Bună dimineața!
Să aveți un sfârșit de săptămână plin de frumusețe și bucurii, în care, acceptarea, toleranța, iertarea, iubirea și dăruirea, să primeze în mod benefic, îmbogățindu-vă relațiile și viața, în mod miraculos.
Pentru a descoperii ingredientul magic al iubirii necondiționate ce de altfel sălășluiește în sufletul fiecăruia dintre noi – e nevoie să învățăm să iertăm necondiționat, pentru a ne desprinde de toate acele obiceiuri, frici, convingeri și prejudecăți, care adesea ne hrănesc orgoliile, nemulțumirile, rezistența la schimbare, ostilitățile și negativitatea.
A atinge însă acest nivel al detașării Sinelui nostru Spiritual de constrângerile și condiționările subconștiente izvorâte din prejudecăți și convingerile minții ego – este nevoie să ne creștem gradul de conștientizare privind raportul cu cei de lângă noi, rolul acelei relaționări, precum și carențele pe care le avem, și care pot înfrâna deschiderea spre o bună și eficientă relaționare.
Pentru a ne conștientiza defectele, carențele, slăbiciunile, etc, dar și abilitățile și valorile care ne pot sprijinii în descoperirea și îndepărtarea barierelor de comunicare, e nevoie să învățăm să ne înfrânăm reactivitatea instinctuală la stimulii emoționali externi, filtrând deciziile minții prin Adevărul inimii, înainte de a le verbaliza sau manifesta ca acțiuni concrete.
O relați, indiferent de natura ei, va avea succes doar dacă vom fi dispuși să-l cunoaștem și să-l înțelegem pe cel cu care dezvoltăm relații, atât prin prisma preocupărilor, năzuințelor și nevoilor lui (pentru a-l susține în realizarea și împlinirea lor), cât și prin prisma carențelor și a valorilor sale (pentru a învăța să punem preț pe valorile lui pozitive pe de o parte și, a evita să-i scoatem la suprafață defectele sau carențele și a nu-l tracasa sau ”zgândării”, pe de altă parte.
Când vom înțelege și accepta că rolul unei relații este în primul rând acela de a ne învăța toleranța, acceptarea, asumarea, iubirea și iertarea și a ne ajuta în a ne cunoaște prin prisma carențelor, defectelor și valorilor pe care le avem – vom fi deschiși pentru a ne asuma relația cu ”bune și grele”, și pregătiți pentru a ne însuși lecțiile Spirituale ale iubirii, iertării și dăruirii.
Atunci când ne vom deschide spre învățare, acceptare și asumare – vom putea depăși orgolii, gelozii, posesivitate și vanități, pentru a ne dărui pe deplin și în mod autentic, celuilalt și binelui său, dincolo de propriile nevoi, interese și așteptări.
De abia atunci când vom fi dispuși să ne dăruim celuilalt și să ne dedicăm viața servirii și clădirii relației comune, urmărind binele celuilalt (lăsându-ne totodată învățați de cel de lângă noi prin prisma a ceea ce el/ea ne oglindește prin prisma valorii sale și a lumini sau întunericul propriului nostru caracter reflectat) – ne vom servi în mod real și autentic, pe noi.
Atunci când vom fi deschiși să ne dedicăm relației și celui de lângă noi, dăruindu-ne iubirea fără așteptări, și vom renunța la orice formă de negativitate – vom fi pregătiți să ne asumăm rolul în relație pentru a o hrăni.
Atunci când ne vom implica sufletește în dezvoltarea relației și ne vom asuma rolul de a o hrăni prin energia proprie – vom fi deschiși să completăm lipsurile și carențele celuilalt, fără a le evidenția, și tot-odată vom permite celuilalt să umple golul și carențele noastre cu valorile sale.
Când alegem să implicăm într-o relație este important să ne dedicăm total dezvoltării ei. Dacă dorim ca relația în care ne aflăm să evolueze și să ne împlinească în plan material, emoțional și sufletesc sau, dacă alegem să ne implicăm într-o nouă relație, este important să ne-o asumăm total, desprinzându-ne de orice sursă a risipei de energie, timp și atenție, alocat hrănirii unei eventuale vechi relații.
Asumarea unei relații și dedicarea ei, va face de fiecare dată ca ea să evolueze în mod firesc. Prin implicare totală, vom descoperi măsura inimii și a sufletului nostru (prin prisma limitelor noastre, a prețuirii, a iubirii, a toleranței și a deschiderii noastre spre învățare, acumulare și valorizarea celuilalt).
Măsura deschiderii și dedicării noastre în a ne ne împlinii relația de cuplu este dată de modul în care suntem dispuși să evoluăm dăruindu-ne binelui celuilalt fără a pune pe prin plan interesele, nevoile și așteptările noastre.
Dorința și capacitatea conștientă și asumată, de a pune pe plin plan fericirea și împlinirea nevoilor celuilalt – va face ca relația de cuplu în care ne implicăm, o construim și o dezvoltăm -să acumuleze energie și valoare. O astfel de atitudine deschisă , focalizată și asumată total va contribui la înflorirea, rodirea și abundența ei în experiențe, evenimente și trăiri fericite.
Dacă însă constatăm că o relație nu ne împlinește, partenerul nostru ne sleiește energetic, ne jignește repetat, ne încalcă valorile și libertățile sau nu ne prețuiește, va trebui să învățăm să spunem NU relației. Un NU asumat și rostit din iubire, de către una dintre părți, va elibera sufletele ambilor de corvoada durerilor și a auto-agresiunii produse prin ne iubire, nemulțumire sau neîmpăcările trăite în relație.
Iertarea celuilalt pentru decizia separării, ține de capacitatea noastră de a evolua în plan spiritual și emoțional. O astfel de decizie a eliberării celuilalt, este un act de iubire. Suferințele auto-induse sau condamnarea celui care pleacă, alegând să treacă prin alte experiențe ale vieții, înseamnă doar agresiune și risipă energetică la adresa lui și a noastră.
Iertarea și acceptarea deciziilor celorlalți, sunt singurele forme de iubire pe care le putem exprima. Ele îl eliberează și pe cel/cea care pleacă și pe cel care a fost pus în fața faptului împlinit și a unei situații la care va trebui să-și dezvolte abilitățile pentru a se adapta. Puterea destinului este întotdeauna mai mare decât împotrivirea și opoziția noastră. A ne împotrivi destinului – este o lupta de uzură în care ne sleim trupul și sufletul, îmbolnăvindu-ne.
A-l elibera pe celălalt de atașamentele noastre, permițându-i să se detașeze de noi și de ceea ce-l nemulțumește la noi – e un alt mod de a ne exprima iubirea prin compasiunea și acceptarea nevoilor, valorilor, sau principiilor celuilalt (chiar dacă ele devin opuse valorilor și așteptărilor noastre).
Dacă celălalt nu se simte bine în preajma noastră sau dacă pentru sufletul partenerului, valorile noastre sunt insuficiente pentru a se simți împlinit, împăcat și fericit – relația devine o sursă a negativității și ostilității emoționale și fizice.
Relațiile de cuplu se destramă și când obosim să mai fim tratați ca o sursă de hrană energetică pentru atașamentele, nevoile, așteptările și interesele celuilalt sau de suntem văzuți ca un ”obiect” prin care își împlinește sau își satisface nevoile și necesitățile, ori, suntem ținta descărcării frustrărilor, depresiilor, supărărilor, nemulțumirilor, agresivității și furiei celuilalt.
Orice formă de agresivitate fizică sau psihică prin care inducem celuilalt sau ne auto-inducem negativitatea și sentimentele de vinovăție, nesiguranță, nemulțumire, neîmpăcare, nesiguranță, etc – devin factori de risc și cauze ce duc la uzura și destrămarea relației de cuplu sau de căsnicie în care ne aflăm.
Destrămarea relațiilor de cuplu se produce prin incapacitatea membrilor ei de a o mai hrăni cu energie , și de a-și mai dărui unul celuilalt iubire și atenție. Când nu mai există interese comune, și niciunul nu mai e dispus să iubească sau să acorde atenție celuilalt, a forța o relație să supraviețuiască, înseamnă a crede ca un pom ce se uscă și-și pierde frunzele, mai poate rodi.
Când ne scădem în mod constant vibrația energetică pe fondul stresului, a nemulțumirilor, a fricilor, a supărărilor, a neajunsurilor și a neîmpăcărilor pe care le cărăm ca poveri prin ne iertare, – ne vlăguim atât de mult de energie, încât ajungem să consumăm energia partenerului, vlăguindu-l și pe el.
Când niciunul nu are abundență energetică, ei nu mai pot hrăni relația, și ea se destramă ca efect firesc al neimplicări și a-l incapacității de a iubii. Cât timp ne lipsim de bucuria pentru viață și de iubire -capacitatea de a mai hrăni relația cu energie se estompează și dispare. Calea firească rămâne separarea, iertarea și auto-iertarea și învățarea lecțiilor neînvățate
În cazul în care relația noastră se destramă, cu cât ne vom desprindem mai repede și fără regrete de relație și de orice formă de resentiment sau negativitate – cu atât mai repede vom declanșa și procesul de auto-vindecare. A face un favor celui care vrea să plece, lăsându-l este un act de iubire manifestat atât la adresa noastră cât și la ceea a fostului partener.
Iubirea și iertarea ne va ferii sufletele de contaminarea cu ură și de trupul de boală. În final va trebui să înțelegem că nu putem schimba experiențele și carențele celuilalt, și nu-l putem ajuta sau susține prin energia noastră la infinit, dacă nu are capacitatea de a ne transforma energia în abundență și valoare.
Fără ca celălalt să conștientizeze nevoile noastre sufletești și să dețină abundența de iubire și valoare prin care să ne umple golul sufletesc, noi nu ne vom putea simți fericiți și împliniți. La rândul nostru, și noi trebuie să învățăm să nu ne risipim energia și timpul în afara relației, pentru a putea aduce, iubire, frumusețe și valoare, în sufletul partenerului.
De nu ne vom desprinde la timp și cu fermitate de sursa risipei noastre de energie, mai devreme sau mai târziu prin desele dezamăgiri și suferințe pe care le vom experimenta, soarta ne va constrânge către același deznodământ.
Continuând să ignorăm semnele destrămării relației, doar ne vom amăgi cu speranța unui rezultat diferit, fără ca vreo cauză ce determină nemulțumirea să se schimbe – vom pierde în mod irecuperabil, părți din sufletul nostru, prin fiecare supărare, agresivitate, neîmpăcare sau frustrare. Pentru a stopa asta și a nu ne mai rănii, este nevoie să ne iubim, acordându-ne atât nouă, cât și celuilalt, libertatea.
Lecția dură a eșuării unei relații, este aceea de a nu accepta și înțelege că, într-un mediu nefertil, sămânța iubirii nu poate să rodească, orice efort am depune și oricâtă energie am risipi.
Dacă însă iubirea este unilaterala, mai devreme sau mai târziu și efortul de a dărui energia unidirecțional, celui ce o risipește sau nu o prețuiește, ne va slei puterea, hrănindu-ne dezamăgirea, ce într-un final va produce separarea.
Ceea ce nu este prețuit și hrănit constant cu energia iubirii, treptat va fi dematerializat de energie, ”volatilizându-se” din viața noastră, precum focul care se stinge când nimeni nu mai este dispus să-l alimenteze cu energie. Astfel, ceea ce nu vom prețui, vom pierde în mod inevitabil. Relațiile nebazate pe respectul și prețuirea noastră, sunt condamnate prin noi, eșecului și pieirii.
Când înțelegem că o relație de cuplu este un acord bilateral…a două entități ce-și unesc destinele formând un organism viu și unic – ea va rămâne vitală, durabilă și benefică, pentru cei ce o formează. Și va fi viu, doar atâta timp cât vom ști și vom avea înțelepciunea să-l mențină viu, hrănindu-l cu energia iubirii noastre, în mod reciproc.
Când relația este golită de energie, conținut și valoare, ea se destramă, în mod firesc, așa cum și focul nealimentat cu lemne, se stinge. La fel se întâmplă și în relațiile de prietenie. Ele rămân durabile și valoroasă, doar până ce interesele celor ce i se supun, converg, și până ce relația se bazează pe valori morale, de etică și de caracter. Când jignirile apar în orice relație, firele energetice care le leagă se rup în mod inevitabil.
Atunci când vom înțelege esența iubirii și vom ști să o însămânța în sufletul nostru și a celuilalt, generând în ele un mediu emoțional fertil rodirii iubirii – ne vom putea dărui roadele cu bucurie și entuziasm relației (prin valorile pe care le avem și le aducem în relație ca aport energetic).
Când iubirea noastră e sinceră, deschisă și asumată total de ambele părți, și fiecare parte este atent și grijuliu cu împlinirea nevoilor și susținerea fericirii celuilalt – ea înflorește și rodește în mod firesc, fără vreun efort deosebit.
Cât timp vom continua să prețuim darurile noastre și energia ce o primim de la celălalt, transformându-le în valori – vom rămâne împliniți și fericiți într-un mediu care va face relația să rodească, să acumuleze abundență energetică și să prospere.
Atunci când într-o relație, iubirea este împărtășită în mod firesc și reciproc, așteptările noastre, se vor împlini ca efect, în mod miraculos și firesc, fără a mai fi nevoiți să ne fixăm asta ca scop.
Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara
Recomandam urmatoarele articole:
– Iubirea fiinţelor – singura modalitate acceptabilă de a o atrage
– LEGAMANTUL DE IUBIRE PENTRU TINE INSUTI
– IUBIREA FARA CONDITII
– A PUNE IN PRACTICA IUBIREA
– A RETINE IUBIREA
Read More
Category: 
Comments: 
