constienta tagged posts

Iubirea – stare de conștiință

Category: Gandul ZileiOmraam Mikhael Aivanhov Comments: 

Omraam Mikhael Aivanhov

“Pentru a cunoaște iubirea, a simți iubirea, a trăi iubirea și a dărui iubirea, noi ttebuie să lucrăm să ne dezvoltăm armonios intelecctul, inima și voința.

Adevărata iubire nu este numai un sentiment, adevărata iubire este o stare de conștiință, cea mai înaltă pe care un om o poate atinge. Este conștiința divină în plenitudinea sa, și nu este dat întregii lumi să trăiască această experiență, ea este chiar foarte rară. Cel care este atins chiar pentru o scurtă clipă de această iubire are senzația că este lovit de fulger: el primește dintr-odată ceva atât de sublim, încât nici nu îl poate aproape suporta, iar această iubire este cea care apoi, pe durata vieții sale, îl luminează, îl însuflețește și îl reînvie. Chiar dacă se vorbește deopotrivă și despre iubire la prima vedere, nu există nimic comun între această stare de conștiință și ceea ce denumim în general iubire, care este deseori o încurcătură de sentimente. Adevărata iubire atinge întreaga ființă. ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 27 iunie

Recomandam urmatoarele articole:
Soarele – să învățăm să proiectăm ca el lumina și iubirea
Clarvederea – se dobândește prin iubire
Iubirea – trebuie trăită în bucurie și lumină
Iubirea – să o ocrotim păstrând distanțele
Iubirea – o calitate a vieții divine

Read More

CONȘTIINȚĂ ȘI CONȘTIENȚĂ

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

constiinta constienta

Pentru a nu invada lumea și viața celorlalți impunându-ne nevoile, lăcomiile, interesele și dreptatea minții, – pentru a nu-i agresa cu negativitatea, nemulțumirile, poverile, judecățile, învinuirile și victimizările noastre și – pentru a nu însămânța în mintea, inima, conștiința și sufletele lor: frica, neîncrederea, vinovăția, ostilitatea, ura, neputința, viciile, suferința, etc – este important să-i acceptăm așa cum sunt, respectându-le alegerile, experiențe, valorile și modul în care știu sau înțeleg să-și exprime autenticitatea, nevoile, carențele, sinele și caracterul.

Pentru a nu ne auto induce prin judecăți de valoare, critici și învinuiri, nemulțumirile, ura suferințele, vinovățiile și negativitatea – ESTE ESENȚIAL, ca, prin tot ceea ce gândim, simțim, exprimăm, alegem, experimentăm, învățăm, credem, trăim și dăruim – să învățăm să oglindim în atât propria viață și în viața celor din jur: împăcarea, bucuria, mulțumirea, prețuirea, moralitatea, onestitatea, autenticitatea, valorile, toleranța, asumarea, acceptarea, iubirea, încrederea, credința, iertarea și abundența lumii noastre sufletești.

Până ce noi înșine nu vom învăța să ne iubim și să ne prețuim, nu vom ști nici să recunoaștem iubirea, nici s-o prețuim și nici s-o dăruim.
Când însă vom renunța să ne mai hrănim frustrările, vanitățile, nemulțumirile și negativitatea, vom dobândi abundența energiei, pe care până acum, în mod stupid, neglijent sau inconștient am risipit-o pe hrănirea unor convingeri, atașamente, vicii și credințe ce s-au dovedesc a nu ne fi slujit nici binele, nici interesul, nici bucuria, nici împlinirea, nici liniștea inimii și nici pacea sufletească.

Când vom alege să ne iubim și să ne exprimă prin atitudinea iubirii – tot ceea ce gândim și alegem să trăim, să facem, să simțim și să prețuim – ne va sluji devenirea, blândețea, valoarea, măiestria, vocația, harul, înțelepciunea, pasiunea, măreția, entuziasmul și bucuria pentru viață.
Acceptându-i pe ceilalți așa cum sunt, ne eliberăm sufletul de ne-iertări, poveri, corvoadă, lăcomii, falsitate, dureri, ură, orgolii și negativitate.

Când vom accepta că fiecare dintre noi avem propriile lecții, propriul drum și propriul ritm de învățare, experimentare și exprimare a vieții – fricile și cauzele neliniștilor, risipei, ne-prețuirii, traumelor, durerilor, atașamentele, viciile și ne-împăcărilor noastre, se vor disipa, pentru a face loc în trupul, mintea, inima, sufletul, atitudinea, conștiința și viața noastră – curajului asumării, măreției și înțelegerii rostului, rolului și a sensului vieții, prin dobândirea conștiinței sinelui nostru energetic, și a puterii vibrației benefice a energiei vindecătoare a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Sentimentul de fraternitate – o conștiință a universalității noastre
CONȘTIINȚA IUBIRII
CONSTIINTA UNITATII
Valoarea noastră – conștiința ce o avem despre ea nu trebuie să depindă de părerea altora
Iubirea de sine – conștiința propriei demnități de fiu al Domnului

Read More

CONSTIENTA

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

constienta

Bună dimineața!
Vă doresc o zi în care să aveți puterea de a vă detașa de judecata minții, pentru a asculta Adevărul inimii și a înțelege esența cauzelor și a motivelor prin care vă declanșează rănile sufletești și astfel, să vă puteți elibera prin iubire, acceptare, asumare și iertare, de poveri, prejudecăți, suferințe, griji, mânii și vinovății.

Pentru a vă regăsi cadența vieții și liniștea inimii, este esențial săie să înțelegeți că, rănile pe care credem că cei din jur ni le provoacă – sunt răni aut-o induse și consecințe ale vieții și erorilor ce ne aparțin, ca efect al gândurilor, sentimentelor, alegerilor, judecăților, etichetelor, vinovățiilor, atitudini, experiențelor și faptelor care ne-au pus într-o situați ingrată sau ne-au adus consecințe de viață potrivnice binelui nostru.

Nefericirea, neîmplinirea și nemulțumirile noastre – sunt stări mentale și sufletești auto induse, prin gestionarea incorectă a resurselor noastre energetice și efectul carențelor noastre emoționale și spirituale, care ne împiedică să acceptăm și să asumăm în mod responsabil, orice experiență prin care trecem, învățând lecțiile pe care erorile noastre sau conjuncturile vieții ni le aduc.

Neasumarea experiențelor, a consecințelor, a rezultatelor, a încercărilor, a erorilor și a lecțiilor de viață, firești în procesul de învățare a iubirii – duc la repetarea consecințelor ce ne sut defavorabile, până când suferințele auto-induse ne copleșesc sau, până când conștiința iubirii se trezește în noi, și astfel prin spirit ne trezim la adevărata viață.

Doar prin detașare de cauzele emoționale prin care ne inducem suferințele , vom înțelege că, rănile și vinovățiile – sunt iluzii ale percepției minții, ce trebuiesc conștientizate ca atare, corectate și vindecate prin iubire. Ostilitatea va genera doar situații conflictuale în mintea noastră, pe care le vom proiecta asupra celor din jur și a nefericirii din propria viață.

Rănile sufletești nu pot fi vindecate atunci când ele sunt negate ori neasumate ca auto-induse, pri învinovățirea celor din jur pentru ele. Atunci când le respingem ca și erori ce nu ne aparțin, nu vom face altceva decât să le amplificăm prin nemulțumiri și vini aruncate asupra altora sau a factorilor externi.

Cât timp vom continua să ne eschivăm de la a ne asuma responsabilitatea rănilor și a consecințelor potrivnice vieții – ca niște greșeli sau erori produse prin alegerile și atitudinile noastre din trecut, firești de altfel în procesului de învățare a iubirii, a asumării, a prețuirii, a cumpătării, a recunoștiinței și a responsabilității față de propriul bine și frumusețea propriului suflet.

Cât timp vom continua să ne condiționăm fericirea de atitudinea celor din jur sau de factorii de mediu – vom fi incapabili să iertăm și să aducem iubirea asupra rănilor pe care ni le provocăm – ne ieșind din medii toxice sau ostile siguranței și securității noastre fizice sau, nedetașându-ne de cei ce nu ne prețuiesc iubirea și valorile, sau generează prin ne-iubire sau din alte interese, situații care ne oglindesc propia ne-iubire și propriile carențe emoționale

Conflictul interior și nemulțumirile noastre, proiectate în exterior asupra celor din jur, doar amplifică și cronicizează rănile pe care ni le provocăm atunci când nu suntem dispuși să ne asumăm lecția consecinței sau propriile vini.

Fără a ne îmbrățișa rănile, nemulțumirile și suferințele cu iubire, pentru a le vindeca și a regăsi calea către lumina adevărului inimii, doar ne vom amăgi, și ne vom îmbolnăvi trupul și sufletul, dovedindu-ne imaturitatea emoțională, și incapacitatea de a accepta alegerile și experiențele celorlalți, fără a-i ma-i învinui când ele nu mai susțin propriile atașamente și așteptări.

Fără energia iubirii nu există nici vindecare și nici viață, ci există doar o constantă degradare a trupului material și a corpului nostru energetic (spiritul). Conștiența sau rațiunea conștientă manifestată pri conștința iubirii, este singura măsură a trezirii sinelui nostru spiritual în adevărul inimii și, singura certitudine a realității noastre perceptuale, manifestată în planul nostru fizic, mental și sufletesc, prin înțelegerea cauzelor producerii rănilor, în procesul de învățare și experimentare a vieții.

Atunci când conștiența întregului nerănit, exprimat prin abundența energiei iubirii, este adus înspre partea rănită ce suferă din cauza deficitului nostu de energie vitală de polaritate pozitivă specifice emoțiilor pozitive, credinței și iubiri – atunci suferințele, fricile, vinovățiile, neasumarea, și traumele noastre sufletești încep să se vindece și treptat, dispar din viața noastră, lăsând loc frumuseții, curajului, abundenței, bucuriei, atitudinii binelui și fericirii.

Cei care se simt răniți experimentează starea de victimă, însă atitudinea lor de neasumare și agresivitate, îi transforrmă în călăii celor pe care-i învinuiesc pentru propria incapacitatea de a-și asuma erorile și a-și gestiona eficient emoțiile, stările sufletești și energia.

Pentru a-și păstra starea de suferință, cei ce nu asumă realitatea și preferă să se victimizeze din ne-iubire – au nevoie de răni, și pentru asta ei trebuie să rănească și să-i agreseze pe cei din jur, pentru a-i provoca, a le scădea vibrația, și a le lua energia sufletească, ne fiind capabili să se hrănească singuri cu energie pozitivă, prin atitudinea iubirii.

Singura condiție prin care sinele unei persoane își induce la nivel mental percepția de ca victimă, este aceea a ne-iubirii sale, când egoul ei dezvoltă la nivel mental subconștient, atașamentul față de durere și suferință. Astfel,ea își va provoca singură rănile, printr-un mecanism mental subconștient, fără a putea înțelege că e victima propriei sale inconștiențe, nesăbuințe, alegeri și ne-iubiri.

Când sinele încetează să mai fie văzut ca o victimă, dispare și atașamentul față de durere sau nevoia de auto-crucificare. Durerea poate să vină și să plece, fără ca gândurile să se cramponeze la nivel emoțional de ele și de nevoia de a suferii.

Atunci când prin conștiență, ființa își înțelege divizarea prin suferință, a mentalului în raport cu cu adevărul din inima sa (simbolizată prin conștiența Sinelui său Spiritual), va înțelege că nu poate fi vătămat de propria sa experiență sau de alegerile și experiențele celorlalți.

Atunci când întreaga noastră experiență – contribuie prin iertare, credință, încredere de sine, acceptare, asumare și prețuire (manifestate prin energia emoțiilor pozitive și a conștiinței iubirii) – la vindecarea trupului și a sufletului nostru divizat prin răni și separare spirituală – creăm premizele trezirii noastre spirituale.

Prin retrezirea definitivă a Sinelui nostru unic, invulnerabil, indivizibil, și atotcuprinzător – ne vom reîntregi sufletul prin reasumarea unicități și autenticității noastre spirituale – cu părțile risipite ale sufletului prin neiertare, necredință, ne-iubire, nemulțumiri, suferințe, ostilități, lăcomii și răni sufletești provocate sau auto-induse.

Atunci când inima ne va fi împăcată și vom cunoaște pacea sufletului, eliberând-o de răni și griji – vom redeveni prin iubire necondiționată și Spirit, invulnerabili emoțional.

De abia atunci, când ne vom descoperii sinele unic, prin asumarea manifestării autentice a sinele nostru, capitulând în fața nevoii de a ne judeca unicitate experiențelor noastre de viață, renunțând totodată și la a învinui, judeca sau corecta alegerile și experiențele celorlalți – ne vom putea revendica autenticitatea propriului proces de devenire, vindecare și de transformare spirituală prin iubire.

Asumându-ne pe deplin călătoria, descoperirea și desăvârșirea vieții, a frumuseții și a valorilor ei, prin proiecția în afară a proriei frumuseți sufletești vom descoperi o lume a minulor, a beatitudinii și a splendorilor vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Hrana – importanța de a face din ea o activitate conștientă
G.I. Gurdjieff – Iubirea conştientă
Ajahn Sumedho – Atentia constienta, calea spre nemurire
Lumina – băutura care dă nemurirea
ARUNCA-TI FOTOGRAFIILE

Read More

Frica – Sursa violentei

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

anthony-de-mello

Unii spun că există doar două lucruri pe lume: Dumnezeu şi frică; iubirea şi frica sunt unicele lucruri.
Există doar un singur rău în lume: frica. Există doar un singur bine în lume: iubirea. Câteodată este denumită în alte feluri. Câteodată i se spune fericire sau libertate; sau pace, sau bucurie, sau Dumnezeu, sau altfel. Dar eticheta nu contează cu adevărat. Şi nu există un singur rău în lume pe care să nu-l poţi asocia cu teama. Nici unul.
Ignoranţă şi frică, ignoranţă cauzată de frică – de aici vine tot răul, de aici vine violenţa. Persoana care este cu adevărat non-violentă, care este incapabilă de violenţă, este persoana care nu cunoaşte frica. Devii furios doar atunci când îţi este teamă. Gândeşte-te când ai fost furios ultima dată. Hai, gândeşte-te. Aminteşte-ţi de ultima oară când te-ai înfuriat – şi caută frica din spatele mâniei. Ce te-ai temut că pierzi? Ce ţi-a fost teama că ţi-ar putea fi luat? De acolo vine mânia. Gândeşte-te la cineva plin de mânie, cineva de care poate ţi-e frică. Vezi cât este de înspăimântat?
Este speriat – cu adevărat înspăimântat. Îi este atât de teamă – pentru că, altfel, n-ar fi furios. În cele din urmă, există doar două lucruri – iubire şi frică.

Fragment din “Conștiența – Capcanele și șansele realității” de Anthony De Mello

Read More