scanteie tagged posts

Bună seara și bine v-am regăsit!
Să aveți o seară a prețuirii luminii divine din voi, în care – fricile, supărările, nemulțumirile și negativitatea să-și piardă puterea în îmbrățișarea divină a căldurii voastre sufletești, dobândite prin acceptare, asumare, iubire, iertare, prețuire, moralitate și crez.

Atunci când ne eliberăm sufletul de nevoia judecății izvorâte din frici și neacceptare, mentalitatea lipsei dispare, și nu vom mai considera că suntem nevrednici de iubire. Cât timp ne vom simți nevrednici și nemulțumiți, vom proiecta în afara noastră starea de lipsă.

Negând prin nemulțumiri și negativitate, abundența darurilor divine – oglindim către Dumnezeu, lipsa prețuirii noastre pentru experiențele și trăirile noastre, și pentru ceea ce suntem, facem și avem. astfel, lucrurile, situațiile benefice prezente sau viitoare și persoanele despre care ne exprimăm nemulțumirea sau le învinuim – începem să le pierdem, vlăguindu-le prezența în viața noastră, prin lipsirea lor de energia iubirii noastre.

Manifestându-ne supărările și nemulțumirile față de experiențele și deciziile persoanelor de lângă noi, – judecându-i, – inducându-le starea de vinovăție, – contestându-le alegerile și calea, – îngrădindu-le dreptul de a învăța și a-și experimenta viața așa cum ei doresc (chiar și de avem capacitatea de a înțelege risipa lor de energie și consecințele dureroase la care se expun, și vrem să-i ferim) – intrăm în situații conflictuale și antagonice cu ei.

Prin inducerea și menținerea stărilor conflictuale (ca efect al confruntările de idei, principii, valori, interese, nevoi, etc sau prin impunerea voinței, intereselor, convingerilor sau a dreptăți noastre). – vom genera suferință, durere și traume emoționale, fizice sau psihice, atât în detrimentul nostru cât și a celor din jur.

Orice gând negativ la adresa cuiva și orice suferință pe care i-o inducem direct sau indirect, cu sau fără știința acestuia – înseamnă a o ataca energetic și a-i scădea vibrația, intoxicând-o cu vibrația negativității și ostilității noastre (cauzate de frici, de percepțiile și experiențele noastre negative, de traume sufletești nevindecate și de supărări încă neiertate.

Pesimismul, supărările, nemulțumirile, ostilitatea și negativitatea – auto-induse prin stările emoționale negative (pe care alegem să le hrănim, să le exprimăm și să le manifestăm prin gânduri, vorbe și fapte negative), au la bază convingeri și experiențe negative – induse prin frici, intoleranță, neacceptare, neasumare, neîncredere, intoleranță și lipsă de iubire și prețuire a experienței personale și a celorlalți.

Lipsa iubirii și a valorilor pozitive a măsurii noastre de caracter, face ca majoritatea percepțiilor, simțurilor, alegerilor, experiențelor, consecințelor și trăirilor vieții noastre să decurgă în registrul negativ al lipsa luminii noastre sufletești.

Prin trezirea conștiinței superioare, și prin detașarea prin iubire de negativitate și traumele noastre sufletești induse de frica ce se manifestă în ”întuneric”, vom dobândi înțelegerea specifică clarității manifestate în prezența luminii.

Când știm că suntem vrednici de iubire și de dăruirea ei, avem tendința de a interpreta cuvintele și faptele altora în mod iubitor. Întunericul nostru sufletesc și frica ce ne induce lăcomiile, nemulțumirile, negativitatea, ostilitate și insuficiențele se estompează și dispar în timp, rămânând fără sens sau rost, în lumina vibrației energiei luminii, dobândite prin iubire și credință.

Când manifestăm în inima noastră lumina iubirii și sufletul ne este împăcat (prin credință, iubire, toleranță și acceptare), cu ceea ce este – suntem greu de ofensat.

Când cineva e nepoliticos cu noi, considerăm posibilitatea că a avut o zi proastă sau că manifestarea lui izvorăște din traumele sale sufletești suferite din lipsă de iubire. Atunci nu ne vom mai simțim nici frustrați, nici nedreptățiți, provocați, nici insultați și nici deprimați. Nu vom simții nici nevoia de a ne victimiza sau a adopta ca reacție vreo atitudine negativă.

Când vom înțelege că modul nostru de a percepe, a vedea sau a înțelege viața, depinde de modul în care alegem să ne simțim – demni de a fi iubiți sau nu, – a ne simți vrednici sau nevrednici sau – a trăii în abundența luminii sau prin lipsa ei în nemulțumiri, decepții, suferințe și întuneric sufletesc.

Nevoile și lipsurile noastre sunt cauzate de faptul că trăim în trecut. Astfel energia transferată prin gândurile noastre în trecut, va hrănii suferința și frica repetării experienței lor, manifestându-le în prezent, prin complicitatea noastră inconștientă și prin imaturitatea noastră emoțională de a ne prețuii resursele, timpul, energia și viața, valorizându-le în mod benefic, aici și acum, în prezent.

Pentru a trăi experiența fericirii și frumuseți, va trebui în final să acceptăm și să înțelegem că frica lipsei și a insuficiențelor izvorâte din lăcomii sau nevoi – sunt pur și simplu amintiri ale unor răni vechi. Prin inconștiența cu care ne manifestăm nemulțumirile și negativitatea, proiectăm din păcate, cu prea mare ușurință, rănile nevindecate, supărările neiertate și lipsurile noastre, în viitor.

Pentru a stopa manifestarea lipsei și a fricii ei, trebuie să ne iertăm trecutul – închizând toate canalele energetice ale gândurilor deschise spre ele (renunțând la a hrăni vini, judecăți, suferințe și traume trecute). Doar astfel vom evita să rămânem în întuneric și să ne scurgem inutil și inconștient energia vitală a luminii, vlăguindu-ne prezentul, viitorul și viața de ea.

Oricum a fost ieri și va fi fost trecutul, prezentul lor a trecut în neant. Înțelepciunea de a înțelege asta și a ne elibera de trecut prin iertare, înseamnă a-i lua puterea și efectul asupra noastră și a trăirilor de azi. Dacă vom continua să ne simțim nedreptățiți sau nemulțumiți, vom proiecta lipsa dreptății și lipsa mulțumirii în viața noastră de azi, lăsându-ne copleșiți de ele și mâine.

Hrănirea gândurilor și a emoțiilor care exprimă convingerea nedreptății, va face ca ea să aibă putere asupra noastră prin prezența nedreptății în realitatea curentă a fiecărui azi. Pentru a pune capăt mentalității lipsei, va trebui să începem să conștientizăm că noi decidem să ne simțim nedreptățiți. Va trebui să ne dăm seama că ceea ce simțim provine din sentimentul nostru profund al credinței în nevrednicia noastră.

Pentru a ne vindeca sufletul de crezul nevredniciei și a neputințelor noastre -va trebui să ne aducem aminte că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și prin scânteia sa divină ce ne sălășluiește prin conștiință în suflet și Spirit.

Va trebui să ne readucem aminte că vrednicia noastră stă în a ne deschide ochii, pentru a ne privi lumea, semenii și viața, în mod curajos și demn – prin asumarea Sinelui nostru autentic, – prin darurile noastre și – prin ceea ce învățăm să iubim și să prețuim prin credința și măreția noastră.

Nu e nevoie să ne respingem gândurile sau să ne reprimăm simțurile, ci pur și simplu să le lăsăm să se manifeste, conștientizându-le în permanență.

Rămânând conștienți la cât de mult ni se strânge sau ne este încordată inima de frici și sentimentul nesiguranței și al lipsei, la modul în care ne închidem emoțional și ne opunem acceptării sau asumării informațiilor sau experiențelor noi, netrăite încă (diferite de cele ale suferințelor noastre auto-induse mental prin negare, eschivă, respingere sau resemnare) – ne îngăduim să înțelegem dacă ne simțim mai ocrotiți acum decât înainte de a conștientiza că suntem sursa deciziilor și alegerilor noastre.

Atunci când ne parvine o informație și avem de ales între a o vedea ca fiind negativă sau pozitivă, în fața noastră stau două experiențe diferite, și doar uneia dintre ele le dăm curs prin emoția pe care alegem să o hrănim.

Dacă am ale să vedem partea goală a paharului, sau am ales să fim o victimă, este în ordine. Nu trebuie să ne rușinăm, nici să ne încordăm prea tare și nici să ne auto-flagelăm.

E suficient să fim doar conștienți de ceea ce am ales și de cum ne simțim datorită acestei alegeri. Apoi după ce am contemplat starea, ne putem detașa de ea, pentru a o lăsa să plece, înțelegând că alegerea pe care am luat-o ne-a făcut să ne simțim nefericiți.

Lăsând să plece din prezentul nostru orice stare de nefericire sau nemulțumire, facem loc altei alegeri, privind de data asta partea plină a paharului. A proceda astfel, înseamnă a ne îngăduim să extragem lecțiile experiențelor pe care le alegem și implicit prin ele, a consecințelor ce ne aparțin – astfel, întrerupem șirul cauzal al alegerilor care duc la repetarea și amplificarea experiențelor noastre traumatizante și dureroase.

Am trecut de suficiente ori prin experiența durerii și ne-am victimizat de prea multe ori pentru a putea spune că am exersat din greu trauma suferinței, pentru a ne fi însușit și desăvârșit rolul. Nu mai avem nevoie să-l repetăm căci îl știm deja prea bine.

E timpul să ne detașăm de el, îndreptându-ne spre un alt decor, unul mai frumos, mai vesel și mai promițător. E timpul să înțelegem că nimic nu poate fi dobândit fără repetare, exersare și învățare.

Fiecare lucru, fiecare nouă experiență pe care o primim în viața noastră are un preț, dar niciunul nu poate fi comparat cu prețul durerii ignoranței și a nepăsării.

Pentru a ne vindeca trupul, mintea, inima și sufletul de traumele durerii, este suficient să ne contemplăm alegerile prin prisma efectului lor, să înțelegem efectul continuării manifestării victimizării, și să înțelegem alternativa detașării de a o mai susține ca stare și a o mai hrăni prin prin energia emoțiilor și a gândurilor noastre temătoare. Asta va fi suficient.

Exprimarea mentalității abundenței, prin gând, emoție, atitudine și faptă, înseamnă a ne simții vrednici și valoroși, chiar acum, în clipa asta. A fi nemulțumiți, înseamnă a ne manifesta deficitul fricile și lipsa. Simplul fapt că recunoaștem mentalitatea lipsei și a fricii, înseamnă un pas mare pentru transformarea ei.

După ce vom înțelege că onestitatea emoțională este esențială pentru creștere spirituală, nu vom mai fi nevoiți să ne forțăm să gândim pozitiv. Pentru a ne redobândi armonia inimii și pacea sufletească, va fi suficient să ne recunoaștem negativitatea. Asta presupune un act de iubire, ce converge spre iertare și vindecare.

Iertarea este singura cale a eliberării noastre din mentalitatea lipsei, ce ne conduce prin învățare și conștientizarea modurilor în care resimțim întunericul sufletesc și ne afectează durerea – să vedem darurile noastre, dincolo de ambalaj, prețuind valoarea prin conținut.

Și dacă încă nu putem înțelege semnificația lor, e suficient să avem răbdare, învățând să ne iubim – observând în ce mod ne respingem iubirea și o refuzăm și altora.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– A FACE CEEA CE ESTE CORECT
– A NU STI
– ESENTA DIVINA
– NU EXISTA NICI O HARTA

Bună dimineața
Vă doresc o zi a curajului de a fi, a iubi și a vă asuma în mod autentic, prin ceea ce sunteți, simțiți, faceți, experimentați și aveți. Vă doresc înțelepciunea de a vă redobândi încrederii de sine și a vă putea conștientiza valorile sufletești – încrezându-vă în adevărul ce vă sălășluiește în inimi și, prin puterea credinței date de scânteia divină din ea.

”Lumina” și ”întunericul” sunt două realități ale existenței noastre și le manifestăm fie prin abundența de iubire din suflet, inimă și spirit, fie prin fricile, nevoile și nemulțumirile minții. Indiferent pe care parte a feței destinului trăim sau pe ce cale alegem să pășim – vom avea parte de un set diferit de experiențe de viață ce ne vor aduce încercări și provocări, menite să ne dea lecțiile de viață și să ne supună la plăți pentru ceea ce luăm pentru noi, aferente acelei căi.

În viață totul se plătește: – fie alegem să ne dăruim energia sau să ne drămuim resursele prin cumpătare, și astfel facem anticipat plăți karmice,luând pentru noi în limita abilităților, a resurselor noastre energetice și a ceea ce ”sădim”, – fie ne lăcomim la ceea ce nu ni se cuvine, nu ne aparține, nu putem plăti din resurse proprii sau ne eschivăm în mod neetic de la plată, asumându-ne în mod inconștient prin ele, plăți ulterioare, ale nechibzuinței sau a incapacității de a iubi, a asuma, a prețui și a dărui.

Se întâmplă adesea să nu înțelegem că a jigni, a ne impune adevărul, a genera conflicte, a ataca sau a agresa o persoană (fizic, emoțional, verbal sau prin gânduri de nemulțumire și supărare), – înseamnă a lua din energia ei. A nu conștientiza asta, și a da curs manifestărilor noastre de negativitate, ostilitate, judecată și învinuire, înseamnă a ignora că orice astfel de atac energetic, se manifestă printr-o plată ulterioară, a cărui cuantum îl vom afla doar când prin consecințele negative ale vieții, va veni scadența plății.

Atunci când durerile consecințelor noastre și poverile plăților karmice ne copleșesc – trebuie să înțelegem că ele sunt consecințe firești: – ale modului în care am am gândit, – am folosit ”liberul arbitru” în alegerile noastre, și – ne-am raportat (prin prețuire sau risipă), la propria energie, la cea luată din mediu sau luată în mod neetic (prin ”căpușare”) de la ceilalți.

De suntem nemulțumiți de experiențele noastre și ale celor din jur și suntem tentați să-i judecăm, să-i critică, să-i învinuim sau să-i jignim pe ceilalți pentru propriile eșecuri, supărări, frustrări, orgolii, invidii, gelozii, nereușite și neîmpliniri – trebuie să știm că ne risipim în mod dramatic energia, care prin însuși nemulțumirile noastre, ne semnalează că suntem în afara inimii și suferim de deficit de energie și Lumină la nivel sufletesc.

De ne vom periclita stare de sănătate fizică, mentală și psihică, expunându-ne prelungit la stări de negativitate și stres, caracterizate prin deficit energetic, și stări emoționale de polaritate negativă și energie grea de joasă vibrație – mintea noastră se va dezobișnui de la a-și manifesta mecanismele firești de conectare, accesare și încărcare energetică în plan spiritual.

Astfel, gândurile, alegerile și atitudinile noastre firești vor fi distorsionate, permițând minții să ne manipuleze prin frici și nemulțumiri, dezvoltând mecanisme de hrănire și ”căpușare” a energiei, căutând victime de la care să-și procure doza zilnică de hrană, sub forma energiei de polaritate pozitivă de înaltă vibrație.

De ne vom pierde abilitatea nativă de a ne crește frecvența energetică de vibrație pentru a accesa în mod liber, neîngrădit și nelimitat hrana energetică de polaritate pozitivă, necesară corpului nostru Spiritual (energetic), direct de la Sursă – mecanismele mentale pe care le formăm, se vor hrăni cu energia procesată de cei ce sunt împăcați și fericiți și abundă de energie pozitivă.

Precum ne hrănim trupul, luăm energie materială de polaritate negativă din Pământ (procesând hrana pentru a o transforma în energie) – pentru a nu experimenta nemulțumiri și suferințe sufletești, va trebui să ne hrănim și spiritul cu energia iubirii și a luminii, dând inimii liniște și sufletului pace.

Ori de câte ori mintea va respinge atitudinea toleranței, cumpătării, credinței și iubirii, pentru că nu poate recunoaște prin convingeri și prin programele sale subconștiente propriile valori sufletești – doar ne vom vicia sufletul e hrană energetică, lipsindu-l de lumină și iubire.

Lipsiți de iubire (prin experiența suferințelor, a decepțiilor, a lipsurilor, a mâniilor, a supărărilor și a traumelor emoționale și sufletești), mintea subconștientă va respinge iubirea și toate stările emoționale pozitive, căci orice trăire sau năzuință pe care o avem neexperimentată încă la nivel de abundență, va fi asociată experiențelor, convingerilor și trăirilor noastre negative.

Prin eschiva asumării experiențelor noi, netrăită încă sau prin respingerea lecțiilor aduse de consecințele și experiențele noastre negative – vom forma și amplifica convingeri ostile vieții, până la nivel de atașament mental și prejudecat, confundând adesea valoarea cu no-n valoarea, sau propriul binele cu suferința, prin respingerea dreptului de a fi fericiți.

Când mintea subconștientă va asimila negativitatea, decepțiile, îndoiala, suferința, experiența eșecului, neîmplinirile, etc. prin resemnare și atașamente mentale, ca stări firești ale propriei existențe, acceptându-le ca parte intrinsecă a unei vieții aparținând destinului implacabil al durerii – ea nu ne va mai permite să ne bucure de viață și să-i vedem frumusețea prin perspectiva inimii și a valorilor noastre sufletești.

Când prin convingeri și atașamente mentale, vom accepta ca stările noastre sufletești să fie dominate de gânduri ostile, nemulțumire, negativitate și neîmpăcare, etc – vor genera prin alegerile pe care le facem și prin ceea ce atragem prin emoțiile negative pe care le hrănim – situații și consecințe potrivnice vieții împlinite. Astfel, viața noastră va fi dominate de antagonismul și conflictele generate prin insuficiențe, neajunsuri neliniști și fricile noastre – induse de mintea ego neîmpăcată cu Adevărul inimii și cu propria soartă.

Persoanele negativiste, supărate pe viață și pe semenii lor, devin victimele neadaptate ale schimbărilor din jurul lor și al propriei lor ignoranțe, nesiguranțe, neîncrederi, superficialități emoționale, opunând rezistență împotriva atitudinii pozitive și a schimbării în bine, a stărilor lor emoționale și sufletești.

Cei ce vor simți adesea nevoia de a se victimiza sau de a-i face pe cei optimiști și pozitivi din jur, să treacă prin experiența durerii lor, doar pentru a-i vedea suferind – vor ignora prin egoismul și ne iubirea lor, dreptul propriu și al celorlalți, de a a experimenta viața în lumina adevărului inimii și de a fi fericiți.

A-i condamna pe ceilalți la suferință doar pentru că din inconștiență sau din obișnuință alegem să rămânem captivi în suferințele și nefericirea noastră – înseamnă a ne condamna pe noi la plăți karmice pentru toate suferințele provocate celor din jur, din lipsa maturității emoționale și a incapacității de a ne iubi și a iubi.

Până ce nu ne vom iubi suficient de mult, pentru a reînvăța atitudinea pozitivă a iubirii și a iertării de sin -, vom trăi în frici, purtând false măști ale ipocriziei, intoleranței și fățărniciei, abordând un fals curaj, exprimat adesea prin jigniri și agresiuni verbale și psihice la adresa celor care aleg ca indiferent de poverile lor, să adopte atitudinea toleranței, iertării și iubirii. Doar iubirea poate hrăni sufletul și poate îndepărta norii durerilor și tristeților noastre, vindecându-ne și umplându-ne golurile sufletești.

Curajul asumării adevărului inimi, este singura cale prin care fricile nu ne vor mai putea manipula sau domina gândurile și nici să ne țină captivi în negativitatea și ostilitatea minții. Asumându-ne atitudinea iubirii, vom putem face lumină în sufletul nostru, pentru a înțelege modul în care mintea proiectează în percepțiile noastre subconștiente convingerea falsă a unui destin implacabil și nefavorabil, sortite eșecului și suferinței.

Cei care au avut curajul și tăria de a se detașa de frici, suferințe, nemulțumiri, negativitate și griji, pentru a reînvăța să-și hrănească sufletul, gândurile, alegeri și acțiuni prin emoții, sentimente, stări și atitudine pozitivă pro-activă – au înțeles deja cauzele suferințelor lor și faptul că negativitatea prin care își hrănesc nemulțumirile, și resentimentele pe care și le induc, generează și mai multe nemulțumiri, suferințe și consecințe nefericite.

Cei care încă nu au înțeles lecția detașării de suferințe -încă nu sunt pregătiți pentru a se ierta, a se iubi și a fi fericiți. Pentru a nu amplifica nemulțumirea și nefericirea lor și a nu ne contamina cu suferința, stângăcia emoțională sau ostilitatea lor – este important să nu-i judecăm sau să nu-i condamnăm pentru experiențele și alegerile pe care le fac.

A vedea și a prețui valorile sufletești pozitive ale celor ce ne supără sau ne înfrânează dreptul la fericire, a renunța la a-i judeca și agresa, a le accepta alegerile și experiențele și a-i toleranță cu blândețe așa cum sunt – ne va ajuta să ne detașăm de propriile noastre stări sufletești negative.

Când ne vom putea detașa de frici, îndoieli, nemulțumiri și suferințe pentru a ne iubi – îi vom putea îmbrățișa cu iubirea, blândețea și răbdarea noastră, pe semenii noștri și pe cei deschiși la inimă spre schimbarea stărilor lor sufletești negative, lăsându-i să evolueze și să se trezească la conștiință, în ritmul inimii și al al vibrației lor.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O CALATORIE CATRE LUMINA
– LUMINĂ
– Lumina – băutura care dă nemurirea
– Apă, sânge şi lumină – legăturile dintre ele
– Dumnezeu – se află și mai departe de ideea pe care lumina ne-o poate da despre El