Monthly Archives April 2015

Gândul zilei de 30 aprilie

“Ce privilegiu să putem contempla răsăritul soarelui! De aceea, în fiecare an, la revenirea primăverii, pregătiți-vă pentru aceste momente unice. Nici o prezență din lume nu poate, asemenea soarelui, să introducă în voi ordinea și armonia, să vă dea lumina, iubirea, pacea, bucuria. Este izvorul care țâșnește, care vibrează, care curge… Când veți reuși să vă cufundați în acest flux de lumină, nu veți mai vrea să vă smulgeți din el.

Dacă ajungeți foarte devreme, cu mult înainte de răsăritul soarelui, pentru a vedea primele licăriri ale zorilor, sunteți străbătuți de un sentiment sacru, ca și cum ați fi admiși să asistați la misterele pe care întreaga natură este pe cale să le sărbătorească. Vă simțiți obligați chiar să pășiți altfel pentru a nu tulbura atmosfera. Pătrundeți în adevărata poezie. Cum să nu vă doriți ca toți oamenii să poată simți într-o zi această frumusețe, această puritate, această viață îmbelșugată, de la care să se alimenteze? ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Adevărul – calitățile manifestate de cel care îl posedă
– Gravitația pământului în jurul soarelui – aplicație a acestei legi în viața noastră interioară
– Omul va regăsi Paradisul apropiindu-se de lumina, de caldura si de viata soarelui
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători

Asculta

[AudioBook] Curs de Miracole – Introducere

Gândul zilei de 29 aprilie

“Aveți un ideal spiritual, dar observați, simțiți că nu reușiți să vă armonizați comportamentul cu el, este prea dificil… Desigur, este dificil, dar nu este un motiv să renunțați. Căutând cu sinceritate, oricare ar fi greutățile, oricare ar fi căderile de pe drum, nu trebuie să îl părăsiți pentru ceva mai ușor. Dacă la un moment dat sunteți obligați să vă slăbiți eforturile, cel puțin să nu pierdeți din vedere direcția corectă. Fie ca această oboseală sau slăbiciune trecătoare să nu constituie un pretext pentru a vă schimba orientarea.

Sunteți de scuzat fiind obosiți, iar dacă sunteți obosiți, odihniți-vă, dar fără să vă îndepărtați de drumul pe care tocmai pășiți. Pentru a vă odihni, nu este necesar să urmați un alt drum. Nimic nu este mai periculos ca părăsirea unui ideal sub pretext că nu sunteți capabili să trăiți în mod constant în acord cu el.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Despre idealism si deriva fiintei umane
– Discipolul trebuie să-şi consacre energiile sale realizării celui mai înalt Ideal
– Voința – un instrument al naturii noastre superioare
– Libertatea – nu o cucerim fugind de greutăți
– Forța sexuală – să nu o obstrucționați, ci să o orientați

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE FRICA – Deepak Chopra
– Bashar – Cum îţi poate fi de folos Frica
– FRICA VERSUS IUBIRE
– Despre Dragoste
– Surâsul Domnului – cea mai mare recompensă

– Cel mai adesea oamenii nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

– De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

– Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

– Cel mai adesea oamenii nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

– De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

– Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

“Exteriorul reflectă interiorul. Ce înseamnă că exteriorul reflectă interiorul? Inseamnă că lumea în care trăim este un fel de oglindă gigantică, oglindă care reflectă mereu aspecte sau părţi din noi înşine; înseamnă că toţi oamenii pe care îi atragem în vieţile noastre sau de care suntem atraşi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi înşine. Funcţionarea acestei legi exclude întâmplarea! In câteva tradiţii spirituale care au intuit-o se repetă aproape obsesiv că nimic nu este întâmplător. Accidentele, coincidenţele, evenimentele neaşteptate apar astfel numai datorită ignoranţei noastre. Mai exact, datorită incapacităţii notorii a minţilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici şi nonfizici, care concură la naşterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominată de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecundă sau nanometru a tot ceea ce se mişcă, fie acestea particule sau unde de energie.

Experienţele spirituale la vârf trăite de oameni din cele mai diverse timpuri şi culturi sprijină această idee; în “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat această afirmaţie: “Cel care se află în această stare a conştiinţei este copleşit de certitudinea că Universul, aşa cum este perceput în acel moment, este aşa cum trebuie să fie… Mintea este atât de uimită de evidenta şi desăvârşita potrivire a lucrurilor, aşa cum sunt ele, încât nu mai poate găsi cuvinte pentru a exprima perfecţiunea şi frumuseţea acestei experienţe. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparentă sau luminoasă şi atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât pătrunsă şi ordonată de o inteligenţă supremă.”

Gândul zilei de 28 aprilie

“Este extraordinar să vezi cum un surâs poate transforma niște chipuri inexpresive sau chiar nerecunoscătoare. Deoarece un surâs plăcut este însoțit de o privire asemănătoare, această privire plină de iubire, de bunătate, răspândește o asemenea lumină încât trăsăturile chipului par că se topesc: se observă numai această lumină. De asemenea, câtă bucurie, câtă reconfortare ne poate aduce acest surâs! Este ca un cadou neașteptat. Iar surâsul soarelui care țâșnește din nori pentru a ne învălui cu lumina sa!…

Dar cel mai frumos, cel mai dorit, surâsul la care aspiră întreg sufletul nostru este cel pe care Dumnezeu ni-l acordă după niște suferințe cărora am crezut că nu le putem supraviețui. De îndată ce apare surâsul, întunericul, neliniștea, frica, imaginile amenințătoare se șterg, totul se luminează și se armonizează. Acest surâs valorează mai mult ca toate bogățiile și toate celelalte bucurii pământene. Nici o violență nu îl poate dobândi, ci numai iubirea, speranța și credința. Trebuie să așteptăm deseori foarte mult timp pentru a merita un asemenea surâs. El constituie cea mai mare recompensă.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Ajutorul Domnului – îl găsim în noi
– Armonia – cel mai bun remediu pentru agitație și neliniște
– Pâinea – simbol al hranei spirituale
– Scientologia fundamentele gandirii
– Un bolnav – nu trebuie să se identifice niciodată cu boala sa

Gândul zilei de 27 aprilie

“Dacă aveți tendința să considerați că ființele iubite vă aparțin, vă veți afla în curând în niște situații fără ieșire. Într-o zi, veți fi obligați să admiteți că aceste ființe vă scapă, iar dacă nu acceptați, veți suferi, și le veți face și pe ele să sufere.

În loc să se încăpățâneze în ideea că soția sa îi aparține, un soț ar trebui să gândească: oare ea nu exista cu mult înainte ca el să o cunoască? Înaintea lui, în alte încarnări, ea a avut alți soți, așa cum și el a avut alte soții. Dacă ar fi fost mereu cu ea, lui nu i-ar fi fost frică că o pierde. De altfel, nici ea. Temerea că unul sau celălalt pot fi părăsiți sau trădați dovedește că nu există încă o legătură cu adevărat solidă între ei; poate că se întâlnesc chiar pentru întâia oară. Așadar, este inutil să se agite; bărbații și femeile trebuie să-și spună că în această viață sunt niște asociați, și să facă tot ce pot pentru a lucra cinstit împreună, atâta tot. Dacă reușesc să creeze între ei cele mai bune legături, ei vor putea să se regăsească într-o viitoare viață.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE CALEA TREZIRII CONȘTIINȚEI SPIRITUALE (Partea a II-a)
– Iubeste-te si fii fericit
– Calatoria inimii. Calea iubirii constiente
– Este relatia/casatoria sigura cale disponibila pentru o viata implinita?
– DESPRE CUMPENELE VIEȚII

Aceasta este o serie de dialoguri, între Jiddu Krishnamurti, David Bohm, Rupert Sheldrake şi John Hidley.
Scopul acestor discuţii este de a explora problemele esenţiale ale minţii, ce anume este şi ce anume este necesar unei schimbări psihologice fundamentale.

„Să nu vă imaginaţi că ceea ce afirm se aplică tinerilor şi nu şi bătrânilor sau invers. Subliniez acest lucru fiindcă un prieten al meu spunea deunăzi: ‚De ce te-ai dedicat acestei opere ? Eşti prea tânăr. S-ar putea să te îndrăgosteşti, cândva.’ De parcă spiritualitatea ar fi rezervată celor în vârstă sau celor cu un picior deja în groapă. Din momentul în care separi viaţa şi gândirea de scopurile lor, ca pe lucruri care ar putea fi îndeplinite, eventual, într-un viitor îndepărtat, dulcea semnificaţie a acestei revelaţii deja s-a pierdut, fiindcă posibilitatea de a trăi se manifestă în orice clipă a vieţii. Viaţa nu cunoaşte împărţirea în tineri şi bătrâni.”

Jiddu Krishnamurti
1895-1986

The Nature of the Mind – 01 – The Roots of Psychological Disorder

The Nature of the Mind – 02 – Psychological Suffering

The Nature of the Mind – 03 – The Need for Security

The Nature of the Mind – 04 – What is a Healthy Mind