Omraam Mikhael Aivanhov – Cea mai bună poziţie pentru rugăciune

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: 

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cea mai bună poziţie pentru rugăciune

Conferinţa din 22.09.1982

Lectura meditaţiei zilei

De ce, Iniţiaţii trecutului i-au învăţat pe oameni să se roage, împreunându-şi mâinile? Este un simbol, adevărata rugăciune înseamnă a împreuna cele două principii, inima şi intelectul. Dacă, numai inima voastră cere, fără ca gândirea voastră să participe şi să se alăture ei, rugăciunea voastră nu poate fi primită; trebuie să existe inima şi intelectul, gândirea şi sentimentul, adică cele două principii, masculin şi feminin. Câte picturi nu reprezintă oameni în rugăciune, chiar şi copii, cu mâinile împreunate, dar profunzimea acestui gest nu a fost înţeleasă! Aceasta nu înseamnă că, pentru rugăciune, trebuie obligatoriu să alăturăm mâinile, fizic, nu, căci nu latura fizică contează, ci aceea interioară, trebuie împreunate sufletul şi spiritul, inima şi intelectul, căci împreunarea lor dă putere rugăciunii.

Pentru întâia oară, în această pagină, se spune totul. Nu mai este nimic de explicat. Da. Dar, atunci, dacă ne întrebăm de ce în ştiinţă, în religie, în ştiinţa iniţiatică, partea stângă, mâna stângă, este considerată latura rea, iar partea dreaptă este considerată latura bună? Când toate cele două principii sunt minunate, nu există nimic rău, amândouă se completează. Da, dar pentru a-i instrui pe oameni, pentru a le oferi noţiuni clare, s-a urmat, puţin, filozofia persană, de la Zoroastru la Ahriman, a lui Ormuz şi a lui Ahriman, dar, în realitate, această filozofie, maniheana, cum se mai numeşte ea, nu este prea clară, apare divizarea, binarul, dualismul. Când există o unitate, monoteismul, există, apoi, trinitarismul. V-am vorbit, în trecut, unde existau aceste trei religii, că trinitatea exista în Egipt sub numele de Isis, Osiris şi Horus, în India sub numele de Brahma, Vishnu şi Shiva, şi chiar la creştini, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dar, cum este la evrei? Ah, aici este ceva ciudat, în acelaşi timp este şi monoteism şi dualism, dar de ce? Fiindcă Dumnezeu Talăl este unul, dar El are o soţie, numită în Cabală, Shekina. Creştinismul a suprimat principiul feminin, Dumnezeu este celibatar. Dar, cum se face că are un Fiu? Da, da! Apoi, dacă ne întrebăm, suntem făcuţi după imaginea şi asemănarea Domnului, că tot ceea ce este jos este ca tot ce se găseşte sus, apar lucruri bizare! Aici există familia, tatăl, mama, fiul, fiica. Sus, lipseşte ceva din această familie. Deci, nu există o corespondenţă exactă, nu suntem, deci, creaţi după imaginea Domnului, fiindcă, dacă am fi fost creaţi după această imagine, acţionam ca şi El. Iată că nu acţionăm la fel ca El, noi ne căsătorim aici, în timp ce El este celibatar. Nu este ceva care îi stimulează pe oameni…, mai ales pe Iniţiaţi, şi iată cum au îndreptat ei lucrurile.
Cine are dreptate, acum? Ah, cabaliştii, bineînţeles, chiar şi alchimiştii, care au mers ceva mai departe şi au găsit numărul patru, numărul alchimiei. Dar astrologii? Ei bine, la ei se află numărul şapte şi numărul doisprezece. Să înţelegem puţin… Moniştii, dualiştii, trinitariştii, adepţii numărului patru…, apoi cinci, şase, şapte. Este interesant de urmărit, dar este mai bine să ne oprim la numărul patru. Iată, Tatăl, Mama… Ei, Tatăl, ei bine, reprezintă Inteligenţa Cosmică, el este puterea cosmică, este acel spirit universal care lucrează, care crează, iar materia pe care el o modelează, o lucrează, este mama, mama natură. Acum, nu mai putem nega că nu mai există natură, totuşi. Iată-le pe amândouă. De ce s-a găsit numărul patru, spiritul şi sufletul, inima şi intelectul, acest lucru corespunzând la ceea ce ne interesează. Dar cinci? Cele patru locuiesc undeva, sunt undeva instalate, iată corpul fizic. Să luăm, deci, corpul fizic ca pe cinci.
Vedeţi, dar, că pentru a ne descurca, pentru a merge bine, avem nevoie de mai multe noţiuni. Eu aş putea rămâne monism, totul se explică cu monismul, există ceva care face să se nască tot restul. De altfel, este adevărat. După matematică, după Cabală, nu există decât un număr, este unu, şi toate celelalte numere provin din el. Dar, pentru a ne descurca, pentru a aranja cum trebuie lucrurile, pentru a ne orienta, ne putem servi de toate celelalte numere, nu este nici un păcat! Eu însă, aşa cum aţi constata-o mai demult, lucrez cu doi, cu personalitatea şi individualitatea, ceea ce îmi uşurează enorm activitatea. De ce nu cu patru? Ba da, cu patru, de asemenea, spiritul şi sufletul sunt în individualitate, iar inima şi intelectul sunt în personalitate. De aici încolo, vă pot explica multe lucruri. Dacă îmi veţi studia conferinţele, veţi observa că eu jonglez, lucrez, manipulez, cu toate aceste numere, şi ele, toate, sunt adevărate, depinde din ce unghi le priveşti. Dacă veţi privi din punct de vedere unitar, veţi vedea că fiinţa omenească este un tot, unu. Tot ceea ce se află înăuntrul ei reprezintă unu, sufletul ei, corpul ei eteric, înseamnă unul. Dar, dacă veţi dori să aprofundaţi, să uşuraţi lucrurile, veţi putea găsi existenţa lui doi; apoi, veţi găsi că există trei, fiinţa omenească gândeşte, simte şi acţionează. Mai pe urmă veţi găsi numărul patru, cele patru elemente, lumina, aerul, apa şi pământul, ş.a.m.d. Mai târziu îl veţi găsi pe cinci, ce reprezintă el? Ah, sunt cele cinci manifestări, cele cinci virtuţi, adică virtuţile lui Iisus, bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul! Iată pentagrama! Ce reprezintă ea? Cele cinci virtuţi, picioarele înseamnă bunătatea, braţele, mâinile, înseamnă dreptatea, iar gura reprezintă iubirea, urechile înseamnă înţelepciunea iar ochii, adevărul.
Unde se află şase, apoi? Ei bine, de două ori trei înseamnă şase. Conform desenului, există o trinitate în individualitate, şi o trinitate în personalitate, deşi ele sunt împărţite în două. Vedeţi, dar, că, dacă ştiţi cum să lucraţi, nu vă veţi înşela niciodată. Da, dar este lucrul cel mai greu pentru discipol. Acum, unde se află numărul opt? Sunt patru elemente în personalitate, patru în individualitate, şi totul face opt. Dar nouă? Ei bine, de trei ori trei face nouă. Dar zece? Adunaţi totul împreună, unul plus doi, plus trei, plus patru, fac zece. Dar unsprezece? Sunt unsprezece sefiroţi, unul este ascuns. Dar doisprezece? Sunt douăsprezece constelaţii. Ne oprim aici, deşi se poate merge mult mai departe. Deci, toate aceste numere reprezintă, în mod special (ating, în mod special), entităţi, regiuni, virtuţi, calităţi şi lumi. Trebuie să ştim cum să le mânuim. Dar toate, nu reprezintă decât unul, fiindcă totul se găseşte în unul. Cel mai Misterios dintre Misterioşi, cel mai Ascuns dintre Ascunşi, cel mai Bătrân dintre Bătrâni, Ain Sof Aur, este spus în Cabală. Ei bine, dacă trebuie să facem, acum, alte diviziuni, cincizeci, ce înseamnă cele cincizeci de porţi, sau cele treizeci şi două de drumuri, de căi, ale înţelepciunii, dar patruzeci, dar şaisprezece,…
Dar, astăzi, nu acest lucru ne interesează. Se spune că magicienii negri au ales calea mâinii stângi. Dar, în realitate, ce este rău la mâna stângă? Fiinţa omenească este indivizibilă, este un întreg, dar partea simbolică există, şi ne ajută enorm să clarificăm, să lămurim, lucrurile, să le asimilăm. În realitate, stânga şi dreapta lucrează împreună pentru toată fiinţa; într-o zi chiar v-am arătat cum se ceartă cele două mâini, în aparenţă, căci în realitate ele reprezintă o unitate.
Să privim latura simbolică, acum, fiindcă ne interesează acest lucru, cum să împreunăm cele două mâini, pentru a ne ruga. De ce o facem? Ei bine, fiindcă simbolic, mâna stângă atinge inima. În cele două emisfere, inima este în partea dreaptă, este partea feminină, iar partea masculină este inversată, din punct de vedere simbolic. V-am mai spus-o, simbolul Caduceului lui Hermes, cunoscut de toţi medicii, reprezintă cei doi şerpi înlănţuiţi pe un baston, o baghetă magică, deci, şi doi şerpi. Câţi oameni, oare, cunosc partea simbolică, ce înseamnă acest lucru? Aceasta reprezintă faptul că fiinţa omenească, un Iniţiat, un Magician, ştie cum să lucreze cu cei doi curenţi, masculin şi feminin, deoarece şarpele a fost, mereu, simbolul unui curent, unei forţe, unei puteri. Iar bastonul este coloana vertebrală, cei doi curenţi străbătând coloana vertebrală, deasupra găsindu-se un centru, pe cap, pe care trebuie să-l dezvoltăm, pentru a deveni atotputernici! De sute de ani oamenii privesc acest simbol, neştiind ce reprezintă el, ei definindu-l ca simbolul medicinii. Da, dar în spatele acestui simbol se află o întreagă ştiinţă, metode, reguli, cum să ridicăm forţa Kundalini până la centrul Sahashrara, fără a distruge nimic, pentru a ne găsi în pace şi armonie, în perfecţiune şi sănătate.
Iată latura simbolică, mâna stângă este unul dintre aceşti şerpi, iar mâna dreaptă, celălalt. Da, dar ei se împreunează, se încrucişează, nu se poate spune care latură este bună sau rea, fiindcă amândouă lucrează pentru a restabili armonia, sănătatea şi vitalitatea.
Într-o scrisoare, cineva m-a întrebat de ce susţin, în cărţile mele, că dimineaţa, sculându-ne din pat, trebuie să paşim, mai întâi, cu piciorul drept pe podea. Ei bine, pentru a ne lega, i-am scris, pentru a declanşa, din cauza laturii simbolice, partea dreaptă vrând să însemne partea pozitivă, partea bunătăţii, a armoniei, partea constructivă. Piciorul stâng nu este rău, fiindcă trebuie să mergem cu el, de asemenea. Deci, considerând partea simbolică, ne gândim că, punând, mai întâi, piciorul drept, declanşăm în noi ceva bun pentru tot restul zilei. Dar, oare, acest gest are o atâta putere ca să meargă totul bine, ei bine nu este chiar aşa de sigur! Totuşi, acest lucru atinge credinţa… Când credeţi, când număraţi, când daţi un sens lucrurilor, declanşaţi forţe pozitive, atâta tot. Dar, ca acest lucru să vă scape, dacă faceţi tâmpenii sau prostii în timpul zilei, nu, piciorul vostru drept nu vă va salva, veţi merge cu el direct în iad sau la închisoare! Nu trebuie să exagerăm lucrurile. Eu spun crâmpeie de lucruri în cărţile mele, dar este timp să ne oprim, să explicăm, ce doze, cum să gândim, cum să credem, ce să facem pentru a declanşa anumite lucruri. Este imposibil, mi-ar trebui o veşnicie, deşi am menţionat multe lucruri până acum.
Iar acum, vă explic, potrivit credinţei voastre, a atenţiei voastre, că declanşaţi ceva, este minunat, de ce să nu fim atenţi, de ce să fim mereu adormiţi, trebuie să ne mobilizăm pentru orice lucru pozitiv, util, constructiv. Chiar dacă veţi călca cu piciorul stâng, aceasta nu înseamnă că veţi avea accidente sau nenorociri, dar ceea ce este minunat este faptul că eşti mereu vigilent, treaz, perspicace, atent, mereu muncind, clasificând lucrurile, declanşându-le, acţionând, iată ceea ce este cel mai important lucru. Altfel, dacă nu facem nimic din toate acestea, totul este mecanic, adormit, este…, şi nu poţi avansa în viaţă. Când insistăm ca totul să fie făcut cu atenţie, cu perspicacitate ridicată, ei bine, spuneam că aceasta va evita multe lucruri nedorite în viaţă, multe necazuri, accidente, nenorociri, catastrofe; dar, cum nu suntem obişnuiţi nici să vedem asta, nici cealaltă, nici cum mâncăm, vorbim, suntem cu capul în jos, nu privim la stânga sau la dreapta, vom fi zdrobiţi! De ce am dat aceste sfaturi? Tot ceea ce faceţi, tot ceea ce atingeţi, conştient sau nu, se poate întoarce în rău către voi. Când sunteţi atenţi, treji, conştienţi, perspicaci, se pot evita multe lucruri, nu-i aşa? Să ne amintim cazul pe care vi l-am spus, cu fata care vorbea cu tatăl ei în maşină, şi într-o secundă întreaga familie a murit în accident…, sau câte cazuri de îmbrăţişări sau pupături la volan nu au condus la moarte…
Iată, deci, latura simbolică, mâna dreaptă… Unele persoane se roagă fără a împreuna mâinile, eu, de exemplu, aşa fac, dar încerc, în schimb, să împreunez altceva în mine… Vă puteţi ruga, prostenându-vă, culcându-vă pe spate, în poziţia lui Budha, uneori cele mai bune rugăciuni fiind făcute stând întinşi pe spate. Bineînţeles, ne putem ruga şi stând pe burtă, şi încă cum! Contează, aici, intensitatea cu care vă rugaţi, nu poziţia. Puteţi lua cele mai bune poziţii, dar dacă dormiţi ce valoare au? Eu îi sfătuiesc pe unii să se roage cu capul plecat în jos, poate, cine ştie, acest lucru vă aduce mari rezultate! Eu nu am încercat, dar o voi face, poate voi avea rezultate!
Acum, ne punem întrebarea, cum se face că, odată alăturate cele două principii, rezultatele apar, bineînţeles, dacă ele sunt separate, rezultatele nu apar. Pentru a avea un copil, trebuie, mai întâi, principiul masculin şi cel feminin să se unifice, şi în această uniune se produce forţa, o putere, un al treilea, care produce lucruri nemaipomenite. De aceea, se spune aici că, dacă inima şi intelectul nu sunt împreună, veţi putea dori ceva, dar intelectul nu este acolo, gândiţi ceva, dar inima nu este acolo, nu s-a deschis. Majoritatea oamenilor se roagă des, cu inima, cu intelectul, dar cum inima şi intelectul nu au o poziţie prea înaltă, ei nu sunt capabili să atingă, să mişte, să declanşeze puterile, cu adevărat celeste. Ei vor primi, desigur, ceva, dar ceva pământean, superficial, fără durată; deci, numai cu sufletul şi spiritul putem face ceva durabil, când ne dorim ceva cu spiritul şi sufletul, amândouă aflându-se într-o intensitate de nedescris, mai ales că ele nu cer lucruri materiale, ci numai două lucruri: spiritul cere putere, iar sufletul cere iubire. Dacă cele două se află aici, pentru a cere lucruri celeste, şi nu pământene, cum adesea oamenii o fac în rugăciunile lor, ceva se va schimba. Dar oamenii, în rugăciunile lor, cereau, cereau, spiritelor tot felul de lucruri, până la saturaţie, încât acestea au ajuns să-şi spună: “Toţi nu cer decât acelaşi lucru, foloase materiale…”. Da, dar dacă vine cineva şi cere un lucru celest, de exemplu Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa, sau Epoca de Aur, sau Lumina, sau Fraternitatea, sau pacea, spiritele vor exclama: “Iată o excepţie, mai există câte cineva care cere aşa ceva, veniţi să-l vedeţi…”, şi se vor bucura, vor dansa şi cânta chiar şi pentru un singur om… Unele femei se rugau Domnului: “Oh Doamne, omoară-mi bărbatul, deoarece am un amant formidabil”. Şi cereau acest lucru Sfintei Fecioare, în Spania, iar spiritele îşi suceau capul în uimire. Există oameni care fac aşa, dar aceştia nu sunt zdraveni la cap…
Acum, să vedem care sunt rugăciunile cele mai grandioase, cele mai rare, cele mai importante? Vă spuneam că nu există formule tip, în general. Trebuie să te rogi pentru ca iubirea şi lumina să atingă întreg pământul, şi nu numai pe membrii familiei voastre. Este normal să ceri pentru tine, pentru familia ta, fiindcă ai atâtea legături puternice de rudenie, dar pentru perfecţiune, pentru a merge mai departe, pentru a fi o divinitate, trebuie să-ţi depăşeşti puţin limitele, adică să te rogi pentru ca întreaga omenire să devină minunată, frumoasă, plină de iubire, fără a se urî sau război, de a avea lumina, de a înţelege unde se află ea, şi unde le este şi lor interesul! Iată cea mai grea rugăciune. Chiar să-ţi doreşti să ai o asemenea putere, o asemenea influenţă binefăcătoare, încât să poţi merge într-o închisoare, alături de cei mai feroci criminali, condamnaţi pe viaţă, şi, prin simpla prezenţă, printr-un gest, sau câteva cuvinte, să-i faci să plângă pe toţi, iar ei să se căiască, să-şi dea seama că s-au aflat pe un drum greşit. Iată ceva foarte înalt. Câţi oameni fac, oare, acest lucru? Arătaţi-mi ceva mai nobil, mai glorios, Ei bine, nu veţi găsi! Ah, să fii bogat, puternic, să cumperi cu bani, toată lumea nu face decât asta! Iar oamenii slabi sunt cumpăraţi cu bani. Pe mine nimeni nu a reuşit să mă cumpere cu bani, niciodată, deşi ocazii au existat, destule, în viaţă. Pentru a-i ajuta pe unii, am acceptat să stau cu ei o vreme, să încerc. Dar, dacă ai trăit o viaţă dezordonată, numai în bogaţii materiale, şi a încerca acum să-i instruieşti în chestii yoghine, de sfinţenie, de puritate, de ascetism, adesea te poţi înşela, natura omenească fiind foarte dificilă; trebuie, însă, să încerci, chiar dacă nu reuşeşti, să continui să intinzi mâna celorlalţi, să-i ajuţi pe oameni, chiar dacă pe moment ei nu se pot apropia de aceste lucruri dificile; ceva va rămâne, totuşi, în ei, în ciuda atitudinii lor, sunt lucruri care nu mor niciodată, şi într-o bună zi vor ieşi la iveală, silindu-i pe aceştia să se îndrepte spre lumină, spre bunătate. Dar, pentru a obţine aceste puteri, pentru a acţiona favorabil, benefic, asupra creaturilor, chiar şi a întemniţaţilor, îţi trebuie ani lungi de lucru, de rugăciune, de caznă, deoarece natura omenească este atât de neînduplecată… Aparent, aici măcar Domnul nu reuşeşte, mereu, să-i înduplece pe oameni… Nu, nu este vorba despre neputinţa Lui, El este larg, oferă mult timp, nu vrea să forţeze lucrurile, dar El poate imediat să schimbe lucrurile, dar nu va fi decât meritul Lui! Trebuie să ajungem, prin propriile eforturi, noi înşine, prin munca noastră, prin insistenţă, să obţinem aceste lucruri, dar aceasta cere timp, mult timp. Vom ajunge într-o zi să-i schimbăm pe toţi care sunt atei, abrutizaţi, răi sau cruzi, şi mai ales dacă noi vom fi mai numeroşi. Dacă vom fi mai mulţi care vom lucra în aceeaşi direcţie, ne vom alătura, şi vom avea o putere care va putea acţiona asupra întregii omeniri! Eu am reflectat mult timp asupra textului din Purane. Vă întrebam, de ce, acel om care a fost trimis să realizeze Epoca de Aur, trebuie să aştepte cele o sută şaizeci şi patru de persoane care trebuie să vină, când, în trecut, nu a fost nevoie de ele, Vashista fiind singur şi realizând Epoca de Aur? De ce acum? Fiindcă acum suntem în Kali-Yuga, înainte era altă epocă, când o persoană putea influenţa, antrena, încânta, trezi ceva… Acum, în Kali-Yuga, toţi şi toate sunt contradictorii, atâta ură, limitare, închistare… încât o persoană nu mai poate influenţa miliarde de alte persoane, deci este nevoie de o cantitate! Acest răspuns, pe care l-am primit, m-a calmat…
Iată necesitatea unei Fraternităţi, care să crească, să devină formidabilă şi să poată influenţa întrega omenire. În timp ce, mulţi oameni, care nu îşi văd interesul, preferă să rămână singuri, şterşi, izolaţi, închipuindu-şi că le va fi mult mai bine aşa. V-am explicat-o de mai multe ori, ce sărăcie, ce slăbiciune, aduce această stare de fapt, eu cunosc destule legi, pe toate chiar, m-am convins de veridicitatea lor, iar oamenii încă nu îşi văd interesul.
Iată ce am primit într-o scrisoare de la un frate: “Maestre, soţia mea (care era şi ea în Fraternitate) m-a părăsit dintr-o dată lăsându-mi casa goală şi luându-mi toţi banii…”. Iată, deci, eşti în Fraternitate, şi cum te comporţi… Omul era trist, suferea, l-am chemat la mine şi i-am spus: “Dacă vei continua aşa, te vei sinucide! Uită-te în jur, în imensa Fraternitate Universală sunt atâtea surori şi fraţi, privindu-i, frecventându-i, vorbind cu ei, vei ieşi din starea de tristeţe, nu vei mai dori să te sinucizi…”. Alte surori îmi scriau despre isprăvile soţilor lor: beţii, amante… De ce să ne legăm de aceste concepţii vechi, trecute, când se murea de necaz, când avem, aici, concepţii noi, pentru a ne elibera, pentru a comunica, a ne umple inima cu atâtea lucruri noi, încât nu vom mai suferi!
Eu ce aş face, acum, fiindcă două persoane au plecat din Fraternitate? Să mă sinucid! Nu, eu voi continua, deoarece alţii nu m-au părăsit, ei sunt aici. Dacă unii vor să-şi spargă capul, cu judecata lor greşită, treaba lor, lăsaţi-i în pace, îşi vor primi lecţia, dar noi trebuie să continuăm să lucrăm, să iubim, să răspândim lumina. Nu există altă soluţie. Altfel, catastrofa va veni. Câţi nu m-au părăsit? Dar, eu continui să vă iubesc, am şi eu o inimă, foarte sensibilă, şi m-am aplecat spre voi. Să părăsesc acum acest Învăţământ, înseamnă a mă părăsi pe mine, niciodată nu am violentat pe nimeni, nu am escrocat pe nimeni. Dar, fiindcă era greu, trebuia să te privezi, să posteşti, să meditezi, ei au plecat şi au găsit atâtea lucruri agreabile în viaţă! Nu au dorit să se exerseze, au dorit să ospăteze, şi apoi ce ştiri am primit despre ei… Este normal, când nu cunoşti anumite legi, adevăruri sau metode, te înfunzi pe undeva…, apoi apare răul, fiindcă nu l-ai prevenit sau prevăzut; nu ai fost condus de spiritele înaltului, şi astfel suferim. Ce, oare, au crezut ei, după mintea lor, că se pot salva oricum, că mintea lor îi va ghida? Dar, în viaţă există atâtea lucruri neprevăzute, grele, şi dacă nu suntem sfătuiţi de lumea invizibilă, nu ne putem salva, numai, cu mintea noastră. De aceea, toţi aceia care s-au bazat numai pe mintea lor, n-au nevoie de sfaturi sau de adevăraţi Maeştri, au trecut prin experienţe dureroase. Cei care au plecat mi-au scris, dar, cunoscând aceste legi, eu am ştiut, dinainte, ce se va întâmpla. Dacă nu aş fi cunoscut aceste legi, care duc la infern sau la cer, ar fi fost foarte riscant pentru mine, cum să vă conduc, ce responsabilitate am, cum m-aţi fi judecat atunci? Da, eu am ştiut dinainte… Oh, dacă ei ar fi ales pe altcineva, care să mă depăşească în puritate, în bunătate, dezinteres, aş fi ştiut, dinainte, că vor deveni nişte divinităţi. I-aş fi căutat eu atunci, pentru a le cere sfatul, pentru a mă instrui şi a mă înclina în faţa lor, da. Ei da, dar, din nefericire, ei nu s-au dus lângă oameni care mă depăşesc! Nu s-a dus, nici măcar, pe undeva. Trebuiau, cel puţin, să caute oameni care mă depăşesc. Credeţi că aş fi fost, atunci, gelos, furios, oh nu, nu! Atunci m-aş fi bucurat şi aş fi spus: “Oh, el se va elibera, mai repede, decât dacă ar fi rămas lângă mine, el va găsi fericirea mult mai repede…”. Nu mă bucur. Dar, ei au ales personalitatea lor, din nefericire, o hrănesc, o satisfac, o mângâie, şi astfel eu am ştiut ce li se va întâmpla. Mulţi mi-au scris că vor să se întoarcă, am primit numai o singură persoană, celorlalte nici măcar nu le-am răspuns, fiindcă am şi eu personalitatea mea, nu-i aşa? Sunt drăguţ, vă pot da totul, dar când văd cum acţionaţi, cum mă trădaţi, voi spune că nu meritaţi. Da, veţi spune, dar adineaori spuneaţi că trebuie să continuăm, chiar şi cu criminalii… Da, dar cum acest om nu este încă criminal, eu îl las, şi plec să caut în puşcării, nu este nici o contradicţie! Eu sunt perspicace, veghez, îmi controlez cuvintele, iar voi nu vedeţi măcar unde există contradicţii în spusele mele, eu le văd însă, şi redresez situaţia. Voi înghiţiţi tot, eu supraveghez tot, şi când ceva pare ilogic, vin şi repar.
Deci, vă puteam spune de la început: “Rugaţi-vă cum vreţi, nu mă interesează!”. Dar, cum eu sunt educat, nu voi spune, niciodată, aşa ceva. Evit să folosesc jargoane sau cuvinte tari. Le folosesc numai în comparaţie, pentru a vă arăta cum să procedaţi, să nu le folosiţi nici voi.
Trebuie să terminăm cu această frază: “Câte lucruri nu mai sunt de spus!”. Dar, în realitate, să nu o mai spuneţi şi altora, nu mai ştiam ce să vă spun; la fel ca şi politicienii care-şi termină discursurile cu lozinca: “Trăiască patria!”. De ce spun aşa? Pentru a declanşa anumite lucruri…

Un minut de meditaţie.

Recomandam urmatoarele articole:
Omraam Mikhael Aivanhov – Rugăciunea
Anthony de Mello – Rugaciunea broastei
Eckhart Tolle – Despre rugaciune
DORINTE SI CREDINTE
OSHO – Fiul

One comment to Omraam Mikhael Aivanhov – Cea mai bună poziţie pentru rugăciune

  • Lucretia  says:

    Foarte interesant! Multumesc mult, Omraaam Aivanhov, ne invata cum ar trebui sa FIM.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>