copil tagged posts

CINE IMBRATISEAZA COPILUL

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

cine imbratiseaza copilul

Bună dimineața!
Vă doresc o zi cu soare și lumină în suflet, în care să vă bucurați pe deplin de frumusețile vieții, continuând să hrăniți cu iubire, copilului rănit din voi.

Fiți voi cei ce aduceți prin măreția și din abundența voastră, frumusețea, blândețea, speranța și binele, în sufletele și viața celor care au uitat să aprindă în inimile lor făclia iubirii – pentru a disipa fricile și suferințele produse în odaia întunecată a minții lor, încurajându-i și inspirându-i la iertare și iubire, prin exemplul dragostei și a fericirii voastre.

Când lumina ne va trezi pe deplin conștiința și vom alege să renunțăm la frici, pentru a ieși la lumină din coșmarul somnului rațiunii minții și a inimilor noastre înghețate – vor descoperii splendoarea vieții, o altă realitate.

Când ne vom schimba perspectiva privirii prin gânduri pline de iubire – vom înțelege că, ceea ce vedem, atunci când gândurile temătoare ne domină mintea prin nemulțumiri, neliniști, griji și de frici – este doar o irealitate plămădită de mintea noastre.

Treptat, ne vor reaminti cu toții, că adevărul și iubirea divină au fost mereu în inima noastră, pentru a ne păzi sufletul și a ne învăța să prețuim ceea ce suntem, avem și facem – pregătindu-ne să întâmpinăm cu bucurie viața, atunci când ne vom descoperii Sinele Spiritual lăuntric.

Demult, înainte ca ego-ul nostru să încerce să preia comanda ”navei” vieții – Sinele și Spiritul nostru divin, nu era separată de ființa noastră. Atunci încă, Spiritul erau căpitanul răbdător al propriei ”nave”, care se îndrepta în mod firesc către o destinație intuită de noi, dar necunoscută încă de minte.

La fel se întâmplă și acum când alegem să nu cedăm încercărilor minții de a, chiar dacă avem convingerea că trebuie să ne zbatem pentru a prelua comanda destinului nostru sau că, e nevoie să purtăm măști pentru a fi acceptați sau prețuiți.

E firesc ca adesea necunoscutul să ne sperie și grijile să ne copleșească – atunci când, în procesul de învățare, ne confruntăm cu consecințe potrivnice, izvorâte din alegeri greșite și din erorile firești ale experimentării vieții.

E cu atât mai firesc să iubim, cu cât încă, nu știm că, frica ne este programată prin educație, la fel cum și teama de pedeapsa care credem că urmează, atunci refuzăm să ne asumăm experiența crezând că a greși este ceva rușinos sau rău. Am fost educați să ne temem de pedeapsă, însă a greși este ceva firesc și inerent atunci când vrem să învățăm și ne consecințele și viața.

Cât timp vom căuta să fim perfecți pentru a ne asuma acțiunea, sau vom permite fricii să ne împiedice asumarea ei – vom continua doar să dăm prilej minții să se eschiveze de responsabilitate, căutând doar scuze care să ne disculpe.

Nu vom înțelege că, mișcându-ne în van, și alegând încrâncenați după ”succes” – vom rata esența vieții, și nu vom înțelege că deja suntem,avem și facem, ceea ce ne-a fost sortit prin perfecțiunea experiențelor noastre.

De credem însă altceva, nu avem cum înțelege, că, fără a prețui ceea ce deja suntem, facem și avem – nu vom recunoaște, nu vom prețui și nu vom înțelege nici îndestularea, prin lucrurile după care tânjim.

De prea mulți ani ne mișcăm foarte rapid și lipsiți de cârmă, fără să înțelegem că ne zbatem să înotăm ”contra râului”, și istoviți îi pierdem energia. Așa că, nu e de mirare că, lipsiți de cârmă, având întrerupte circuitele tabloului de bord, și programele computerului virusate – atunci când ne trezim sporadic și privim pe geamurile încețoșate ale minții și nu ne place ceea ce vedem – simțim că Universul nu ne sprijină sau că Dumnezeu ne-a abandonat.

În realitate însă, Sinele nostru este încă înfricat și insuficient de treaz pentru a înțelege comenzile propriei nave, și a-i redresa direcția, pentru a reintra în armonie cu fluxul și cursul energiei vitale, lăsându-ne călăuziți de energia luminii sale.

Atunci când vom renunța să ne mai hrănim fricile și să ne împotrivim cursului firesc al vieții – îngăduindu-ne să inspirăm și să expirăm energia iubirii – râul vieții ne va găsi și ne va adopta.

Atunci vom deveni atât ”purtătorul de cuvânt”, al vieții cât și confidentul ei. Vom fi și cei care o ascultăm și cei care îi rostim adevărul. Vom fi cei care îi facem servicii fără să fim tentați să păstrăm ceva pentru noi, și cei care o iubim fără a-i cere recompense sau ceva la schimb.

Când vom iubi necondiționat de așteptările, nevoile, atașamentele sau convingerile minții – vom înțelege întru totul că, destinul nostru este acela de a fi, deodată, atât creatorul vieții cât și cel creat de viață.

A fi masculin în feminin și a fi feminin în masculin, a fi activ și receptiv, și a merge dincolo de dualitate, pe aripile incertitudinii și paradoxului neputinței minții, înseamnă a ne asuma viața prin credința și conștiința iubirii.

Dincolo însă de ceea ce credem sau ne lasă cunoașterea minții să înțelegem și să acceptăm în baza dovezilor sale limitate și subiective – timpul ne va învăța și ne va face pe toți să înțelegem că – noi suntem atât mântuitorul, cât și cei care învățăm să respirăm, pentru a ne ridica din întunericul conștiinței durerii și a conflictelor auto-create, asumându-ne fericirea prin conștiința iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?
SERIOZITATE
PUTEREA LUMINII
MINTEA CARE POATE VINDECA
12 SFATURI ZEN

Read More

Copiii cei Noi au sosit. Tu ai un copil de Cristal?

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Auzim in ultima vreme tot mai mult despre copiii indigo si copiii de cristal si unii dintre noi sunt dornici sa afle ce inseamna acest concept in care unii credem, unii nu. Insa nu de putine ori spunem „copiii acestia sunt altfel decat eram noi mici” sau ‚are niste capacitati de ma lasa cu gura cascata”. Oare de ce? Exista ceva in comun intre toti copiii de varste similare care par mai maturi, mai talentati, mai independenti, mai rebeli si mai puternici decat alte generatii?

Teoriile moderne ne informeaza ca acesti copii stelari (adica copiii indigo, copiii de cristal si copiii curcubeu) sunt copii care au fost trimisi in diverse zone din univers ca sa ajute Pamantul si oamenii sai. Ei au abilitati psihice, emotionale, spirituale si extrasenzoriale iesite din tipar. Acesti copii vor aduce pace, vor lupta impotriva sistemelor corupte si vor contribui la cresterea constiintei colective in anii ce vor urma. Ei au venit aici cu o misiune speciala, ca sa asiste si sa participe la renasterea Pamantului intr-o dimensiune superioara celei prezente.

Mahatma Gandhi spunea ca teoria “ochi pentru ochi” va lasa toata omenirea oarba. Nu este un secret pentru nimeni ca planeta noastra este intr-o criza globala intrucat traim intre sisteme care nu mai servesc in bine umanitatii. Oamenii nu mai tin cont de mediul din jurul lor, iar gunoiul de pretutindeni capata proportii ingrijoratoare, in numele supra-dezvoltarii si industrializarii in care traim. Acesta este unul din motivele pentru care copiii stelari au fost trimisi aici. Ei sunt razboinici spirituali care au venit sa ne trezeasca constiinta colectiva. Acest copiii speciali au misiunea de a transforma lumea intr-un loc unde pacea si iubirea pot schimba in bine planeta.

Ca sa intelegem de ce au venit acesti copii pe Pamant, trebuie mai intai sa intelegem de ce este nevoie de calitatile lor speciale. Planeta noastra a atins un punct de criza de proportii mari. Noi, ca si copii ai planetei, ne aflam intr-un punct de stagnare in cresterea noastra. Suntem robii sistemelor impersonale si nu mai functionam pentru binele global al umanitatii. Din ce in ce mai multi oameni sunt din ce in ce mai saraci material si spiritual, timp in care o mica masa de oameni acumuleaza putere si bogatie pentru sine. Continuam sa ne murdarim si poluam planeta in numelemodernizarii si sa ne taram reciproc in razboaie fara sens in numele religiei si a libertatii. In acest context au fost trimisi copiii indigo, de cristal si curcubeu. Este mai important ca oricand sa avem grija de acesti copii speciali. Ei au menirea de a schimba lumea si de a crea cat mai multe situatii pline de iubire de semeni si de curatenie sufleteasca si de mediu.

Copiii indigo si cei de cristal

Copiii indigo si copiii de cristal seamana intre ei pentru ca au firi vesele, volubile, iertatoare. Insa primii au sosit copiii indigo si au un spirit mai razboinic pentru ca menirea lor este sa distruga vechile abordari care nu ne mai sunt de folos. Pentru a realiza acest lucru, ei au nevoie de un temperament clocotitor si de o fermitate remarcabila. Sunt copii-tineri care acum au varste cuprinse intre 7 si 28 de ani. Unii din acesti copii sunt diagnosticati gresit cu sindromul ADHD, intrucat parintii si adultii nu le inteleg rebeliunea, agitatia si refuzul de a se supune unor sisteme invechite care nu mai aduc nimic bun omenirii. Copiii de cristal au inceput sa apara in jurul anului 1990 si de 10 ani ei se tot nasc. Scopul lor este sa ne duca la urmatorul nivel de evolutie si sa ne ajute sa ne descoperim puterea interioara superioara. Ei pun accent pe constiinta de grup decat pe forta lor ca indivizi si sunt avocatii iubirii si pacii pe planeta. Primul lucru pe care il veti recunoaste la copiii de cristal este natura lor iertatoare si impaciuitoare. Ei sunt sensibili, calzi si grijulii. Aceste trasaturi nu sunt slabiciuni, intrucat copiii de cristal sunt fiinte foarte puternice.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
Confortul nefericirii
De ce? Cat de des pui intrebarea asta si ce ar fi posibil fara ea?
Alegi sa recunosti Divinitatea in tine si in ceilalti?
Daca vrei sa transformi lumea, iubeste un barbat!
Mandala – cercul sacru

Read More

Gândul zilei de miercuri 3 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Copilul – ne învață cum să ne proiectăm în viitor

“Este de ajuns să tragem din trecut niște lecții, este inutil să mai revenim sau să mai zăbovim asupra lui, trebuie să ne gândim la viitor. Cel care se agață de trecut nu înaintează, el se anchilozează. Bătrânii revin mereu asupra trecutului, ei nu reușesc cum să se proiecteze în viitor. Există totuși și pentru ei un viitor, dar ei nu se gândesc la el și povestesc mereu aceleași istorii din tinerețea lor. Desigur, este ceva normal, dar ar trebui să îi observe mai bine pe copiii care vorbesc fără încetare despre ce vor face mai târziu. De ce să nu îi imite? A fi un copil înseamnă a încheia cu trecutul, fiindcă numai viitorul este cel care contează. Noi toți trebuie să procedăm precum copiii.
Este adevărat că, atunci când se spune despre anumite persoaane îîn vârstă că „au căzut în mintea copiilor”, nu este ceva măgulitor. Iată ce se întâmplă cu toți cei care au refuzat să devină niște adevărați copii pentru care există mereu ceva nou de descoperit și prilej de încântare. Cel care nu încearcă să devină în mod conștient un copil riscă să o facă într-o bună zi prin forța împrejurărilor și atunci apare ramolismentul.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
ADEVARUL – Doare sau Elibereaza
EGO-ul – umbra din noi
Legea înregistrării
Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
COPIII SUNT CA NISTE RADARE EXTREM DE SENSIBILE

Read More

COPIII SUNT CA NISTE RADARE EXTREM DE SENSIBILE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

batranel

Invatatura de la un copil – povestire sensibila de weekend!

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.
-Ce seamănă omul, aceea va şi secera!

Read More