cautare tagged posts

CAUTAREA DE RASPUNSURI

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

cautarea de raspunsuri

Bună dimineața
și o zi plină de împliniri și frumusețe sufletească!
Vă doresc o săptămână a abundentei, plină de răspunsuri și soluții la întrebările și problemele cu care vă confruntați, menite să vă înfrumusețeze viața și să vă dea puterea de vă descoperii miracolul sinelui vostru autentic și lăuntric.

Viața și existența noastră trupească și spirituală de-o potrivă, este un dar divin și o mărturie certă a iubirii lui Dumnezeu. Ea merită să fie prețuită și celebrată, prin fiecare miracol al ei și prin toate experiențele și senzațiile lăuntrice, care ni se reliefează în splendoarea frumuseții lor, atunci când prin sinele nostru energetic și divin – suntem în armonie și comuniune cu vibrația energetică a iubirea lui Dumnezeu.

Atunci când sufletul ne este împăcat, când nevoile și fricile noastre sunt estompate și în locul nemulțumirilor ne oglindim în lume iubirea – tot ceea ce vedem, simțim și experimentăm, reprezintă oportunități extraordinare pentru a iubii, a învăța, a fi creativi, a materializa, a dărui și a fi pe deplin prezenți în propria noastră viață, ca parte a Întregului pe care-l formăm, care ne definește prin ceea ce suntem, și care ne induce viața și bucuria de a trăi.

Atunci când trăim în frică, negativitate, lăcomii, ostilitate sau falsitate, când grijile, nemulțumirile, nevoile și neîmplinirile ne copleșesc, și când nimic din ceea ce ni se întâmplă în viață nu este suficient de bun pentru a ne mulțumii – atunci trăim prin respingere, eschivă și neasumare, în afara armoniei minții și a sufletului nostru și în afara comuniunii cu frecvența de vibrație a luminii și a iubirii lui Dumnezeu.

Prin: – a simți nevoia de a ne judeca, – a-i judeca pe ceilalți, sau – a da vina pe conjuncturile lumii și a vieții, pentru neajunsurile cu care ne confruntăm, precum și, – a ne condamna experiențele, – a ne dezice de responsabilitatea alegerilor și consecințelor pe care prin ele le experimentăm,etc – nu facem altceva decât să ne învrăjbim împotriva vieții și a lumii (prin manifestarea negativității noastre și prin reiterarea traumelor, supărărilor, suferințelor și ne-iertărilor trecute), pierzând lecțiile și miracolele vieții.

A înțelege că viața nu este doar un proces de împlinirea a năzuințelor și nevoilor noastre, ci și un proces de învățare, acumulare, descoperire, experimentare, devenire și dăruire a valorilor și a darurilor noastre – denotă capacitatea sinelui nostru spiritual, de a-și conștientiza rolul, rostul i esența, și a-și exprima măreția și prețuirea pentru tot ceea ce suntem, există, facem, experimentăm avem și trăim.

Înseamnă, a înțelege că: – relațiile pe care le dezvoltăm cu noi înșine, – cu semenii noștri – cu habitatul în care trăim și cu Creatorul nostru – determină calitatea vieții pe care o trăim

Când ne simțim vrednici de iubirea lui Dumnezeu, ne simțim vrednici și să primim iubirea semenilor noștri, înțelegând că în aceeași măsură în care noi ne dorim beneficiile energiei iubirii, și ceilalți doresc să fie iubiți. Roadele însă, nu apar și nu pot fi culese, fără un proces de germinare, acumulare, maturizare și materializare, prin miracolul splendorii creației divină, prin care sâmburele se metamorfoză în fructul purtător de semințe.

Astfel nici noi nu putem cere sau aștepta să culegem roadele iubirii, cât timp nu am semănat sămânța ei în sufletele celor din jur, hrănindu-le cu energia luminii inimii și a sufletului nostru. .

A lua sau a pretinde ceea ce nu ne aparține de drept sau prin efortul nostru energetic și creativ, înseamnă a ne obliga inconștienți la plăți ulterioare, greu de exprimat sau cuantificat. E un fel de a fura, sau ”a lua cu împrumutul” ceva ce nu ne aparține, fără a cunoaște pedeapsa, dobânda sau scadența plății și nici dacă povara plății sau a pedepsei karmice o vom putea duce și suporta.

Atunci când inima tânjește, când sufletul dorește sau când mintea cere ori impune, singura cale de a nu experimenta trauma și durerea neajunsurilor, a insuficienței sau a lipsei – este aceea de a învăța, a experimenta, a dezvolta abilități, a acumula cunoaștere și a dobândirii înțelegere, pentru a ști să semănăm în mod autentic ceea ce dorim să culegem și apoi să dăruim darurile abundenței noastre.

Când vom înțelegem darurile primite de la Dumnezeu și le vom ști prețui – vom înțelege că, așa cum nici El nu-și condiționează iubirea și lumina prin care ne învață și ne călăuzește viața – și noi avem datoria de onoare, să ne dăruim darul, prin energia iubirii și a luminii cunoașterii, a vocației, a harurilor, a experiențelor și a înțelesurilor dobândite în timp.

Răspunsurile vieții la rugămințile, visurile și năzuințele noastre, le vom putea vedea și înțelege doar când sufletul nostru se va liniști, și mintea va înceta să ne ”uzurpe” viața și să ne copleșească sufletul prin nemulțumiri, dezamăgiri și frici. Încrederea în noi și în răspunsurile pe care le primim, prin ”mesagerii”, prin informațiile cu care intrăm în contact, și prin lecțiile consecințelor și experiențelor vieții – o vom dobândi când vom deveni complet neutrii în legătură cu ceea ce ni se întâmplă în viață.

Pentru a vedea, a intui și a înțelege sensul mesajelor noastre, nu e nevoie să vedem lucrurile într-o lumină favorabilă și nici să ”gândim pozitiv”. Este însă absolut necesar să renunțăm la a vedea și a interpreta consecințele, trăirile, atitudinea semenilor noștri și experiențele pe care le trăim, într-o lumină negativă.

E nevoie să încetăm a ne verbaliza nemulțumirile sau a ne impune așteptările în legătură cu evenimentele și circumstanțele vieții sau privind comportamentul și atitudinea celor din jur.

A hrăni așteptări, devine sursă artificială a nemulțumirilor pe care prin consecințelor pe care le atragem, ajungem să le trăim. Împotrivirea, respingerea, nerăbdarea, neîncrederea sau încrâncenarea împotriva a ceea ce este și vine prin energiile vieții spre noi, nu face altceva decât să modifice în mod defavorabil experiențele pe care le trăim.

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să învățăm să lăsăm lucrurile să se întâmple în modul lor firesc, să acceptăm ceea ce este și vine spre noi (ca o consecință firească a convingerilor, alegerilor, și a sentimentelor exprimate prin gândurile noastre), fără a ne plânge, lăsând viața și consecințele noastre să vină spre noi, observându-le așa cum le-am materializat.

A rămâne în miezul evenimentelor vieții, dar a ne detașa de poverile, fricile și probleme pe care deciziile eronate ni le aduc – alegând să le privim în mod neutru, din exterior – ne ajută să le vedem cauzele și sursa problemelor la baza lor.

Astfel, vom înțelege la nivel energetic, emoțional și comportamental, starea benefică pe care trebuie să o adaptăm la nivel de convingere și gând, pentru a transforma efectul potrivnic al consecinței, într-o cauză benefică, menită să genereze rezultate și consecințe favorabile (vizualizate la nivel de dialog mental, prin puterea intențiilor noastre pozitive).

Dumnezeu nu ne cere să ne convertim credințele, nici să renunțăm la ele și nici să renunțăm la intelectul nostru. El ne cere prin certitudinea experienței dovezilor palpabile ale consecințelor vieții, prin circumstanțele și dovezile ei, și prin experiența efectului cauzalității – să încetăm a mai judeca, a mai căuta vinovați, a mai impune așteptări, voința proprie, modul nostru de a interpreta și a ne imagina realitatea.

Fiecare dintre noi avem propriul drum, propriile experiențe de dus, propriile poveri și propriile lecții de învățat.

Nimeni nu se poate substitui vieții, trăirilor și lumii sufletești a celorlalți, așa că nu putem nici înțelege în mod obiectiv rostul experiențelor, atitudinea și alegerile celorlalți, pentru a fi în vreun fel îndreptății să-i judecăm sau să-i contestăm.

Datoria noastră este aceea de a ne feri sufletul de divizarea lui, și a căuta să ne împlinim propria viață, curățind karmic, poverile, negativitatea, ostilitatea sufletească și neajunsurile pe care le cărăm cu noi.

Tot ceea ce ne induce suferință, ne otrăvesc viața, distorsionându-ne gândurile, simțurile, credințele și capacitatea de a vedea, a prețui și manifesta viața, în splendoarea ei, dincolo de lipsuri, nemulțumiri și de obstacole inerente în procesul de învățare a iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Răspunsuri – la întrebările noastre. Metodă de a le obține
Reacţia de răspuns la evenimentele vietii
Tu stii si singur raspunsurile pe care le tot astepti de la cei din jurul tau
MIRACOLE
DIALOG CU DUMNEZEU

Read More