Category Bashar

Exercitiul cubului tridimensional

Doresc să îmi definesc dedicaţia pentru detaşare.
Această afirmaţie se rosteşte de 4 ori, cu voce tare, la începutul exerciţiului.

Priviţi foaia din punctul şi de la distanţă de la care puteţi vizualiza spirală în forma unui cub tridimensional care nu are trasate toate liniile. Unele linii trebuie să vi le imaginaţi acolo pentru a putea vizualiza această figură în spaţiu, într-un mod tridimensional. Distanţa la care imaginea poate fi vizualizata că o figură geometrică în spaţiu este distanţa corectă şi eficientă de vizualizare.

Această trecere a vizualizării de la figura geometrică spiralată bidimensională la o figură geometrică în spaţiu activează acele aspecte neuronale care interpretează ideea de dimensionalitate, de trecere dintr-o dimensiune în alta. Acea zonă din creier care se ocupă de trecerea de la vizualizarea imaginii din 2D în 3D este zona din creier în care vreţi să vă aflaţi în momentul în care faceţi trecerea din 3D în 4D sau din 4D în 5D, şamd.

Urmăriţi linia spiralei de sus şi până în centu, menţinând ideea de vizualizare a unui cub tridimensional. Când ajungeţi în centru, urmăriţi înapoi linia până în vârf. Aceasta este mişcarea de bază.

Pasul 1: Fiţi deschişi şi porniţi exerciţiul având dorinţa de a explora şi de a descoperi mai multe aspecte şi faţete ale voastre. Urmăriţi linia de sus şi până în centru. Când aţi ajuns în centru rămâneţi acolo puţin şi fiţi atenţi dacă primiţi ceva, un mesaj, un miros, un sunet, o atingere, o imagine, o idee. E posibil să nu simţiţi nimic. Chiar şi în cazul acela, va veni un moment în care veţi simţi că aţi stat în centru suficient timp. În acel moment, urmăriţi linia înapoi până sus, luând cu voi orice informaţie aţi primit în centru.

Pasul 2: Luaţi cu voi orice aţi primit la primul pas şi faceţi al doilea drum de-a lungul spiralei căutând definiţii şi inspiraţii referitoare la voi, la sistemul vostru de credinţe şi păreri. Iarăşi, rămâneţi în centru un timp şi vedeţi dacă primiţi informaţii sau senzaţii adiţionale. După ce simţiţi că aţi stat suficient, porniţi înapoi pe spirală, luând cu voi orice aţi primit în centru.

Pasul 3: Adăugaţi tot ce aţi primit la pasul 1 şi 2 la ideea de dedicaţie. Vă dedicaţi intenţiei de a primi mai multe informaţii, care să clarifice viziunile pe care le-aţi avut la paşii anteriori. Iarăşi, rămâneţi o vreme în centru şi apoi porniţi înapoi, luând cu voi orice alte informaţii primite.

Pasul 4: Luaţi tot ce aţi primit până acum şi porniţi încă o dată de-a lungul spiralei cu intenţia de a vă detaşa de orice nu vă foloseşte. Şi de data aceasta, rămâneţi o vreme în centru şi apoi porniţi înapoi, luând cu voi orice alte informaţii primite.

Faceţi acest ciclu de 4 ori. După ce aţi terminat, enunţaţi, cu voce tare următoarea afirmaţie de încheiere:

Din interiorul fiinţei, prin văz, sunet, atingere şi sentiment se manifestă calea, ferestrele şi uşile spre necunoscut, care întotdeauna conduc înapoi la fiinţa interioară.

Pasul următor este să vă faceţi un jurnal în care să notaţi în fiecare zi orice sincronicităţi sau evenimente care vi se par relevante sau care se manifestă mai puternic decât înainte. Deasemeni, fiţi atenţi la visele pe care le aveţi şi începeţi să vi le notaţi se pe acestea.

Acest exerciţiu se face o singură dată pe zi. Bashar ne sugerează să repetăm acest exerciţiu o dată pe zi, în fiecare zi, timp de 30-90 de zile. Făcând acest exerciţiu în fiecare zi vom observa o creştere a sincronicităţilor (“coincidențelor”) în viaţa voastră de zi cu zi şi o creştere a informaţiilor referitoare la sistemul vostru interior de credinţe şi modalităţi prin care puteţi modifica acest sitem de credinţe înspre beneficul vostru. Veţi putea astfel să vă transformaţi realitatea în modul în care v-aţi dori să fie. Este un exerciţiu foarte puternic şi Bashar garantează că lucruri se vor întâmpla cu siguranţă. Ideea este de a-ţi dori cu adevărat să te schimbi şi de a fi sincer şi consecvent.

Cele 9 simboluri

Această figură cu 9 simboluri se vizualizează după ce faceţi exerciţiul cu spirală în formă de cub tridimensional.

Aceast exerciţiu este o unealtă care va aduce un plus de informaţii şi de “savoare” celorlalte exerciţii prezentate de Bashar.

Acest exerciţiu se adresează anumitor părţi ale creierului şi ale neurologiei şi activează anumite aspecte ale conştiinţei noastre istorice şi culturale. Va permite să magnificati şi să amplificaţi celelalte exerciţii care v-au fost prezentate.

Simbolurile din mijlocul cercurilor sunt de fapt simboluri antice feniciene de pe planeta noastră. S-a ales aşa pentru că aceste simboluri aparţin unui moment în timp şi în cultura noastră pe care nu ni-l amintim foarte bine astfel, aceste simboluri, aceste chei vibraţionale pot lucra cu noi şi asupra noastră într-un mod care nu este interferat prea tare de mintea noastră raţională.

Începem din centru, de la simbolul cercului cu un punct în el, care ne aminteşte că de la această forma începe totul şi la această formă se reduce totul în final. Începând de la acest simbol, mutați-vă atenţia în sus, către colţul din dreapta sus, apoi în jos prin fiecare din cele trei simboluri din dreapta, apoi către stânga prin simbolurile de jos, de la baza figurii, apoi în sus prin cele trei figuri din stânga către colţul stânga sus, apoi la simbolul din mijloc din rândul de deasupra şi în final în jos, spre mijloc, înapoi la simbolul punctului de la care am pornit. Efectuând vizual acest circuit, de fapt primiţi propoziţia care este situată sub imagine.

Din interiorul fiinţei, prin văz, sunet, atingere şi sentiment se manifestă calea, ferestrele şi uşile spre necunoscut, care întotdeauna conduc înapoi la fiinţa interioară.

Această afirmaţie este o reamintire a faptului că totul începe de acolo. În realitatea fizică vă deschideţi ochii, vă folosiţi mâinile, şi absorbiţi sunetele şi imaginile din jurul vostru şi apoi, prin simbolul apei (cel de pe latura de jos, la mijloc) transformaţi toate cele pe care le primiţi de la mediul înconjurător. Apa este simbolul flexibilităţii, al transformării. Pe măsură ce transformaţi toate acestea, deschideţi calea (simbolul din colţul jos stânga) către ferestrele şi uşile (următoarele două simboluri situate pe latura din stânga, triunghiul reprezintă uşa) către necunoscut (simbolul de sus centru). Drumul către necunoscut duce înapoi la centrul fiinţei tale (simbolul cu punctul de la care am pornit) iar aceasta este cheia. Să redefinim necunoscutul, de data asta fără frică, ci vizualizându-l ca şi acea poartă care ne duce întotdeauna înapoi la centrul Sinelui nostru. Această experienţă ne duce întotdeauna către o experimentare mai vastă şi mai profundă a sinelui nostru.

Multe persoane, de destul de mult timp, au crezut în iluzia puterii. Gândesc că puterea există în lumea exterioară şi că trebuie dobândită, trebuie obţinută. Că lucrurile, circumstanţele, situaţiile, chiar şi oamenii, trebuie cumva manipulaţi, controlaţi, aduşi în poziţia în care vrei pentru a obţine ceva.

Multe persoane au crezut în iluzia aceasta a puterii şi rezultatul a fost stres, separare, durere, suferinţă. Dar acum, multe persoane încep să se trezească din iluzia puterii, încep chiar să folosească puterea iluziei. Încep să înţeleagă că realitatea fizică nu există cu adevărat în afara noastră. Ca noi suntem realitatea fizică, există în noi. Că puterea iluziei constă în a înţelege că e o iluzie. În a înţelege că asta e realitatea, şi că e de fapt creată în noi, şi înţelegând modul în care faci asta, înţelegi modul în care să o schimbi, intern, schimbându-te pe tine. Şi înţelegând că odată ce te schimbi, schimbi întreaga lume, pentru că orice schimbare e o schimbare totală, nu o schimbare minoră, ci una completă. Şi când ştii că realitatea fizică e doar o oglindă, o reflexie a celor mai adâncite credinţe ale tale, a celor mai întărite gânduri, a ceea ce crezi că e posibil, cel mai probabil să se întâmple, atunci poţi să foloseşti iluzia oglinzii exterioare ca pe un ghid, o aluzie asupra gândurilor pe care le ai, asupra definiţiilor în care crezi, asupra conceptelor la care aderi. Atunci poţi să o foloseşti ca pe un sistem de feedback care îţi arată dacă preferi să menţii sau nu acele credinţe, acele definiţii. Şi dacă nu, să înveţi să le schimbi şi să vezi reflexia “realităţii exterioare” schimbându-se odată cu schimbarea din tine.

”Ideea unuia dintre mecanismele manifestării ce permite invizibilului să devină vizibil, este ceva ce folosește foarte mult puterea paradoxului.
Noi am discutat adesea despre ideea de paradox ca și recunoaşterea/realizarea faptului că te afli într-un loc de mare putere: chiar în centrul puterii tale.
Deoarece, ceea ce pentru tine poate părea paradoxal, ceea ce pentru tine poate părea contradictoriu, două idei opuse care nu par neapărat să poată coexista, însă care co-există, îți spune pe loc că trebuie să existe un loc comun din care provin amândouă.
Acel loc comun, acel punct de echilibru este locul tău de putere din care ai generat conceptele aparent paradoxale și contradictorii.
Însă tocmai pentru că le poți percepe pe amândouă, asta îți spune – ÎȚI SPUNE – simplul fapt că le poți percepe, îți spune că te afli de fapt în centrul acelor lucruri, că ele vin din centrul ființei tale. Iar tu vezi pur
și simplu reflecții ale polarității, expresii ale polarității Creației.
Dar polaritatea din interiorul tău se combină și interacționează într-un mod foarte dinstinctiv pentru a genera adevăratul tău loc de echilibru și locul perfect al puterii.
Deci, când vedeți un paradox, bucurați-vă!

Hai să discutăm despre noțiunea de „unelte”. Fiecare vorbește despre cum să aplice vreun soi de unealtă, ori tehnică, pentru a face schimbări în viața sa, într-un mod pozitiv și constructiv. Și am discutat adesea despre tipurile de „unelte” pe care le poți folosi – și cum să le folosești… cum să obții rezultate, cum să obții o manifestare a acestor schimbări. Trebuie să reamintim, desigur, înainte de toate, că întotdeauna – întotdeauna – manifești ceva; dacă nu ai face-o, n-ai avea experiența unei realități fizice.
Corect? Corect.
Deci problema nu este că ar trebui să înveți cum să manifești – faci asta automat; e trăsătura ta implicită ca și creator, ca și aspect al creației. Nu trebuie să înveți cum să manifești. Ceea ce te interesează pe tine este cum să manifești mai degrabă conștient, cum să fii conștient de felul în care manifești, pentru a putea manifesta ceea ce preferi – în loc să îți tot manifești credințele inconștiente.
Deci problema este ca, mai înainte de orice altceva, să recunoști că orice manifestare pe care o creezi – orice experiență fizică pe care o creezi – este rezultatul celor mai solide definiții și credințe de care te agăți în mintea ta, conștient și subconștient, ca fiind adevărate. Fiindcă astfel se creează experiența realității fizice. Realitatea fizică nu este, la drept vorbind, altceva decât o oglindă, o reflexie a celor pe care le crezi tu mai tare și mai tare ca fiind posibile, probabile, adevărate în ceea ce te privește. Asta e valabil atât la nivel colectiv cât și la nivel individual – cu alte cuvinte, aveți o serie de „înțelegeri” colective asupra unor lucruri foarte probabile sau foarte improbabile referitor la realitatea fizică și veți accepta aceste înțelegeri colective într-o foarte mare măsură. De exemplu, cei mai mulți – nu neapărat absolut toți, dar cei mai mulți – vor fi de acord, pe întregul parcurs al vieții lor fizice, că gravitația va funcționa invariabil.

A: Bashar, prezentul nu este rezultatul trecutului?
B: Nu
A: Iar viitorul nu este rezultatul prezentului?
B: Nu
A: Te rog să-mi explici…
B: Bine. Toate lucrurile există acum. Înțelegi asta?
A: Da.
B: Ești sigură?
A: Aproximativ. Da!
B: Ei bine și atunci?

Deci, să mai explicăm o dată:

Dacă toate lucrurile există ACUM, atunci ceea ce TU numești „trecut”, precum și ceea ce tu numești „viitor”, precum și tot ceea ce înseamnă variații ale acestora, în ambele direcții, de asemenea, înseamnă că toate există în același timp.

Uite-te la ele ca la niște posibilități, ca la niște probabilități, da?

Nimic nu este „bătut în cuie”, după cum spuneți voi, sunt numai niște probabilități.
Dar ele, toate, există!
Tu vei experimenta numai aceea parte de energie, de vibrație, care este reprezentativă acelor experiențe.

Dar privindu-le din punct de vedere liniar, din perspectivă liniară, noi înțelegem că atunci când voi creați o experiență liniară, voi creați o continuitate conectată cu alte realități care coexistă, care există deja în același moment, cu ceea ce voi numiți trecut, cu ceea ce voi numiți viitor, de dragul comodității, al convenienței, dar toate există exact ACUM.

Dar schepsisul este că atunci când voi creați aceea conexiune liniară, orice alegeți să fiți în prezent constituie cu totul și cu totul o altă persoană, o persoană diferită de la un moment la altul, moment după moment după moment…
Drept urmare atunci când vă redefiniți, când vă reformulați ca o anumită persoană, una complet diferită în prezent, această persoană TREBUIE să aibă un cu totul alt trecut.
Are sens pentru tine ce spun eu?

Audiența: Bashar, la ce, sau la cine te rogi?
Bashar: Idea de rugăciune este simplu definită ca atitudinea ta de recunoștință în momentul prezent.

Cu alte cuvinte, te transpui acum stării de a fi recunoscător pentru existența ta, pentru că exiști, că ești recunoscător pentru ceea ce ai – și când spun ceea ce ai (posezi), mă refer la faptul că orice mic lucru care este important pentru tine și vrei să fie manifestat în viața ta, deja există, deja îl ai, deja îl posezi, dar tu nu știi că îl ai deoarece nu-l poți vedea imediat, pentru că TU nu ești pe frecvența corespunzătoare lui pentru a-i permite să-ți devină vizibil.

Deci, rugăciunea este starea TA de a fi, atitudinea TA, starea TA energetică, starea TA vibrațională, starea TA de recunoștință că deja ai ceea ce TU îți dorești, știind că îl posezi deja, știind că se va manifesta exact când va fi nevoie și unde va fi nevoie.

Și deoarece TU ești în aceea vibrație, deoarece TU te aliniezi cu ceea ce TU numești eufemistic un suport necondiționat, iubirea necondiționată a creației, care la rândul ei te sprijină atât de necondiționat și te iubește atât de necondiționat încât îți permite ca TU să crezi că nu ești iubit necondiționat… și abia atunci TU realizezi că atât de mult și necondiționat ești iubit, încât creația îți permite ție să decizi ce este adevărat pentru tine, deoarece TU ești unica experiență a ei și ea dorește să se experimenteze pe sine însăși prin intermediul ochilor tăi unici…

Deci, fiind TU, fiind TU cât de mult cu putință – și asta depinde numai de tine –, rugăciunea te așează, te poziționează în starea în care TU ești mult mai aliniat cu ceea ce îți dorești și îți dai seama că iubirea necondiționată – creația – îți permite să realizezi cu adevărat cine ești TU…

Rugăciunea nu are treabă cu a cere ceva ceea ce nu ai sau nu posezi deja, rugăciunea este atitudinea de recunoaștere (de recunoștință) a ceea ce există deja și astfel, fiind aliniat cu ceea ce există deja, îți poate deveni și ție vizibil.

Am discutat recent ideea despre cum idei, concepte şi informaţii vin de la mintea superioară, trec prin creier în mintea fizică unde sunt astfel experimentate într-o manieră fizică, în realitatea voastră.
Înainte de-a trece mai departe la informaţie, haideţi să reiterăm rapid ideea acestor 3 componente – mintea superioară, creierul fizic şi mintea fizică sau “construcţia personalităţii” dacă vreţi. Mintea superioară este cea care concepe, creierul fizic este cel ce primeşte, receptorul, iar mintea fizică e cea care percepe realitatea ce rezultă din aplicarea informaţiei downloadată de la mintea superioară. Orice numiţi “inspiraţie”, “idee”, “creaţie”, “concepţie”, nu îşi are originea în mintea fizică, ci în mintea superioară.
Această informaţie e downloadată prin creierul fizic şi este apoi, într-un sens, organizată în creierul fizic în manieră neurologică, neuro electrica, neuro chimica pentru a crea mintea fizică care atunci are percepţia, experienţă, feed-back-ul, aplicaţia a ceea ce numiţi realitatea fizică şi apoi creează întreaga experienţă, întregul eveniment.
Chestiunea aici e că, pe măsură ce tu te deschizi pentru a primi informaţia, prin canalul/intermediul imaginaţiei, prin receptorul creierului, te poţi sensibiliza la ideea de a primi informaţii de frecvenţe înalte, consolidate mai dens, nivele superioare de informaţii, introspecţii superioare, perspective mai ample. Sunt multe modalităţi în care se poate realiza asta. După cum am spus, există multe instrumente, multe tehnici.
Fiecare dintre ele e doar o fişă de învoire ce ţi-o acorzi în baza sistemului tău de credinţe/convingeri privind ceea ce va funcţiona în cazul tău, deoarece tu îţi dai voie, îţi acorzi permisiunea de a te deschide şi primi informaţii pe care să le aplici în moduri mai creative şi mai constructive, în moduri mai pozitive. Deci nu e vorba că o anumită tehnică sau un anumit instrument sau ritual funcţionează mai bine decât altul. E vorba doar de ce funcţionează cel mai bine pentru tine. Deoarece dacă eşti atras să foloseşti ceva, ca şi fişă de învoire, evident, este legat de alcătuirea ta vibraţionala. Eşti atras către ceva dintr-un motiv, motivul fiind că acea frecvenţă atinge o coardă în tine. Astfel că va funcţiona cel mai bine pentru tine, chiar dacă pentru altcineva e posibil să nu funcţioneze la fel de bine.

Frica înseamnă că tu crezi ca un scenariu, despre care-ţi doreşti enorm să nu se întâmple, este foarte probabil să se-ntâmple! Aşadar frica te înştiinţează despre faptul că tu crezi într-o realitate pe care tu n-o preferi. Prin urmare, frica-ţi poate fi de folos, fiind un “indicator” sau o “alarmă”, care te înştiinţează că: “Hei, cred într-o realitate care nu este absolute deloc aliniată cu Fiinţa mea!” De îndată ce devii conştient de acest lucru, poţi alege să-ţi schimbi credinţă, astfel încât astfel de scenarii înspăimântătoare să nu mai apară în realitatea proprie.
#1. Intră în contact cu acea Credinţă care cauzează această frică/temere. Întreabă-te: “În ce ar trebui să cred pentru că eu să nu mai fiu înfricoşat de această situaţie chiar acum?”
#2. De îndată ce conştientizezi Credinţa care generează frica/temerea respectivă, Conştientizează faptul că aceasta este Credinţa ta actuală. “Posed-o”. (Nu poţi schimba ceea ce nu-ţi aparţine.)
#3. Întreabă-te: “Cu ce fel de Credinţă aş dori SĂ ÎNLOCUIESC Credinţa actuală?”
#4. De îndată ce te decizi asupra noii Credinţe preferate, accept-o. Adopt-o. Absoarbe-o. CREDE CU TĂRIE că această nouă Credinţă este acum activă şi funcţionează pe deplin în întreaga ta Fiinţă. (Nu este necesar ca tu “să scapi” de vechea Credinţă. Nu este necesar decât s-o inlcouiesti cu noua Credinţă preferată.)
Pătrunde în Starea Mentală a noii Credinţe.
Pătrunde în Starea Emotional-Sentimentala a noii Credinţe.
Pătrunde în Starea fizică şi Acţiunile noii Credinţe.

B: Alegerea îţi aparţine cu privire la cum alegi să experimentezi teamă. Nu e ca şi cum vreo parte din tine te-a forţat să experimentezi lucruri negative sau înspăimântătoare. Îţi arată că ai puterea de-a transforma aceste lucruri, să vezi prin şi dincolo de iluzie. Iar tu eşti furioasă doar pentru că nu ai făcut-o încă. Are sens?
A: Da. Cred că uneori e greu să înţelegi straturile Sinelui.
B: Da, dar asta e ok. Ideea e să nu fii furioasă pe tine fiindcă nu înţelegi. Asta e primul pas. După care oferă-ţi o pauză. Şi spune: “E ok că nu înţeleg.”
Paradoxul e că trebuie să fie ok că eşti furioasă, trebuie să fie ok că nu înţelegi că să poţi, de fapt, să renunţi la furie şi s-o înţelegi.
Dar tu nu eşti ok cu asta. Şi, deci, ceea ce faci e să devalorizezi o experienţă; devalorizezi ideea laturii întunecate ca şi experienţa validă. Iar devalorizand-o, încerci s-o îndepărtezi, iar încercând s-o îndepărtezi realizezi că devine un arc care nu are unde se duce şi îţi sare înapoi din ce în ce mai puternic.
Deci, ideea e că trebuie să accepţi că experienţele negative sunt parte integrantă din măcar ceea ce e posibil şi că sunt valide ca şi alegeri. Când validezi faptul că latură întunecată e o alegere validă, nu mai trebuie s-o alegi. Singurul motiv pentru care ţi-e greu să ieşi din ea e pentru că nu accepţi că polaritatea e parte din existenţă. Are sens?
A: Cum ajung în punctul în care s-o accept?
B: Ideea e, din nou, să conştientizezi că fără latură întunecată nu ai şti Lumina. Deci, întunericul îţi oferă ocazia de a vedea ce preferi de fapt. Deci trebuie s-o validezi pentru că are un motiv pentru care există şi nu s-o judeci că nu îşi are locul în realitate. Tu conţii întuneric şi lumină. Tu conţii pozitiv şi negativ. Tu conţii polaritate. O vei conţine întotdeauna.Prin urmare, trebuie să accepţi că o parte din tine e întuneric şi aşa va fi întotdeauna. Însă nu trebuie să alegi o experienţă din latura aceea. Dar singurul mod de a alege o experienţă doar din latura pozitivă e să validezi faptul că e ok dacă decizi să alegi una din latura negativă. Odată ce devine ok, odată ce latura negativă devine o alegere la fel de validă, atunci nu mai trebuie s-o alegi. Nu mai are nicio încărcătură, nu te mai stăpâneşte. Nu fugi de ea. O laşi să trăiască acolo, dar nu îi experimentezi efectul pentru că ai lăsat-o să fie o alegere validă. Şi astfel îi îndepărtezi toată puterea. Pur şi simplu ai transformat-o într-o alegere neutră şi-atât.

“De câte ori aveţi îndoieli în legătură cu ceea ce trăiţi, luaţi acea pauză şi spuneţi: “Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.” Iar în acel moment în care aţi admis de fapt că nu ştiţi ce se întâmplă, puteţi găsi echilibrul, liniştea, pacea, tăcerea care va începe să vă îngăduie să fiţi mai sensibili la calitatea vibraţiei pentru ceea ce se întâmplă şi vă va oferi o mai mare capacitate pentru introspecţie referitor la ce trăiţi şi referitor la lucrurile cu care aveţi de-a face privind mintea fizică sau mintea superioară.
Deci, asta e primul pas în formarea relaţiei, în reconectare, în a vă reaminti cine sunteţi ca şi persoană întreagă. Asta e primul pas. Necesită doar o clipă de tăcere, de pauză, un pas înapoi într-un spaţiu neutru şi să vi se pară normal să nu ştiţi care este răspunsul. Imediat ce vă îngăduiţi să fie totul ok în acel punct de echilibru, puteţi permite simţurilor naturale, cu care aţi fost creaţi, să înceapă să umple acea tăcere, să umple acel gol de tăcere. Şi veţi începe să le auziţi, dar la început trebuie să fiţi tăcuţi să le puteţi auzi deoarece au fost suprimate de atât de mult timp în societatea voastră, încât la început vor părea doar o şoaptă. Dar o veţi conştientiza. În tăcere, dacă lăsaţi cu-adevărat să se facă tăcere, nu va exista niciun alt sunet şi astfel veţi putea auzi şi recunoaşte calitatea acelor mici şoapte că ceea ce sunt.
Şi imediat ce începeţi să fiţi cu-adevărat atenţi la ce sunt, puteţi începe să vă ghidaţi cu ajutorul lor în direcţia preferinţei voastre. Şi făcând asta, încetul cu încetul – iar asta ar putea să necesite ceva practică, e ok – încetul cu încetul veţi câştiga o capacitate de-a discerne din ce în ce mai mare privind ce vibraţie e reprezentativă pentru ce. Şi veţi începe să liniştiţi ego-ul să înţeleagă că nu va muri, nu va fi anihilat, că de fapt asta e ceea ce-şi doreşte cu-adevărat deoarece a obosit să lucreze în asemenea condiţii stresante, că a obosit să tot care asemenea greutate şi că îi veţi ridica povară, iar el va merge cu voi; nu va pleca nicăieri, e prietenul vostru, îl iubiţi, vă serveşte, e proiectat cu scopul de a vă focaliza în experienţa realităţii fizice pe care aţi vrut s-o aveţi, în temă pe care aţi vrut s-o exploraţi. Şi-apoi, nu puteţi trăi fără el. La propriu! Nu puteţi trăi fără el!
Deci, în acest sens, în timp ce formaţi o relaţie mai iubitoare cu mintea voastră superioară, cheia pentru asta e să formaţi o relaţie mai iubitoare cu ego-ul vostru şi să nu-i mai permiteţi să se împovăreze peste putinţă când nu-i treaba lui să facă aşa ceva, fiindcă nu a fost proiectat niciodată să facă faţa acelui tip de greutate, acelui tip de stress.
Deci, totul se reduce la a vă iubi toate aspectele sinelui îndeajuns încât să aveţi încredere să le lăsaţi să alunece înapoi la locurile lor potrivite, într-o relaţie, să îşi facă fiecare treabă pentru care a fost proiectat s-o facă. Şi să vă îngăduiţi vouă înşivă să vă iubiţi îndeajuns încât să puteţi citi beneficiile acelei relaţii echilibrate între mintea fizca şi cea superioară şi să puteţi funcţiona ca o persoană întreagă.”