pedeapsa tagged posts

Pedepsele – nu ne vin de la Domnul, ci de la noi înșine

Category: Gandul ZileiOmraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Gândul zilei de 20 octombrie

“Celor mai mulți oameni le place să constate laturile rele ale altora, să le comenteze, să caute cum să îi pedepsească, încât mulți își închipuie că Domnul face la fel. De ce îi atribuie Domnului propriile lor tendințe nesănătoase? Dumnezeu nu se preocupă de greșelile oamenilor și nici El nu le pedepsește. Prin greșelile lor, ei înșiși produc niște tulburări în intelectul lor, în inima, în sufletul lor, iar acestea au apoi niște repercursiuni negative asupra întregii lor existențe. „Pedeapsa” nu reprezintă altceva decât consecința unei cauze rele, dăunătoare, ce ei înșiși și-au confecționat-o.

Pentru a-i ajuta pe oameni să se perfecționeze, trebuie să li se explice consecințele gândurilor lor, ale sentimentelor și faptelor lor asupra organismelor psihic și fizic, trebuie să li se arate că tot ceea ce fac bun sau rău are neapărat niște urmări asupra lor înșiși. Este o altă problemă dacă ei vor ține cont imediat de aceste explicații, dar ei vor fi obligați să le admită într-o bună zi exactitatea.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
DESPRE PIERDERI ȘI RESENTIMENTE
Ghinionul adus de vineri 13
Solitudinea
Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica
DESPRE CONSECINȚELE VIEȚII

Read More

Nu te pedepsi!

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

fii puternica

Viaţa nu vrea niciodată să ne pedepsească.

Nici karma.

Sufletul este cel care cheamă întâmplările menite să ne trezească. Şi se pare că întâmplările tragice ne trezesc cel mai bine: devenim brusc receptivi şi maxim interesaţi de profunzimea vieţii. Pentru că sufletul nu vrea (doar am făcut un angajament cu noi înşine când am venit pe lume) să plecăm de pe păşune aşa cum am venit. Viaţa nu risipeşte mărgăritare în troacă. Consideră risipă un păcat. Viaţa şi destinul puse-ne în frunte şi în inima nu pot fi risipite, adică neîmplinite. Darurile ce ni s-au dat ne onorează dar se cer exprimate. Şi când riscăm să plecăm de la păşune nătângi, sufletul cheamă întâmplările trezitoare. Diverse întâmplări.

Întâi pe cele plăcute şi inspiratoare: întâlniri semnificative, dialoguri cu tâlc, îndemnuri, laude, aprecieri, sfaturi şi avertizări de la diverse persoane, coincidenţe şi sincronicităţi magice. Dacă asta nu ne face introspectivi şi contemplativi şi nu ne îndeamnă să privim viaţa dincolo de valul pasiunilor şi instinctelor superficiale (care nu exprima în mod profund cine suntem noi) atunci viaţa şi menirea noastră cer sufletului să cheme întâmplările trezitoare. Acelea dureroase. Asta nu înseamnă că viaţa ne pedepseşte ci că se străduieşte disperat, să se împlinească prin menirea ce ne-a fost dată şi de la care ne abatem. Ea ascultă de angajamentul sufletului de a face că periplul sau terestru să exprime fiinţă la nivelul ei cel mai înalt. Şi asta înseamnă să îţi ridici privirea, să te opreşti din rumegat şi să vezi întreg tabloul din care tu eşti parte creatoare, să îl contempli plin de iubire dar manifestând puterea creatoare cu care ai fost înzestrat aducând versiunea propriului tău spirit.

Suferinţele atroce, destructurante, nu sunt cele înscrise în menire. Niciodată. Sunt pe contul nostru. Sunt cele pe care le creăm gratuit, din cauza rătăcirii de noi înşine şi a întârzierii trezirii. Suferinţele “gestionabile” sunt cele innobilatoare, care ne călesc şi ne întăresc puterea de ne împlini destinul.

Rătăcirea de sine este atunci când permiţi altuia să te batjocorească, să te manipuleze. Când îţi propui scopuri care nu sunt ale tale. Când imiţi pe altul lăsând geniul tău să se risipească. Când trăieşti în frică şi lipsa de iubire. Când permiţi să îţi fie indusă frică şi ură. Când ignori glasul sufletului şi geniul tău creator. Când preferi să urmezi pe altul în loc să mergi împreună cu altul. Când nu creezi nimic. Când te făleşti cu creaţia ta uitând că ea este o călătorie spre tine însăţi şi că singurul public care te aşteaptă şi contează cu adevărat eşti tu.

autor: Camelia Patrascanu

Read More