conectare tagged posts

Bună să vă fie ziua și inima!
Doresc ca ziua de azi să fie pentru fiecare dintre noi, o zi a detașării de suferințe, nemulțumiri, poveri, ostilități și griji – pentru a ne putea conecta la iubire și a ne putea bucura de ea, îngăduindu-ne vindecarea sufletească, prin eliberarea sufletului de suferințe.

Vibrația energetică a iubirii, manifestată prin pozitivitatea gândurilor, sentimentelor, atitudinilor și acțiunilor noastre, este singura energie vindecătoare și binefăcătoare, prin care putem atinge abundența în relațiile noastre, în plan profesional și în cel financiar. Fără entuziasmul și pasiunea izvorâtă din iubire, pentru ceea ce suntem, avem și facem – nu putem nici prețui, nici realiza și nici împlini năzuințele noastre.

Când vom înțelege că tot ceea ce ne înconjoară, fiecare vibrație a gândurilor noastre, fiecare experiență sau lucru materializat în viața noastră, este energie – vom putea înțelege și faptul că, energia pozitivă le materializează, în timp ce energia negativității și ostilității noastre, o destructurează.

Atunci când consumăm, risipim sau distrugem prin negativitate energia lucrurilor (situații, conjuncturi, valori, bunuri, persoane, etc), nu facem altceva, decât să slăbim și să distrugem în mod inconștient, energia vitală prin care le menține prezența în viața noastră.

În aceeași măsură, prin nemulțumirile, negativitate și neîmpăcarea noastră – disipăm energia vitală a propriei vieți, atrăgând în realitatea noastră ”palpabilă”, consecințe potrivnice care ne încarcă cu și mai multe nemulțumiri și negativitate (ca o consecință a propriului deficit energetic de polaritate pozitivă (specific vibrației energiei iubirii iubire), întărindu-ne convingerea că soarta ne e potrivnică.

În realitate, ceea ce ne este potrivnic, este lipsa prețuirii și a iubirii de sine. Ele duc de cele mai multe ori la incapacitatea de a ne detașa de probleme, negativitate, convingeri, nemulțumiri și poveri. Pentru a ne gestiona în mod corespunzător la nivel emoțional, problemele, poverile, carențele, nevoile, resentimentele, și resursele – până la urmă va trebui să conștientizăm, să înțelegem și să ne asumăm calea schimbării de atitudine față de viață, față de provocările ei, față de oameni și față de consecințele pe care le determinăm prin alegerile pe care le facem.

Fără a ști să ne dăruim iubirea nu vom ști să dezvoltăm în mod eficient ca rod al învățării și experimentării practice, acele abilități prin care să ne împlinim nevoile și să ne adaptăm în mod firesc schimbărilor din mediu, și provocărilor vieții.

Pentru a putea însă dărui iubirea, va trebui să învățăm ce este și cum arată, pentru a o putea prețui și a-i înțelege efectele prin modalitățile ei de manifestare.

Când vom înțelege efectele ei miraculoase și nu o vom lua în derâdere – vom înțelege că, doar prin a oferi altuia iubirea de care are nevoie, vom întări în noi acea iubire. Prin a i-o refuza, nu vom face altceva, decât, să ne diminuăm conștiința propriei iubiri, și să ne îndepărtăm de ea, refuzând beneficiile ei.

Desigur, cu toții știm că e ușor să-i iubim pe cei frumoși, situațiile benefice, lucrurile care ne atrag sau reușitele. Provocarea și lecția iubirii, stau tocmai în a iubi și a accepta în egală măsură (celor favorabile), și persoanele neplăcute sau situațiile ce ne sunt potrivnice.

Când o persoană se poartă cu noi în mod jignitor sau necorespunzător și ne solicită atenția, se întâmplă adesea ca ea să ne dezguste sau să ne provoace repulsie, determinându-ne să ne îndepărtăm de ea.

Desigur, la decizia înstrăinării de cei de lângă noi, contribuie în mare măsură justificările, poveștile, obiecțiile și scuzele cu care le motivăm și prin care le acoperim, pentru a nu avea mustrări de conștiință.

Adesea cea mai la îndemână scuză în a ne eschiva de la a le dărui atenția (și prin ea iubirea noastră), este aceea că ”nu-i putem mulțumii pe toți”. În realitate însă, în fața noastră e o alternativă de ”unu la unu” și nu una de ”unu la toți”. Așa că scuza minții este o alegere prin care îndepărtându-ne de a da o șansă celuilalt în a ne aprecia gestul de iubire, ne luăm și nouă șansa de a înțelege iubirea și de a ne-o împărtăși.

Până la urmă va trebui să înțelegem că ostilitatea celorlalți față de noi, nu stă într-o răutate nativă, ci în imaturitatea lor emoțională și în incapacitatea lor de a-și exprima nevoia de iubire pe care o așteaptă de la noi – așa cum au așteptat-o de-a lungul vieții, încă de când erau copii, de la toți cei care asemeni nouă, le-au refuzat-o.

Neștiind ce e iubirea, ei vor fi superficial prin ceea ce cer sau prin lucrurile pe care le doresc ca substitut al iubiri. Astfel, de cele mai multe ori, ei vor dorii lucruri materiale, bani, sex, etc. Iar faptul că noi vom refuza să le oferim aceste lucruri, ei vor considera că le refuzăm iubirea (chiar dacă noi prin atenția și empatia noastră, le oferim iubirea, la un nivel la care ei nu o înțeleg și nu o pot prețui).

Acest ”refuz” sau supărarea noastră că nu ne este prețuit la adevărata valoare, îi va ostiliza nu doar pe ei (determinându-le și mai mult negativitatea și înstrăinare), ci ne va afecta și pe noi, alegând să ne hrănim nemulțumirile, dezamăgirile și orgoliul.

Asta înseamnă că nici noi nu suntem încă în armonie cu iubirea necondiționată. În concluzie, va trebui să continuăm să dăruim iubirea, până reușim să purificăm din convingerile noastre, toate acele bariere mentale, prin care ne simțim nemulțumiți și neîmpăcați.

Indiferent ce ne nemulțumește în prezent, până la urmă, vom înțelege singuri faptul că, pentru a dărui în mod autentic iubirea, este nevoie ca noi înșine să devenim autentici, intrând în armonie la nivel energetic, cu șinele nostru, cu semenii noștri și cu lumea în care trăim.

Vom dobândi stare de armonie și de grație a iubirii, în momentul în care vom fi împăcați și mulțumiți, cu tot ceea ce suntem, avem, simțim, experimentăm și facem. Până atunci, ”ajutorul” pe care-l dăm, de va fi contaminat cu nemulțumirile. așteptările sau interesele noastre, față de cel căruia credem că ne dăruim iubirea – va fi unul ce arare-or îi va fi de folos sau benefic în timp.

Pentru ca aproapele nostru să se bucura de darurile noastre, cel care le primesc, trebuie să aibă activă componenta iubirii, chiar dacă ea este inferioară față de valoarea și intensitatea vibrației energetice a iubirii noastre.

De nu-i oferim persoanei iubite dragostea noastră, sub forma în care o poate recunoaște și prețui – riscăm să fim dezamăgiți crezând că celălalt nu vrea să prețuiască ceea ce-i oferim. În realitate, cel ce primește, nu înțelegem ce-i dăruim. Și asta pentru că mintea lui nu înțelege vibrație energetică a ceea ce-i dăruim, cum probabil adesea, nici noi.

Pentru a nu ne hrăni neîmpăcare și dezamăgirea – va trebui să avem răbdare în procesul de învățare a primirii și dăruirii iubirii. De aceea, de vrem să dăruim eficient la nivelul nevoilor celuilalt, va trebui să ne asumăm efortul exercițiului iubirii – și să înțelegem că celălalt are nevoie de lucrui palpabile, și nu energetice sau spirituale care să-l călăuzească și să-l învețe cum să acceseze singur abundența iubirii și a prosperității materiale.

Până ce noi sau cei de lângă noi nu ne maturizăm emoțional pentru a nu fi sursa negativității și nemulțumirilor proprii sau a celorlalți, nu vom înțelege că – nevoile sunt ale minții la fel cum și nemulțumirile pe care le exprimăm, și nici că – abundența și mulțumirea, sunt prerogative al inimii, exprimate ca iubire, prin sufletul și Sinele nostru Spiritual.

Când vom înțelege astfel sursa deficitului sau abundenței energetice a inimii și că prin ele suntem sau nu, mulțumiți de tot ceea ce suntem, facem, avem și dobândim în viață – vom înțelege și miezul învățăturii iubirii și sursei noastre de energie vitală, pentru a ști cum să ne conectăm la ea, ori de câte ori suntem dezechilibrați energetic sau copleșiți de poveri și probleme.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– CONCENTRAREA SPIRITUALA
– SCANTEIA LUMINII DIVINE
– NEVOIA DE EDUCATIE TRIBALA
– DANSUL SI DESTINATIA
– DESPRE CONSTRÂNGERILE MINȚII