fota tagged posts

A LE DA FORTA CELORLALTI

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

a le da forta celorlalti

Bună dimineața
și un sfârşit de săptămână abundent în fericire și împliniri, dobândite
prin decizii curajoase și asumare!
Vă doresc să aveți parte de curajul asumării și încrederii de sine, pentru a putea răzbate în alegerile, acțiunile și rezultatele voastre, dincolo de limitele fricilor, îndoielilor, convingerilor ostile, atașamentelor față de ele, prejudecăților și oricăror tipare mentale care vă împiedică să fiți mulțumiți, împăcați, optimiști și entuziaști în ceea ce sunteți, faceți, aveți și dobândiți.

A rămâne dependenți de ajutorul celor din jur, de confirmările și îndrumările lor, a aștepta ca alții să facă în locul nostru, să ne dea lucrurile care ne lipsesc, să ne preia asupra sa poverile noastre, să găsească soluții pentru problemele noastre sau să ne asculte în timp ce ne plângem, ne victimizăm sau ne exprimăm nemulțumirile, negativitatea, ostilitatea și neputințele – înseamnă a fi egoiști și iresponsabili față de propria viață, propriul timp și propriile resurse, abilități și valori, și a fi nepăsători față de binele, pacea sufletească și experiențele lor.

A-i ajuta neinvitați pe cei din jur, a-i manipula emoțional și a le induce în subconștient nevoi și dependențe prin care să să ne slujească interesele, a creea atașamente emoționale prin care să devină dependenți de noi, pentru a se împlinii în viață, – înseamnă a le lua abilitățile de a se adapta singuri la viață și a învăța propriile lecții din consecințele potrivnice pe care le atrag în viața lor, prin alegerile pe care le fac.

A-i face pe ceilalți dependenți de ajutorul nostru, și a face în locul lor, preluându-le păcatele karmice cu care ne împovărează când le permitem să-și plângă neputințele și suferințele pe ”umărul” nostru înseamnă a nu înțelege limitele experiențelor și a responsabilităților noastre, si a ne amesteca în karma lor, încălcând Legile Divine și echilibrul energetic din Univers.

A nu face diferența între responsabilitatea celorlalți și responsabilitățile ce ne aparțin – înseamnă a prelua asupra noastră în mod inconștient, și responsabilitatea plăților și suferințelor pentru lecțiile neînvățate, induse de poverile lor karmice, în propria noastră karmă.

Ajutorul pe care-l putem da celor din jur, și doar dacă ni se cere, este unul spiritual și sufletesc, ce constă în sprijin, îndrumare, orientare, transfer de experiențe și modele de reușită, susținere în învățare și formarea de abilități și valori, și încurajare.

A da energie finită, sub formă de lucruri materiale sau bani, sau a-i scuti de poveri preluându-le asupra noastră, înseamnă a le face rău și lor și nouă. Înseamnă a le genera atașamentul față de a cere , a pretinde și a primii, în loc să învețe în mod onest, să le dobândească prin forțe proprii, prin învățare și experimentare practică.

Mesajul pe care-l transmitem în Eter, în Univers, în Divin, și în convingerile noastre, atunci când dăruindu-ne energia finită și darurile celor care se plâng de lipsa lor sau ni le cer or ni le pretind, din comoditate sau din dezinteresul lor de a învăța să-și dezvolte abilități pentru a le obține, simţim nemulţumirea sau frustrarea risipei lor – este acela al nepreţuirii de sine, pentru ceea ce am dobândit prin munca, timpul şi efortul investit.

Lecția sorții privind risipa darurilor noastre, către cei ce nu ni le cer sau nu le pot încă preţui – este in primă fază o atenţionare, prin suferinţele şi dezamăgirile pe care le resimţim la nivel emoţional şi sufletesc.

Consecinţa manifestării oricărei forme de negativitate în raport cu aşteptările pe care le avem de la ceilalţi, va fi aceea de a genera în viața noastră consecințe și conjuncturi, prin care să experimentăm insuficiența sau lipsa lor, și astfel să suferim, până ce vom înțelege să ne prețuim energia, valorile, timpul și darurile, ca să nu le risipim asemeni lor..

Este important să înțelegem că, atunci când ne oferim sprijinul sau ajutorul, oferindu-ne energia sufletească și ajutorul spiritual, să nu-l risipim către cei ce nu le pot încă înțelege și aprecia valoarea, pentru a le converti în valorile și convingerile lor intrinseci, de polaritate energetică pozitivă.

Prin a ne dărui energia, timpul, experiențele și valorile sufletești, celor care-i pot înțelege valoarea și sunt deschiși să le convertească în valori pe cele cu care rezonează, trecându-le prin filtrul experiențelor lor practice, prin acțiuni concrete – ne îmbogâțim și noi spiritual, odată cu ei.

A încerca să umplem cu energie sau lucruri materiale, forțat și neinvitați – golul sufletesc și sărăcia materială a celor lipsiți sărăciți de energie prin ne-iertările și ne-iubirea lor – înseamnă a încerca să umplem un butoi ciuruit cu apă.

Până când o persoană va continua să se expună suferinţelor, lipsurilor, neîmplinirilor şi neputinţelor sale de a iubi şi a sădi prin preţuire, valori în sufletul său şi nu va fi dispusă să-și vindece sufletul de răni, prin iertare și deschidere sufletească către a învăţa să primească energia, darurile şi informaţiile ce vin spre ea (necondiţionat de formele pe care le îmbracă sau de cine este mesagerul), ajutorul nostru va fi în van.

A nu înțelege și a nu asuma o atitudine a cumpătării și măsuri în ceea ce privește intervenția noastră în karma altora, și a nu accepta deciziile sortii, înseamnă a nu fi încă suficient de responsabili și maturi emoțional. În consecință, și noi mai avem de învățat să înțelegem lecția asumării și a acceptării.

Până vom învăța, asuma, accepta și înțelegerea lecțiilor ce ne aparțin – vom trece prin experiența suferințelor, regretelor, necugetării, nemulțumirilor negativității, ostilității, neîmpăcării, ne-iertărilor, viciilor, proastelor obiceiuri, atașamentelor și durerii provocate celorlalți sau auto-induse.

Pentru a ne trezi conştiinţa şi a învăţa să recunoaştem valorile iubirii şi apoi să devenim capabili a le preţui şi dărui, celor ce le pot preţui şi multiplica – avem nevoie de experiența suferinței pentru a învăţa să ne prețui timpul, energia valorile, darurile și viața pentru a nu le risipi.

Când vom înceta să ne mai eschivăm de responsabilitatea propriilor consecințe, când vom renunţa la a-i mai învinui și judeca pe ceilalți, în baza convingerilor, experiențelor noastre negative și a așteptărilor pe care le împlinesc sau nu – vom ieşi din cercul vicios al nemulţumirolor şi al suferinţelor la care ne condamnăm agresându-i inconştient, pentru ceea ce nu pot fi sau nu ne pot oferi.

Când vom şti să nu-i mai judecăm, să nu-i criticăm, să nu-i agresăm şi să nu-i condamnăm pe ceilalţi pentru alegerile şi experienţele lor, sau pentru modul în care se raportează la dorinţele şi aşteptările noastre – vom înceta a ne judeca şi agresa pe noi, prin starile de nemulţumire, ostilitate sau negativitate, prin care ne risipim energia, valorile sufleteşti şi iubirea.

Cât timp ne vom crea dependenţele şi ataşamente faţă de nevoia de a primi atenţie şi afectivitate ceilalți, vom sădi în convingerea noastră neîncrederea în forţele proprii şi neputinţa de a ne hrăni singuri cu energie şi a o transforma prin iubire, în valori, abundenţe şi daruri.

Când vom înţelege că NOI suntem cei care ne alegem experiențele şi trăirile, şi că, noi decidem modul în care ne eschivăm de la învățarea responsabilă și onestă a lecțiilor de viață ce prin consecințe ne aparțin – vom deveni responsabili faţă de stările noastre emoţionale şi faţă de alegerile pe care în viaţă le luăm.

Asumându-ne responsabilitatea faţă de viaţa pe care o trăim şi, renunţând la a-i mai învinui pe ceilalţi pentru experienţele prin care trecem sau pentru suferinţele prin pe care ni le inducem – vom deveni treptat capabili să ne gestionăm emoţiile negative, trensformându-ne prin iubire şi emoţii pozitive, carenţele în abilităţi şi valori.

Învăţând să nu încălcăm prin nemulţumire, lăcomii, atitudini ne etice, imoralitate, ne preţuire, supărări, falsitate sau agresivitate, legile divine și karmice şi respectând binele, experienţele şi alegerile celorlalţi, la fel de mult, precum respectăm și propriul bine – vom învăţa să fim etici, toleranţi şi responsabili faţă de tot ceea ce suntem, există, facem şi sădim în conştiinţa noastră şi ale celor din jur, prin gândurile, emoţiile şi faptele noastre.

Când vom fi etici, toleranţi şi plini de iubire faţă de ceilalţi – vom fi plini de iubire, toleranţi şi responsabili faţă de noi şi binele pe care-l culegem ca roade şi-ltrăim, prin ceea ce avem înţelepciunea să sădim şi să dăruim.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Forța sexuală – numai un ideal spiritual o poate sublima
Cuvintele noastre – își primesc forța de la materia aurei noastre
Seninătatea înțeleptului – îi este inspirată de credința sa în forța spiritului
FORTA SI FLEXIBILITATE
NU PUTEM FORTA INIMA SA SE DESCHIDA

Read More