Audiența: Bashar, la ce, sau la cine te rogi?
Bashar: Idea de rugăciune este simplu definită ca atitudinea ta de recunoștință în momentul prezent.
Cu alte cuvinte, te transpui acum stării de a fi recunoscător pentru existența ta, pentru că exiști, că ești recunoscător pentru ceea ce ai – și când spun ceea ce ai (posezi), mă refer la faptul că orice mic lucru care este important pentru tine și vrei să fie manifestat în viața ta, deja există, deja îl ai, deja îl posezi, dar tu nu știi că îl ai deoarece nu-l poți vedea imediat, pentru că TU nu ești pe frecvența corespunzătoare lui pentru a-i permite să-ți devină vizibil.
Deci, rugăciunea este starea TA de a fi, atitudinea TA, starea TA energetică, starea TA vibrațională, starea TA de recunoștință că deja ai ceea ce TU îți dorești, știind că îl posezi deja, știind că se va manifesta exact când va fi nevoie și unde va fi nevoie.
Și deoarece TU ești în aceea vibrație, deoarece TU te aliniezi cu ceea ce TU numești eufemistic un suport necondiționat, iubirea necondiționată a creației, care la rândul ei te sprijină atât de necondiționat și te iubește atât de necondiționat încât îți permite ca TU să crezi că nu ești iubit necondiționat… și abia atunci TU realizezi că atât de mult și necondiționat ești iubit, încât creația îți permite ție să decizi ce este adevărat pentru tine, deoarece TU ești unica experiență a ei și ea dorește să se experimenteze pe sine însăși prin intermediul ochilor tăi unici…
Deci, fiind TU, fiind TU cât de mult cu putință – și asta depinde numai de tine –, rugăciunea te așează, te poziționează în starea în care TU ești mult mai aliniat cu ceea ce îți dorești și îți dai seama că iubirea necondiționată – creația – îți permite să realizezi cu adevărat cine ești TU…
Rugăciunea nu are treabă cu a cere ceva ceea ce nu ai sau nu posezi deja, rugăciunea este atitudinea de recunoaștere (de recunoștință) a ceea ce există deja și astfel, fiind aliniat cu ceea ce există deja, îți poate deveni și ție vizibil.