nevoie tagged posts

NEVOIA DE A AVEA DREPTATE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

nevoia de a avea drepate

Bună dimineața
și o săptămână plină de fericire, trăită în magia beatitudinii și a grației luminii divine, izvorâte din adevărul inimii, din conștiință iubirii și din cugetul liber, eliberat prin spirit, de neîmpăcările, fricile, nevoile, lăcomiile, suferințele și atașamentele egocentrice ale minții!
Vă doresc ca ziua azi să devină pentru noi toți, prilej de sărbătoare și bucurii – trăită în armonie cu sinele nostru divin și cu Adevărul inimii, ce-și are cadența în iubirea ce sălășluiește dincolo de limitările prejudecăților și convingerilor noastre, bazate pe nemulțumiri, neîmpăcări și frici.

Calea eliberării noastre de atașamente, așteptări, nemulțumiri, negativitate, ostilitate și frici sau de nevoia sa de a ne impune dreptatea, sălășluiește în puterea de a iubii și a ne ierta de nevoia de a suferi.

Doar un nivel superior de rațiune și conștientizare decât cel prin care ne inducem suferințele și neîmpăcarea, ne poate da claritatea înțelegerii faptului că, abundența de iubire și valori, este deja în inimile noastre – așteptând doar să ne trezim din somnul rațiunii, pentru a le elibera, și a nu le mai cere, aștepta sau pretinde (ca atenție, afectivitate sau hrană energetică), de la cei din jur.

Atunci când, în mod firesc, tânjim după iubire, după bucuria unei îmbrățișări, în loc să fim noi cei ce învățăm să iubim pentru a bucura sau a oferi îmbrățișări prin energia ei – nu facem altceva decât să luptăm cu viața împiedicându-ne să luăm acele decizii prin care să ne putem detașa de condiționări și atașamentele mentale pe care ni le țesem inconștienți, încercând să ne hrănim ego-ul și orgoliile sau să-i mulțumim pe cei din jur.
Atunci când printr-un nivel superior de conștientizare, rațiune și manifestare emoțională, vom avea curajul de a fi autentici și a iubi, redobândindu-ne dreptul de a ne simți vii și eliberați de constrângeri, dogme, prejudecăți, eschive, neasumări și frici.

Pentru a ne începe evoluția în plan spiritual, și a fi prosperi în fiecare plan al vieții, este important să ne asumăm experiențele și consecințele vieți, căci, doar ele ne pot arăta calea luminii, a credinței și a iubirii, prin lecțiile de viață pe care ni le aduc.

Când prin frici, nemulțumiri, insuficiențe sau ne-prețuirea a ceea ce avem și primim – trăim adesea într-o viață anostă sau mediocră din punct de vedere emoțional – experiențele vieții ne aduc iar și iar în mijlocul unor suferințe și decepții emoționale sau în vâltoarea crucificării și al vinovățiilor auto-induse, ca efect al lecțiilor noastre neînvățate.

Deși suferim adesea din vanitatea minții, doar pentru că am avut îndrăzneala sau curajul de a visa frumos și a crede că merităm îmbrățișarea iubirii – ceea ce nu ne lasă mintea să înțelegem ascultând de convingeri și ”dreptatea” ei, este faptul că, suferim din ignoranța de a nega
Adevărul inimii și strâmtoarea ei caldă și plăcută în îmbrățișarea suavă dragostei și a ”iubirilor interzise” ne relevă realitatea, dincolo de iluziile cu care ne îmbătăm. Șoaptele inimii, au rolul de a ne readuce în lumină și, a ne reaminti de fiecare dată când uităm, lecțiile neînvățate și ignoranța de a vedea ansamblul și întregul adevăr, dincolo de așteptări și îmbrățișările după care tânjim.

Mai apoi, când din vâltoarea șuvoiului încercărilor vieții, ne trezim istoviți și ”șifonați” de doruri deșarte și năzuințe neîmplinite – ”realitate” iluziilor ce ne-au indus suferințele, dezamăgirile și fricile ne îndeamnă să ne lingem rănile și să reînchidem în ”colivia aurită a minții”, ascultând din nou de ”dreptatea sa”. Și astfel renunțăm treptat la bucuriile vieți, la experiența bucuriei și a durerii, crezând că nu merităm să fim fericiți.

Dând curs ”plăcerilor” minții de a ne chinui sufletul prin suferințe, învinuiri sau vinovății auto-induse nu înțelegem că e firesc să avem și năzuințe și așteptări…și că nu întotdeauna primim și recompense pentru ceea ce dăruim.

Recompensa darurile noastre, suntem chiar noi, prin modul în care ne vindecăm rănile și continuăm să ne prețuim, nelăsându-ne copleșiți de dureri și vinovății. Suferințele noastre sunt doar dovezi ale iubirii pe care nu știm să ne-o acordăm, și de aceea adesea le așteptăm de la cei dragi de lângă noi.
În realitate însă, atunci când ”aripile noastre” se ard în relația dăruirii de iubire, în care uităm să ne iubim chiar pe noi, trăim experiența imposibilei iubiri, imaturi emoțional în eroarea așteptări neîmplinite. VINA însă, cu care ne ”gratulăm” în plină suferință – nu e a nimănui!
Suferințele și decepțiile noastre sunt parte a procesului nostru de maturizare emoțională și de trezire a conștiinței – dobândite prin iertarea noastră de suferințe și vinovății. E un proces firesc de învățare în care trebuie să înțelegem că, iubirea ține exclusiv de spirit iar nevoia și dorința, țin mereu de trup.
Iubirea prin spirit – este singura energie ca vibrație a conștiinței pure a luminii sufletești, care nu se supune regulilor lumești și nici legilor inimii, deși e sălășluită de Adevăr.

Adevărul inimii însă, nu e nici al trupului și nici al minții… ci e doar adevărul divin al luminii menit să aducă claritatea acolo unde întunericul și așteptările minții, distorsionează reala valoare și menire a iubirii.
Frecvența nevoilor emoționale și a iubirii dobândite prin drăgosteală și atracție fizică, diferă de ceea a iubirii prin spirit. Cele două nu sunt compatibile.

De aceea, diferența între IUBIRE manifestată în mod necondiționat ca o energie vie de polaritate pozitivă [+], care curge dinspre suflet înspre afară ca o abundență energetică – DRĂGOSTEALA exprimă deficitul emoțional [-] și lipsa energiei pozitive a iubirii, ca hrană sufletească de lumină.
Neîmpăcările minții, atașamentele sale emoționale și durerile noastre sufletești provocate de neîmpliniri și erori ale așteptărilor noastre – fac ca trupul nostru să fie neîmpăcat, iar mintea, să ne inducă sentimentul de vinovăție și frică.

Când vom înțelege că singura cale în a ne înfrânge fricile și neîmpăcările induse de convingerile noastre și falsa ”dreptate” a minții – lipsită de reperele adevărului inimii induse prin spirit – vom fi pregătiți să ne asumăm slăbiciunile firești, induse de carențele noastre emoționale.
Cât timp ne vom refuza evoluția în plan spiritual, vom pierde percepția realității din perspectiva perspectivei spirituale ale trăirilor și experiențelor noastre lumești din planul trăirilor fizice, reliefate în lumina ADEVĂRULUI inimii și a abundenței iubirii.
O astfel de perspectivă a pragmatismului conștient, depășește limitările DREPTĂȚII minții, bazate pe repere înguste sau pe cunoașteri dogmatice induse în sufletul nostru prin prejudecăți și convingeri.

Prin efectul limitărilor ”dreptății” minții, prin ignorarea sau respingerea adevărului inimii și prin setul de constrângeri și convingeri prin care ne inducem suferințele și negativitatea ca efect al lor și al negativității fricilor și vinovățiilor auto-induse – ne trezim în vâltoarea suferințelor și al nedreptățirii inimii.
Până când nu vom ieși din zona convingerilor limitative, a constrângerilor inimii și a nevoi de a ne impune dreptate minți ne vom exprima viața în mod fals, iar efectul va fi de fiecare dată suferința.

De aceea, este esențial să înțelegem că, indiferent care plan al vieții am alege să-l experimentăm: – fie cel fizic și mental, – fie cel spiritual și conștient – prin excluderea uneia sau alteia din perspective, vom distorsiona realitatea percepțiilor și a trăirilor noastre.
Pentru a experimenta viața și a o accepta și prețui așa cum vine energia lor spre noi, și a recrea armonia vieții în fiecare plan al vieții, este esențial – să suprapunem peste trăirile și nevoile noaste din plan fizic, psihic, mental și emoțional – abundența energiei iubirii dobândite în plan spiritual.

Când ne vom detașa de atașamentele față de dreptatea minții, ne vom reechilibra energetic în mod conștient , de fiecare dată când vom înțelege că sursa negativități și a nefericirii noastre suntem noi, căci dăm mereu ascultare minții, care spune că ceva, nu e îndeajuns.
Când vom dobândi liniștea inimii și pacea sufletului în plan fizic prin acceptarea, prețuirea și asumarea a ceea ce este, suntem și experimentăm, ca un dar divin – vom înțelege că fără abundența dobândită întâi în plan spiritual – nu vom dobândi abundența nici în plan mental, nici în plan emoțional, și nici în cel pragmatic, ”evaluate” prin ”dreptatea” minții și de așteptările inimii, ce tânjește după o îmbrățișare firească din afară.
Când vom învăța singuri experiența bucuriei îmbrățișării inimii, prin iubirea luminii sufletești cu care ne cuprindem durerile, ne-iertările, greșelile și vinovățiile – vom înțelege îmbrățișările pe care le primim și în acest moment, doar că nu le știm recunoaște și desluși pentru a ne manifesta bucuria și recunoștința pentru energia și lumina lor.
Când inima și sufletul cunosc abundența îmbrățișărilor noastre, durerile și fricile din noi vor dispărea, pentru a aduce abundența iubirii în inimile noastre. Atunci, îmbrățișările celor din jur ne vor cuprinde și mintea, și inima, și sufletul și trupul.
De vom avea înțelepciunea să ne păstrăm inimile deschise și neîntinate de nemulțumiri și așteptări, și vom alege să trăim fără teama de a fi răniți – vom experimenta viața și trăirile prin care trecem, în lumina beatitudini iubirii ce intră în noi pentru a sălășlui definitiv în sufletele noastre.

Odată ce prin trezirea conștiinței, viața noastră vor fi atinsă de beatitudinea și grația divină a luminii iubirii necondiționate, ne vom activa procesul de vindecare a trupului, a sufletului și a minții, eliberându-ne de suferințe, negativitate, ostilitate și frici.
Odată pătrunși de lumina grației divine, vom păstră de-a pururi în noi puterea iubirii, a toleranței, a cumpătării și a iertării, chiar dacă ocazional, ne vom mai rănii sufletele prin rezidurile nemulțumirilor sau orgoliile prin care apărăm sau justificăm dreptatea minții, în detrimentul adevărului ce-l purtăm în inimi.

Cât timp iubirea va sălășlui în inimile noastre, indiferent de câte ori orgoliile, fricile, prejudecățile sau ego-ul, v-or încerca să ne închidă dragostea în colivia minții, energia luminii ei, va răzbate și va îmbrățișa cu frumusețe, fiecare cotlon întunecat al sufletului, pentru a ne reda pacea, grația, bucuria, abundența și armonia vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
DREPTATEA MINȚII
A NU DA ALTORA DREPTATE
DREPTATE SI NEDREPTATE
Chiar vrei sa ai dreptate?
Nevoia de a avea dreptate

Read More

Nevoile – să le orientăm spre lumea spirituală unde posibilitățile sunt infinite

Category: Gandul ZileiOmraam Mikhael Aivanhov Comments: One comment

Omraam Mikhael Aivanhov

“Atât timp cât oamenii vor acorda atât de multă importanță bunurilor materiale, dobândirii unor poziții sociale, ei vor intra mereu în conflict unii cu alții. Tot ce se poate obține în planul fizic este limitat cantitativ, de aceea este imposibil ca întreaga lume să se scalde în mod egal în belșug. Aceasta nu înseamnă însă că întreaga lume nu poate fi fericită, fiindcă fericirea nu înseamnă belșug.

Ai nevoie de foarte puține bunuri materiale pentru a-ți asigura și a găsi fericirea, dar înțelegând că există o lucrare de înfăptuit pentru a-ți orienta nevoile spre lumea psihică și, dincolo de ea, spre lumea spirituală unde posibilitățile sunt infinite. Acolo, fiecare se poate hrăni, își poate potoli setea atât cât vrea, nu există vreo temere de a intra în conflict cu vecinii, nici de a fi deposedat de propriile bogății.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 20 octombrie

Recomandam urmatoarele articole:
ABUNDENȚĂ
Soarele – ne ajută să ne găsim propriul centru
Limbajul – este responsabil de multe evenimente fericite și nefericite
De la omidă la fluture – procesul evoluției
Paradisurile artificiale – marturisesc nevoile sufletului căruia nu i se dă adevărata hrană

Read More

NEVOIA DE EDUCATIE TRIBALA

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

nevoia de educatie tribala

Bună dimineața!
Vă doresc o zi a trezirii conștiinței sinelui vostru spiritual – pentru a vă putea înțelege ființa și a vă împlini viața, atât din perspectiva nevoilor trupului și a minții, cât și prin abundența valorilor și a energiei inimii și a sufletului vostru.

Prin experimentare, învățare și antrenarea conștientă a gândirii pozitive și a rațiunii dobândite prin Spirit – vom deveni capabili să conștientizăm și să înțelegem modul în care ne putem împlini nevoile și așteptările, prin creșterea vibrației copului nostru energetic și spiritual.

Pentru a realiza reconectarea la Sursa supra-conștientului nostru, și pentru a atinge potențialul nostru maxim, e nevoie să admitem că deja avem în noi tot ceea ce avem nevoie pentru a fi fericiți a ne împlini.

A crede și, a ne încrede în sinele nostru autentic, în valorile noastre lăuntrice și în adevărul inimii, înseamnă a emite energie pe frecvența vibrației iubirii și a conștiinței noastre divine.

Când vom înțelege cum să ne creștem vibrația energetică și cum să dobândim abundența ei, prin manifestarea conștientă a emoțiilor pozitive – vom dobândi acces nelimitat la energia vitală din Univers și la informațiile stocate la nivelul nostru supra-conștient.

Atunci când vom înțelege divinul din noi și sursa noastră lăuntrică de lumină – vom deveni capabili să ne înlocuim treptat fricile, nemulțumirile și negativitatea ca surse ale risipei noastre de energie, cu energia iubirii și a credinței.

Când vom conștientiza faptul că, pentru a ne dobândim pacea lăuntrică – este necesar să ne debarasăm de frici, să ne învingem imaturitate emoțională, carențele de moralitate, lăcomiile, și nevoia de a ne induce nemulțumirile , suferințele și negativitatea.

Cât timp însă fricile se vor reflecta în viața noastră sub formă de eșecuri și nerealizări – mintea ne va împiedica să ne asumăm alegerile, experiențele și consecințele lor. Astfel lipsindu-ne de experiențele vieții vom deveni incapabili să înțelege rostu și esența noastră de a fi , a face și a avea.

Atunci când, prin rațiunea noastră conștientă vom deveni suficient de maturi emoțional pentru a ne detașa de prejudecăți, convingeri, preconcepții, ostilitate, împotrivirea și convingeri negative, induse prin frici – vom înțelege că fără a ne înlocui treptat stările negative cu valori pozitive, vom amânăm doar inevitabilul și ne prelungim agonia.

Momentul potrivit pentru a schimba modul de a gândi și a acționa, pentru a nu mai repeta experiențele eșecurilor și durerii și a ne detașa de cauza lor – este atunci când ne conștientizăm fricile, convingerile potrivnice și nemulțumirile, pentru a le îmbrățișa cu energia iubirii noastre.

Pentru ca, căutările noastre să nu rămâne simple risipe de energie, fără vreun efect benefic în planul fizic al vieții noastre, este necesar să ne schimbăm atitudinea, stările sufletești și convingerile care ne înfrânează viața, precum și stările de mulțumire, împăcare și pace sufletească.

Pentru a ne reechilibra viața în toate planurile ei, va trebui în final să să renunțăm la a mai alerga în gol după acumulări de valori materiale dincolo de limitele firești ale suficienței sau cumpătării, pentru a aloca energie prin vibrația iubirii și a emoțiilor pozitive, și valorilor noastre sufletești.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Omraam Mikhael Aivanhov – Ştiinţa educaţiei
CINE IMBRATISEAZA COPILUL
Autoritatea – se dobândește printr-o lucrare de unificare interioară
PIERDERI
Calități morale – de ce nu trebuie să le subestimăm niciodată

Read More

Nevoia de a avea dreptate

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 20 noiembrie 2014

Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici şi mulţumiţi de noi sau, din contra, ne consideram frustrati. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi, atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi.

Îngâmfarea şi mândria stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de creştere.

Atunci când suntem prea atraşi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt, nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim mai paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noaste cu ceilalţi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Dreptate şi nedreptate
Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea
Înainte de gând
Neville Goddard – Indrazneala nerusinata
Omraam Mikhael Aivanhov – Scoala initiatica

Read More

Nevoia de a fi plăcut celorlalţi

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 17 noiembrie 2014

Nu e necesar ca alţii să te placă. E bine când ei o fac – dar nu ar trebui să fie ceva devastator, atunci când nu o fac.

Propria evaluare de sine trebuie făcută independent de gândurile şi sentimentele altor oameni. Atunci ea este autentică. Este substanţială.

Este un rezervor de forţă emoţională – la care se poate apela, atunci când apare o necesitate emoţională.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
A-ţi aduce ţie însuţi iubire
A te accepta pe tine însuţi
A întoarce şi celălalt obraz
Practicile spirituale – în ce condiții ne deschid curenților celești
Omraam Mikhael Aivanhov – Iubirea si sexualitatea

Read More