INCEPUTURI, SFARSITURI SI INCHEIERI

Category: Off-Topic Comments: 

hoffman jennifer

Câteodată ne ia mult până să fim gata să lăsăm un lucru să se încheie, dar odată ce ne gândim că suntem pregătiţi pentru asta, am vrea să trecem imediat mai departe. Am terminat cu vechiul şi suntem gata pentru noi începuturi. Ele nu sunt însă întotdeauna gata pentru noi sau noi nu suntem chiar atât de pregătiţi pe cât credeam. Apar întârzieri, apar tot felul de situaţii care ne forţează să avem de-a face cu lucruri de care credeam că am scăpat şi devenim frustraţi. Nu mai vrem să ne aflăm în acel spaţiu, suntem gata să trecem mai departe. O facem, însă?

Aceste lucruri neterminate, micile detalii şi situaţii enervante, care ne cer acum atenţia şi pe care le considerăm a fi o pierdere de timp, sunt de fapt o parte importantă a noilor începuturi, deoarece în ele găsim atât încheierea, cât şi lecţia finală care să ne asigure că aceste noi începuturi nu vor include energia a ceea ce lăsăm în urmă. Ele sunt, în acelaşi timp, asul nostru din mânecă, deoarece ne permit să rămânem puţin pe loc, în caz că am avea nevoie de o scuză sau de o ocazie de a ne schimba părerea, dacă vrem să o facem.

În anii 70, atunci când divorţul a devenit mai acceptat din punct de vedere social şi oamenii au început să pună capăt căsătoriilor, ei erau sfătuiţi să aştepte câţiva ani, înainte de a se recăsători. Dacă nu, riscau să se căsătorească cu acelaşi gen de persoană de care tocmai divorţaseră. A fost un sfat înţelept, deoarece, după cum mulţi dintre ei au descoperit, era adevărat. Dacă nu îşi făceau timp să-şi facă lucrarea de vindecare, să lege ultimele capete de aţă libere din vieţile lor emoţionale, găseau un alt partener care să îi ajute în lecţiile respective. În loc să fie un început nou, noua lor relaţie era o oglindă a celei vechi şi ceea ce credeau a fi o mişcare înainte, se dovedea a fi un pas lateral, deoarece ei nu terminau procesul care era necesar pentru o adevărată încheiere.

Dacă nu ne facem timp să ne ocupăm de aceste mărunţişuri, care ne apar întotdeauna ca parte a procesului de încheiere, atunci noul nostru început poate deveni un pas în lateral şi, în loc să trecem la o realitate mai împlinită şi mai plină de bucurie, păşim în ceva foarte similar cu ceea ce tocmai părăsisem. Dacă ne-am fi făcut timp să ducem la capăt procesul de încheiere, ocupându-ne de toate mărunţişurile care au apărut (şi chiar apar întotdeauna), am fi creat, pornind de la această încheiere, un nou început şi am fi fost liberi să trecem în noua realitate.

Ştim că avem mărunţişuri rămase nerezolvate, atunci când evoluţia noastră nu se întâmplă rapid. La nivel inconştient, noi ne creăm propriile blocaje, prin întârzieri, accidente, drame şi evenimente surpriză, care par să apară din senin. Acestea sunt amintiri al vechii energii, care trebuie să fie îndepărtată înainte ca noile noastre începuturi, care sunt cu adevărat noi, să se poată întâmpla. La nivel conştient, noi ne pregătim următorii paşi şi facem tot ce putem pentru a rămâne focalizaţi asupra acestui rezultat, gândindu-ne că întârzierile sunt semne ale faptului că nu merităm, în cel mai rău caz, sau că nu suntem pregătiţi de schimbări, în cel mai bun caz. Adevărul sta undeva la mijloc suntem gata de schimbări, dar avem nevoie să ne ocupăm mai întâi de ultimele detalii, astfel încât mişcarea noastră să fie înainte şi nu în lateral.

Aceste mărunţişuri servesc şi unui alt scop, mai ascuns. Ele ne dau timpul şi spaţiul de care avem nevoie pentru a ne răzgândi. Le putem folosi ca o scuză utilă şi convenienta care ne opreşte să mergem mai departe. Sau le putem folosi pentru a întârzia o schimbare pe care nu suntem pregătiţi să o facem, chiar dacă nu suntem fericiţi cu locul în care ne aflăm. Dacă ne hotărâm că nu suntem gata de schimbare, o încheiere dificilă ne poate ocupa energia suficient de mult pentru a amâna schimbarea respectivă, pe o perioadă indefinită. Dar, dacă suntem gata să mergem mai departe, atunci aceste întârzieri ne vor ajuta să înţelegem cât de obosiţi suntem să ne aflăm în respectivul spaţiu energetic, acest lucru determinându-ne să ne ocupăm, o dată pentru totdeauna, de ceea ce ne ţine blocaţi în spaţiul respectiv.

Oricât de puţin probabil ar părea, noi ne blocăm propriul progres şi ne stăm singuri în cale, indiferent de cât de mult ne-am dori un nou început. În timp ce rămânem concentraţi asupra următorilor paşi şi a noilor rezultate, dorinţa noastră inconştientă, pentru ceva diferit, este cea care ne atrage atenţia asupra lucrurilor rămase neterminate, lucruri pe care trebuie să le rezolvăm, înainte de a fi încheiat complet şi definitiv o situaţie. Aşa că, în loc să le permitem să fie reamintiri frustrante ale eşecurilor noastre, ar fi mai bine să ne ocupăm de aceste resturi nerezolvate astfel încât încheierea noastră să fie reală şi completă, curăţându-ne în acest mod, calea pentru noile începuturi ce vor veni.

Autor: Jennifer Hoffman

Recomandăm următoarele articole:
Omraam Mikhael Aivanhov – Ştiinţa educaţiei
G.I. Gurdjieff – Fascinaţia miraculosului
Anthony de Mello – Din învăţăturile unui preot iezuit
Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>