Monthly Archives October 2014

Una dintre cele mai interesante teorii despre felul în care ne creăm realitatea îmi pare a fi ”teoria pendulilor” a unui rus, pe care îl cunosc doar ca autor de cărţi, Vadim Zeland. ”Spaţiul Variantelor”(Ed Dharana), una dintre cele cinci cărţi în care Zeland, explică teoria, vorbeşte despre ”structuri energetice informaţionale” subtile, create de gândirea omenească. Mai multe minţi care gândesc la fel(în aceeaşi direcţie) creează penduli extrem de puternici şi, adesea, distructivi, care se hrănesc cu energia negativă a oamenilor sau, să-i spunem într-un limbaj mai apropiat de ceea ce acceptă toată lumea ca fiind real, cu gândurile negative, cu nemulţumirea, vinovăţia, frica, neliniştea şi obiceiul nostru de a reacţiona negativ la situaţii de viaţă provocatoare. ”Reacţia de răspuns la un eveniment negativ induce transferul pe liniile negative ale vieţii. (…) Nu lăsaţi să pătrundă în stratul lumii dumneavoastră nici o informaţie negativă. A nu lăsa nu înseamnă a evita, ci a ignora intenţionat, a nu te interesa”, spune Vadim Zeland.

Cu alte cuvinte, obiceiul nostru de a reacţiona negativ la o situaţie de viaţă neplăcută, provocatoare nu doar că hrăneşte ”un pendul”, dar atrage după sine alte situaţii de viaţă negative, ne mută din zonele de întâmplări plăcute, fericite, mulţumitoare sau măcar obişnuite pe ”linii de viaţă” în care suntem continuu provocaţi să ripostăm, să ne enervăm, să ne supărăm, să ne simţim deranjaţi, să învinovăţim, să ne fie frică de ceva şi să avem mereu numai probleme. ”Reacţia” la evenimentele de viaţă este prezentată de către Zeland la fiind cheia coborârii noastre în Iadul întâmplărilor nefericite sau, dimpotrivă, cheia urcării pe fluxul fascinant, fantastic al valurilor unei vieţi pline de graţie, care ne aduce în cale ceea ce avem nevoie, dar şi ceea ce ne dorim. Micile noastre supărări merită să fie scoase din uz, micile nemulţumiri şi importanţa exagerată pe care le-o dăm unor întâmplări mărunte trebuie anihilate pentru ca lumea noastră să fie şi lumea în care ne place să trăim. Dacă ”după rău urmează şi mai rău”, cum spunea şi celebrul Murphy, se întmplă doar pentru că ”noi reacţionăm rău”. Noi ne pierdem în nemulţumiri, frustrări, noi învinovăţim, nouă ne este frică, noi nu mai contenim să vorbim cu întreaga populaţie despre fiecare măruntă provocare de viaţă, despre ceea ce ne nemulţumeşte sau ne displace şi, prin aceste gânduri, mintea ne este atrasă în capcană, iar evenimentele vieţii îi urmează.

Pentru ca nouă să ni se întâmple şi lucruri bune sau mai mult bune decât ”nebune”, mai mult frumoase decât cele ce ne fac să ne începem ziua cu expresia ”nu am bani” în locul rugăciunii de dimineaţă, cum spune cu umor Zeland, avem nevoie să devenim conştienţi în fiecare moment în care ”suntem provocaţi” să ne dăm de-a dura pe derdeluşul Iadului. Răspunsul nostru la întâmplări supărătoare le perpetuează, aşa că, să reacţionăm diferit, să ignorăm intenţionat provocările ar fi, iată, soluţia pentru o existenţă care curge mai plăcut. Principiul iniţiatic ”trece şi asta” poate fi de ajutor în clipa în care alegem reacţia la un eveniment de viaţă neplăcut. Toate trec, dar dacă mintea noastră nu le lasă, se focalizează asupra problemelor, le întoarce pe toate feţele şi le hrăneşte cu gânduri toxice, problemele sunt reţinute în câmpul atenţiei, sunt energizate şi perpetuate. ”Nu te supăra frate” e o expresie pe care am putea de asemenea să o reţinem ca filozofie de viaţă în cazul în care absenţa supărării ne ajută să ne bucurăm de viaţă mai mult decât să ne luptăm cu cele pe care ni le aduce ea.

Neville 09-27-1968

Îndrăzneală Nerușinată

O nouă idee nu va deveni parte comună a gândirii tale până ce nu a fost repetată neîncetat și până ce tu nu începi să trăiești conform noii tale idei.
Ai fost învățat de-a lungul timpului să crezi că Dumnezeu există în afara ta, dar eu îți spun că tu ești cu totul imaginație. Îți mai spun că Dumnezeu există în noi și noi în El.
Îți mai spun și că eternul nostru corp este Imaginație și că este Dumnezeu personificat.
Când spun asta eu cred fiecare cuvânt pe care îl spun și nu este un gând nou.
Până când această nouă idee nu va face parte integrantă din gândirea ta, de fiecare dată când vei auzi cuvântul Dumnezeu, mintea ta se va îndrepta înspre exterior, spre ceva, ceea ce TU îl percepi drept a fi Dumnezeu.
Atunci când omul spune “EU SUNT”, atunci el vorbește despre Isus Hristos din noul testament dar și despre Iehova, cel din vechiul testament.
Atunci când TU mergi la culcare seara și îți așezi capul pe perna, TU devii conștient că ești, că exiști. Această conștiență este Dumnezeu!
Vreau să-ți arăt cum să-ți folosești această conștiență ca o îndrăzneală nerușintă.

”Sfinţirea” unei încăperi asta înseamnă: ridicarea nivelului vibrator prin informaţie înalt vibratorie aşa încât spaţiul să devină o sursă de sănătate, echilibru, armonie. Din aceste locuri au fost îndepărtate orice urme de informaţii de distrugere, boală, moarte, tensiuni, dezechilibre de orice natură. De aceea, omul poate sfinţi locul, dacă alege să o facă, conştient. Nu trebuie un ”personal calificat” pentru aceasta, iar dacă este necesar să apelăm la vreunul apoi este clar că noi vom strica în următoarele trei minute tot ceea ce el a armonizat. Informaţia nu este bătută în cuie, ea este foarte volatilă şi poate fi înlocuită instantaneu dacă cineva nu-i asigura activ permanentă. Iar şi iar, degeaba găsim soluţii în afara noastră, ele nu pot fi nici măcar paleative. Un preot va veni şi, dacă are har, va ”sfinţi” un loc, dar el pleacă şi noi ne certăm în urma lui pentru un nimic oarecare… Totul a fost degeaba, informaţia înalt vibratorie înlocuită de dizarmonii şi ceea ce urmează va fi funcţie de ultima informaţie impregnată vibrator în tot ce se afla acolo.

(Viitor deja prezent-Octavian Ţigănuş)

Citește cărțile semnate Octavian Tigănuș aici

“Noi trăim unii cu alţii, dar nu ştim ce înseamnă să trăieşti în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviţi prtetutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăieşte singur: soţii cu soţiile, soţiile cu soţii, părinţii cu copiii, părinţii cu prietenii. Toţi trăiesc alături de alţi oameni. Viața nu există decât în asociere, dar ştiţi voi ce înseamnă asocierea?

Trăieşti alături de o soţie timp de 40 de ani şi poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o singură clipă. Chiar şi când faci dragoste cu ea te gândeşti la alte lucruri. Nu eşti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.

Am auzit că odată Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu soţia. Erau căsătoriţi de cel puţin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, soţia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine aşa cum au făcut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a răspuns: “Eşti nebună? Ştii cu cât sunt plătiţi să facă asemenea lucruri?”

Ghidul spiritual susţinea că obstacolul final în atingerea comuniunii cu Dumnezeu este însuşi cuvântul şi conceptul de „Dumnezeu”.
Aceasta l-a înfuriat pe preotul din localitate, care a venit în grabă să discute această problemă cu Ghidul spiritual.
„Dar cuvântul «Dumnezeu» ne poate conduce la Dumnezeu”, a spus preotul.
„Cu siguranţă”, a răspuns calm Ghidul spiritual.
„Cum poate ceva să ajute şi în acelaşi timp să fie un obstacol?”
Ghidul spiritual a răspuns:
„Măgarul care te-a adus până la poartă nu este mijlocul cu ajutorul căruia tu intri în casă.”

”Ideea unuia dintre mecanismele manifestării ce permite invizibilului să devină vizibil, este ceva ce folosește foarte mult puterea paradoxului.
Noi am discutat adesea despre ideea de paradox ca și recunoaşterea/realizarea faptului că te afli într-un loc de mare putere: chiar în centrul puterii tale.
Deoarece, ceea ce pentru tine poate părea paradoxal, ceea ce pentru tine poate părea contradictoriu, două idei opuse care nu par neapărat să poată coexista, însă care co-există, îți spune pe loc că trebuie să existe un loc comun din care provin amândouă.
Acel loc comun, acel punct de echilibru este locul tău de putere din care ai generat conceptele aparent paradoxale și contradictorii.
Însă tocmai pentru că le poți percepe pe amândouă, asta îți spune – ÎȚI SPUNE – simplul fapt că le poți percepe, îți spune că te afli de fapt în centrul acelor lucruri, că ele vin din centrul ființei tale. Iar tu vezi pur
și simplu reflecții ale polarității, expresii ale polarității Creației.
Dar polaritatea din interiorul tău se combină și interacționează într-un mod foarte dinstinctiv pentru a genera adevăratul tău loc de echilibru și locul perfect al puterii.
Deci, când vedeți un paradox, bucurați-vă!

La un subiect atât de vast, e dificil, într-adevăr, să rezumi în câteva sute de cuvinte ceea ce eu consider a fi ideile cele mai de bază asupra cărora ar trebui să se concentreze cei care caută o înţelegere adevărată a metafizicii.
Voi face după cum îmi stă în putinţă în forma a trei fundamente.
Aceste fundamente sunt: auto-observarea, definirea scopului şi detaşarea [renunţarea la rezistenţă].

Menirea adevăratei metafizici este aceea de a produce o renaştere sau o schimbare psihologică radicală în individ. O astfel de schimbare nu poate avea loc până ce individul nu îşi descoperă mai întâi sinele pe care şi l-ar schimba. Descoperirea poate fi făcută numai prin observare necritică a reacţiilor sale la provocările vieţii.
Cvasitotalitatea acestor reacţii defineşte starea de conştienţă a individului, iar starea de conştienţă a individului este cea care atrage situaţiile şi circumstanţele vieţii sale.
Aşadar punctul de plecare a adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, pentru a-şi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiene, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
„Omul se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi… ceea ce suntem, numai aceea putem vedea”.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară. Astfel, individul trebuie mereu să înceapă cu sine însuşi. Este sinele interior cel care trebuie schimbat.

Joe Vitale în cartea Factorul de Atracție definește foarte bine ”Secretul Suprem”

” Când vrei să ai ceva, dar poți să trăiești la fel de bine și fără acel lucru, îți sporești șansele de a-l obține – Aceasta este Ironia Vieții!
Drept urmare cea mai bună abordare a tuturor problemelor existențiale a fiecăruia dintre noi este să ne DETAȘĂM! Atunci când vei învăța să te detașezi și să ai ÎNCREDERE, obții mai des ceea ce vrei și mult mai ușor decât dacă ar trebui să lupți pentru acel lucru.
Lupta este Rezistența opusă binelui care vrea să vină către tine.
Mintea conștientă nu poate întrevedea toate posibilitățile, UNIVERSUL sau mai bine zis DUMNEZEU poate să le vadă mult mai adânc în complexitatea posibilităților. Dumnezeu are un tablou mult mai mare decât orice ființă rațională care vede viața din prisma lucrurilor trăite în trecut. Odată ce schimbi felul în care ești în Interiorul tău, se va schimba și Lumea exterioră.
Pentru fiecare dorință pe care o ai în minte încheie cu “Sau ceva mai bun, Facă-se voia TA!“
Deci ai încredere, crede cu tărie că atunci când se întâmplă ceva ESTE BINE și să fii convins că atunci când ceva ce îți dorești nu se întâmplă, este de asemenea BINE. Trebuie să ai încredere și să te detașezi de orice problemă, înțelegând că tot ce se întâmplă este pentru binele TĂU SUPREM.
Deci Secretul Suprem este să îți menții scopul principal și să te îndrepți către el, sesizând întotdeauna când ți se oferă ceva mai bun, dar NU te atașa de Rezultat.
Când ești Detașat de rezultat, te deconectezi de la orice ți-ar putea sabota succesul.
Afirmă-ți intenția să fii Fericit indiferent dacă o realizezi sau NU. “Intenția mea este să fiu Fericit! Aleg să fiu fericit! Eu, sunt Fericit!”

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Şcoala Iniţiatică

Conferinţa din 15.09.1984

Lectura meditaţiei zilei

Pămantul este o şcoală în care am intrat din mai multe motive, dar în principal pentru a ne achita de datoriile pe care le-am contractat în încarnările noastre precendente; de asemenea, pentru a înţelege situaţia în care ne găsim; şi în sfârşit, pentru a ne perfecţiona în toate domeniile. Majoritatea oamenilor, care nu ştiu nici măcar pentru ce au venit pe Pământ, nici ce trebuie să facă aici, se mulţumesc să mănânce, să bea, să doarmă, să se distreze, să se certe. În timp ce acela care este luminat, ştie că trebuie să se elibereze de karmă şi să lucreze pentru a se perfecţiona; apoi, el încearcă să înţeleagă de ce este într-o anumită ţară, într-o anumită familie, într-o anumită epocă şi ce i se cere; în sfârşit, el se străduie să dezvolte (în el însuşi) toţi germenii calităţilor şi virtuţilor pe care Creatorul i-a sădit în el de o eternitate. Iată de ce o Şcoală Iniţiatică este atât de indispensabilă. Nu este nimic mai presus decât lumina pe care ea o aduce discipolului asupra sensului vieţii pământeşti.

În această pagină, dragi fraţi şi surori, totul este atât de limpede, că nu merită să cheltuim timp şi iar timp pentru a vă explica. Această pagină conţine tot. De altfel vă amintiţi că v-am vorbit, deja, de acest subiect de ani. Desigur, sub diverse forme, fără să repet exact aceleaşi subiecte; dar simt deja, totuşi, că fraţii şi surorile au o limpezime, o lumină în suflet, în inima, în mintea lor în ceea ce priveşte felul în care trebuie să trăiască, să se poarte, să gândească, să se hrănească, să respire, să iubească şi chiar despre modul în care să aducă copii pe lume. Totul este limpede. Şi dacă sunt pe aici, pe colo, fraţi şi surori care nu sunt la curent, deşi totul a fost explicat în amănunţime, atunci nu mai este vina mea. E pentru că au fost alte lucruri în viaţa lor, în ocupaţiile lor, alte atracţii, alte treburi, alte activităţi şi nu au avut timp să arunce o privire asupra acestor subiecte. Dar cred, cu toate acestea, că dacă repet, dacă explic din nou anumite subiecte, anumite puncte, asta n-o să vă facă rău şi n-o să vă inducă în eroare. Dacă acceptaţi, voi arunca din nou o luminiţă.