Don Miguel Ruiz tagged posts

Daca privim felul in care interactionam unii cu altii in fiecare zi, putem constata cu usurinta de cate ori aruncam un blesteme unul asupra altuia doar prin niste simple cuvinte. De-a lungul timpului, aceasta interactiune a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie, si a fost numita barfa. Barfa este un act de magie neagra si este foarte rea deoarece este otrava pura. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora. Cand eram copii, ii auzeam pe adultii din jurul nostru barfind tot timpul, exprimandu-si parerea in mod deschis despre alte persoane. Ei exprimau pareri chiar si despre persoanele pe care nu le cunosteau.
Otrava emotionala era transferata odata cu acele pareri, iar noi am invatat ca aceasta este modalitatea normala de comunicare. Barfa a devenit principala forma de comunicare in societatea umana. A devenit modalitatea de a ne simti aproape unul pe celalalt, deoarece ne face sa ne simtim mai bine vazand ca altcineva se simte la fel de rau precum ne simtim si noi. Exista un vechi proverb care spune: “Suferintei nu-i place sa fie singura”, iar oamenii care sufera in iad nu vor sa fie singuri. Frica si suferinta o parte importanta din visul planetar; ele sunt modalitatea prin care visul planetar ne mentine pe un nivel cat mai jos posibil.
Folosind analogia si asimiland mintea umana cu un computer, barfa poate fi comparata cu virusul unui computer. Virusul unui computer este o parte limbajului calculatorului, scris in acelasi limbaj cu celelalte coduri, dar cu o intentie rea, daunatoare. Acest cod este introdus in programul computerului tau cand te astepti mai putin si de cele mai multe ori cand nici nu esti constient de asta. Dupa ce acest cod a fost introdus, computerul tau nu mai lucreaza corect, sau nu mai functioneaza deloc, deoarece codurile contin in ele atat de multe mesaje conflictuale, incat acestea blocheaza efectuarea operatiilor corecte.
Barfa umana functioneaza exact in acelasi mod. De exemplu, incepi o noua materie cu un nou profesor si vrei sa urmezi acea materie pentru o perioada mai indelungata. In prima zi in care participi la acel curs, te lovesti de cineva care a urmat acel curs si care-ti spune: “Oh, acel profesor este un ignorant care nu stie despre ce vorbeste; in plus, mai este si un ticalos, asa ca fii atent!”
[…]

Descarca PDF

Din momentul în care se naște, omul îi prezintã acestei lumi un mesaj. În ce constă acest mesaj?
Chiar în el însuși, în copilul care s-a născut. Orice om este un înger, un mesager al infinitului născut într-un corp uman. Infinitul sau puterea absolută creează un program pentru fiecare om, iar acest program include toate elementele care îi sunt necesare omului pentru a fi el însuși.
Omul se naște, crește, își alcătuiește o familie, îmbătrânește, iar în final se întoarce la sânul infinitului. Fiecare celulă din corpul său reprezintă un univers în sine. Ea este inteligentă, completă și este programată să fie ceea ce este.

Descarca E-Book in format PDF:
Don Miguel Ruiz – Al cincilea legamant

Aş dori să vă istorisesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, la fel ca dumneavoastră şi ca mine, dar ceea ce îl făcea să fie cu adevărat deosebit era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există.
Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există.
Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o.
Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependenţă de ea. Ce se întâmplă însă dacă nu-şi primeşti porţia zilnică de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de această doză zilnică.

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui.
De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
– Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepţi invitaţia mea, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, şi cu un zâmbet fermecător, i-a răspuns:
– Pregăteşte totul. Voi veni.
După care a plecat.

Există odată, demult, demult, un om care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, la fel ca dumneavoastră şi ca mine, dar ceea ce-l făcea să fie cu adevărat deosebit era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există. Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţa căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o.

Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependentă de ea. Ce se întâmplă însă dacă nu-ţi primeşti doza zilnică de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de această doza zilnică.

“Imaginaţi-vă ziua în care veţi înceta să mai faceţi presupuneri în legătură cu iubitul sau cu iubita voastră, şi în cele din urmă şi cu celelalte persoane din viaţa dumneavoastră. Modul dumneavoastră de comunicare se va transforma complet, iar relaţiile dumneavoastră nu vor mai suferi conflicte create de presupuneri greşite.

Calea de a înceta să mai facem presupuneri constă în a pune întrebări, în a comunica. Noi trebuie să fim siguri că felul în care comunicăm este clar. Dacă nu înţelegeţi ceva, întrebaţi. Aveţi curajul să puneţi întrebări până când vă clarificaţi complet, iar ulterior nu presupuneţi că ştiţi totul despre o anumită situaţie dată. Odată ce auziţi răspunsul, nu va mai trebui să faceţi presupuneri, deoarece veţi şti adevărul.

De asemenea, nu ezitaţi să cereţi în cuvinte ceea ce doriţi sau să întrebaţi deschis ceea ce doriţi să aflaţi. La fel, oricine are dreptul să vă întrebe, iar dumneavoastră aveţi dreptul de a răspunde prin da sau nu.

Dacă nu înţelegeţi ceva, este mai bine pentru dumneavoastră să întrebaţi şi să obţineţi un răspuns clar decât să faceţi o presupunere. In ziua în care veţi înceta să mai faceţi presupuneri veţi începe să comunicaţi limpede şi clar, eliberându-vă astfel de multe emoţii otrăvite. Fără presupuneri, lumea dumneavoastră va deveni impecabilă.

Printr-o comunicare clară, toate relaţiile dumneavoastră se vor transforma, nu doar cele cu iubitul sau cu iubita dumneavoastră, ci cu toată lumea. Nu va mai trebui să faceţi presupuneri, deoarece totul va deveni foarte clar: iată ce doresc eu; iată ce doreşti tu. Dacă vom comunica astfel, în cuvinte impecabile, nu vor mai exista războaie, nu va mai exista violenţă, nu vor mai exista neînţelegeri. Toate problemele umane s-ar rezolva dacă ar exista o comunicare clară şi completă.

Acesta este aşadar cel de-al Treilea Legământ: nu faceţi presupuneri. Această afirmaţie pare simplă, dar înţelegerea sa reală, şi mai ales punerea sa în practică este mult mai dificilă. Este dificil deoarece de cele mai multe ori noi facem exact opusul. Cu toţii avem aceste obişnuinţe de care nici măcar nu suntem conştienţi. Conştientizarea acestor obiceiuri şi înţelegerea importanţei acestui legământ este primul pas pe care trebuie să-l facem. Simpla înţelegere este importantă, dar nu şi suficientă. Informaţia sau ideea este doar un grăunte ce a fost însămânţat în mintea noastră. Cea care conferă adevărata eficienţă este acţiunea. Acţionând mereu vă veţi întări voinţa, veţi hrăni aceste seminţe şi veţi stabili un fundament solid pentru ca noua obişnuinţă să crească. Practicând suficient de des acest legământ el va deveni a doua dumneavoastră natură şi veţi vedea cum magia cuvintelor dumneavoastră vă va transforma dintr-un magician negru într-un magician alb.”

Fragment din cartea “Cele 4 legaminte” de Don Miguel Ruiz

Imaginaţi-vă relaţia perfectă. Vă aflaţi într-o stare continua de fericire perpetua, pentru că trăiţi alături de bărbatul ideal sau de femeia ideală. Cum aţi putea descrie viaţa alături de o asemenea persoană?

Ei bine, relaţia cu o asemenea persoană ar putea fi comparată cu relaţia cu un câine. Un câine nu poate fi altceva decât un câine. Orice aţi face, el nu se va schimba. Acelaşi lucru este valabil şi dacă aveţi o pisică sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevăr în relaţia cu alţi oameni este foarte importantă. Nici un om nu poate fi schimbat de către un altul. Fie îl iubim aşa cum este, fie nu. A încerca să-l schimbăm pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca şi cum am încerca să schimbăm un câine, o pisică sau un cal. Realitatea este că orice om este cel care este, inclusiv noi înşine. Este la fel în cazul dansului: fie doreşti să dansezi, fie nu. Trebuie să fii complet sincer cu tine însuţi, că nu se poate să dansezi şi să te simţi bine dacă tu nu doreşti acest lucru. Numai cine înţelege acest adevăr profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur aşa cum sunt, nu aşa cum doreşte el.

Dacă aveţi un câine sau o pisică, gândiţi-vă la relaţia cu animalul. Să luăm exemplul relaţiei cu un câine. Animalul ştie perfect cum trebuie să se poarte cu dumneavoastră. Cum reacţionaţi atunci când câinele greşeşte? Orice i-aţi face, lui nu-i pasă pentru că vă iubeşte oricum. Câinele nu aşteaptă nimic de la dumneavoastră. Cum stau însă lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastră, cu soţul sau soţia? Aceştia au atât de multe aşteptări, şi în plus se mai şi schimbă tot timpul.

Interviuri cu maeştri spirituali şi cercetători ai psihicului uman – despre fericire.

Dintre ei, autorii de succes Marianne Williamson, Eckhart Tolle, Don Miguel Ruiz, Gary Renard şi alţii…