două imagini, mlaştina şi izvorul, şi semnificaţia lor magică, veţi înţelege multe lucruri.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Galvanoplastia spirituală trebuie răspândită

Conferinţa din 29.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Stă scris în Evanghelii că: Într-o zi lui Iisus i se făcuse foame şi, zărind un smochin care nu avea decât frunze, fiind lipsit de fructe, deoarece nu era vremea smochinelor, enervat, el îl blestemă, iar smochinul s-a uscat. Dacă interpretăm, această anecdotă, cuvânt cu cuvânt ne putem întreba dacă Iisus era, cu adevărat, bun şi drept. Trebuie să înţelegem că smochinul nu reprezintă aici, cu adevărat un arbore, ci fiinţa omenească. Pentru fiinţa omenească nu există anotimp, oricând trebuie să fie în stare să dea fructe, adică gânduri şi sentimente luminoase, căci Domnul poate coborî oricând, El nu aşteaptă vreun anotimp, nu se anunţă dinainte; iar acest arbore, care este omul, trebuie să aibă fructe, altminteri spiritul îl va părăsi, iar această părăsire va fi un blestem, omul se va usca, îşi va pierde viaţa, forţele, de aceea va trebui să muncească, pentru a produce mereu fructe în intelectul său, în inima sa, în sufletul şi spiritul său.

Cum ştiţi deja, dragii mei, eu nu aleg niciodată meditaţia zilei, “alţii” o fac în locul meu şi, uneori, sunt mirat să văd această pagină, cu conţinut straniu, despre smochin. Dacă ne gândim acum cine era Iisus, ce măreţie avea, ce nobleţe avea, sfătuind să ne iubim duşmanii, ne uimim cum s-a enervat în faţa unui, arbore, deoarece nu avea fructe, blestemându-l chiar. Eu nu cred aceasta. Cum a apărut scris acest lucru, este cu adevărat extraordinar! El, care nu blestema niciodată, ci binecuvânta numai, din contra, înseamnă că nu s-a putut stăpâni! Deci, atunci când nu ne stăpânim, nu putem comanda spiritelor să asculte.
Vedeţi, dar, câte lucruri sunt simbolice în Evanghelii care trebuie descifrate, iar eu v-am prezentat pasaje, care nu au fost explicate niciodată de două mii de ani, lucruri, în aparenţă, de necrezut, lipsite de sens. Ca de exemplu atunci când spune: “…Este mai uşor să treacă o camilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împăraţia Domnului”, când această poartă este imensă! Nimeni nu a interpretat acest lucru, de două mii de ani; la fel în cazul celor cinci fecioare nechibzuite şi al celor cinci fecioare înţelepte care, neavând ulei, nu au fost primite! Ei, ce crud este, deoarece lumina se găsea jos, în sală… La fel şi cu ispravnicul necredincios, Iisus luându-i apărarea şi condamnându-l în acelaşi timp. Acestea au fost toate explicate, şi apar pline de sens, de profunzime şi de adevăr.
Acum, cum nu era vremea fructelor, cum se putea cere unui copac să aibă fructe?

Gândul zilei de joi 20 noiembrie 2014

“La apropierea bătrâneții suntem îndemnați în mod firesc să aruncăm o privire înapoi, iar pentru multe persoane începe o perioadă de regrete. Ele simt că și-au petrecut prea mult timp într-o serie de activități inutile, dar chiar dacă ar încerca să se orienteze altfel acordând mai mult loc vieții interioare, este prea târziu, ele nu vor recupera timpul pierdut.

Evident, când bătrânețea apare, este puțin cam târziu să-ți schimbi complet viața, dar nu este prea târziu, niciodată nu este prea târziu pentru a începe ceva constructiv. Cel mai rău pentru aceste persoane ar fi să-și petreacă în regrete și timpul ce le-a mai rămas de trăit.

Este de înțeles că ele regretă, dar există ceva mai bun de făcut decât să regrete. Ele pot cel puțin să revină asupra tuturor evenimentelor existenței lor pentru a trage niște învățăminte. De îndată ce au făcut-o, să pună în mișcare tot ce le-a rămas ca iubire, inteligență, voință, pentru a da vieții lor acel sens pe care nu au știut încă să îl găsească.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Munca discipolului în timpul somnului
– Eckhart Tolle – Sfaturi #13
– Don Miguel Ruiz – Omul care nu credea in iubire
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– 10 scurtături pentru o viaţă mai bună

Gândul zilei de miercuri 19 noiembrie 2014

“Meditați uneori asupra acestei frumoase imagini a transparenței… Veți înțelege că, pentru ca viața să treacă, ca lumina să treacă, ca energiile celeste să treacă, trebuie să le deschidem calea, adică să devenim transparenți. Totul în natură subliniază această lege. De ce pietrele prețioase sunt atât de mult apreciate?

Desigur, fiindcă ele sunt colorate, dar mai ales pentru că sunt transparente: ele lasă să treacă lumina…Cum a reușit natura să lucreze atât de minunat asupra unor minerale, purificându-le, afinându-le, făcând aceste minuni ce le admirăm astăzi: cristalul, diamantul, safirul, smaraldul, topazul, rubinul?…Iar dacă natura a reușit, de ce nu ar face și ființa umană aceeași lucrare în ea însăși?

Întreaga practică spirituală trebuie să tindă spre acest scop. Când vom reuși să purificăm totul în inima și în sufletul nostru până vom deveni limpezi, transparenți, Domnul care apreciază mult pietrele prețioase ne va ppune pe coroana sa. Fără îndoială, este o imagine, dar ea corespunde la ceva foarte real. ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Astrologia Initiatică – Planetele si zodiacul
– Initierea este victoria fiintei umane asupra propriilor slabiciuni
– Colectivitatea cosmică – ne îmbogățim dacă lucrăm pentru ea
– Omraam Mikhael Aivanhov – Legea înregistrării
– Libertatea – se găsește numai la vârf, în Dumnezeu

Gândul zilei de marţi 18 noiembrie 2014

“Universul este guvernat de legea cauzelor și a consecințelor. Fiecare faptă, fiecare eveniment este o cauză ce antrenează niște consecințe, iar fiecare faptă, fiecare eveniment este el însuși consecința unei cauze. Cauzele și consecințele sunt așadar indisolubil legate, dar durata unei vieți umane este prea limitată pentru a observa acest vast joc al înlănțuirilor. Așa cum constatăm astăzi niște fapte ce sunt consecințele unor cauze cu mult anterioare actualei noastre existențe și pe care nu le cunoaștem, tot așa nu putem prevedea consecințele ce vor antrena mai târziu anumite fapte pe cale să se producă. În momentul actual, ne aflăm așadar în fața unor situații care, unele sunt cauze, altele sunt consecințe, de aceea există atâtea evenimente al căror sens ne scapă.

Cât despre reîncarnare, ea este în realitate un aspect particular al acestei legi a cauzelor și a consecințelor. Cum viața ființelor nu se oprește în clipa în care ele părăsesc pământul, nu numai că aceste consecințe ale faptelor lor le urmăresc în lumea de dincolo, dar în momentul în care vin să se reîncarneze, acestea devin vii și acționnează. Nu putem așadar concluziona că cineva nu merită condițiile de care beneficiază în această existență, iar un altul nedreptățile suferite, fiindcă nu cunoaștem nimic din reîncarnările lor trecute. Atât timp cât nu vom accepta reîncarnarea, nu vom înțelege nimic din justiția divină.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.12.11 – Ciclul Reincarnarea – Dovezi ale reincarnarii in Evanghelii (A)
– Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.12.11 – Ciclul Reincarnarea – Dovezi ale reincarnarii in Evanghelii (B)
– Scoala initiatica
– Cum să ne comportăm cu Maestrul nostru spiritual
– Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)

Gândul zilei de luni 17 noiembrie 2014

“Cuvintele „renunțare”, „sacrificiu” sunt desigur printre cele mai puțin plăcute oamenilor, fiindcă ei le înțeleg ca sinonime ale sărăciei și își spun că, dacă se privează, ei vor muri. Este adevărat că vor muri: dacă ei nu au înțeles că renunțarea folosește numai la atingerea unor regiuni mai înalte pentru a obține ceva mai bun, ei vor muri.

În practica spirituală, a renunța înseamnă a transpune o necesitate, o tendință, o plăcere, într-un plan superior. Continuăm să ne hrănim, să iubim, să îndeplinim diferite activității, dar cu unele elemente mai pure, într-un scop mai dezinteresat. Renunțarea nu este așadar sinonimă morții, dimpotrivă, ea este sinonimă vieții. Cel care nu a înțeles-o, stagnează. Tocmai această stagnare îl antrenează spre moarte. În timp ce, dacă acceptă anumite privațiuni, el transformă o energie brută într-o energie mai subtilă, și nu numai că nu moare, dar el se îmbogățește.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Renunţarea la aşteptări
– Beneficiile renunţării
– Calea renunţării
– A învăţa lecţia
– Indrazneala nerusinata

Gândul zilei de duminica 16 noiembrie 2014

“Lucrați vreme îndelungată pentru a vă întări convingerile. Dacă veți povesti peste tot că ați găsit în sfârșit calea luminii, că v-ați decis să o urmați, vă puneți în situația de a vă crea niște obstacole, de a provoca niște riposte. Unii vor încerca să vă demonstreze că sunteți pe un drum greșit, că sunteți niște idealiști naivi, iar dacă acest convingeri nu vă sunt încă solide, nu numai că nu veți convinge acele persoane, dimpotrivă, voi veți capitula în fața lor.

Oricare ar fi tendința generoasă de a vă împărți descoperirile, începeți prin a le păstra pentru voi. Trăiți cu acele adevăruri, faceți niște experiențe, niște exerciții cu ele, până când ele devin carne și os în voi, făcând una cu voi. Nu numai că vă vor aduce o lumină, o forță ce vă vor ajuta să învingeți greutățile vieții, dar în ziua în care veți vorbi și altora despre ele, o veți face cu un asemnea accent de autenticitate încât toate obiecțiile vor cădea.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Olarul şi lutul
– Trecut, Viitor si Prezent
– Emoţiile şi sănătatea
– Omul care nu credea in iubire
– Camera roșie – Conștientul Colectiv