Category: 
Comments: 
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Puritatea în cele 3 lumi
Conferinţa din 28.08.1966 (Bonfin)
Conferinţă improvizată
Dragii mei, am început zilele acestea să vă spun câteva cuvinte despre puritate: puritatea în planul fizic, în planul astral şi în planul mental. Desigur, eu nu v-am spus totul, mai există încă multe de spus.
În limba franceză atunci când se vorbeşte despre puritate în planul fizic, adică despre corp, despre haine, despre obiecte, se spune: curat, curăţenie. În cazul planului fizic nu se vorbeşte despre puritate. Puritatea corespunde unui domeniu superior, cel al inimii, al sentimentelor, al emoţiilor. Puritatea şi curăţenia sunt două lucruri complet diferite: putem fi curaţi fără să fim puri, şi putem fi puri fără să fim curaţi. De exemplu, înţelepţii şi yoghinii din India sunt de o mare puritate în gândurile şi sentimentele lor, dar în exterior, oh Doamne, nu se poate spune că sunt mereu curaţi. În vreme ce, dimpotrivă, mulţi europeni se spală în fiecare zi şi chiar de mai multe ori pe zi, dar în interior nu sunt puri. Priviţi o pisică: nu veţi întâlni un animal mai curat ca pisica, dar ea nu este pură. Nu este fiindcă se gândeşte numai la şoareci pe care îi înghite cu pielea şi cu intestinele. De altfel, mulţi oameni se aseamănă cu pisicile!… Dar voi ştiţi deja toate aceste lucruri. Dacă dorim acum să mergem puţin mai sus pentru a exprima puritatea în planul mental, în planul gândurilor, vom întâlni cuvintele: sfânt, sfinţenie.
Serafimii pe care Ioan i-a contemplat lângă tronul Domnului nu cântau: “Domnul este curat, Domnul este curat!”; sau: “El este pur, este pur…”. Nu, ei repetau: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Atotţiitorul”. Gândul este domeniul intenţiilor, al cauzelor, al scopurilor; deci, atunci când o fiinţă a ajuns la o mare inteligenţă, la o mare lumină, când scopul ei este să împlinească proiectele Domnului, voinţa Domnului, în acel moment ea se sfinţeşte. Întâlnim desigur şi în limba ebraică termeni ce exprimă puritatea în aceste trei planuri: fizic, astral şi mental. Corpul fizic este denumit “guf” şi pentru el există adjectivul “ţah”, adică curat. Pentru inimă, latura astrală numită “nefeş”, se spune “tam”: curat. În sfârşit, pentru “ruh”: spiritul (sau şi mai sus “neşama”: suflet divin) se spune “kadoş”: sfânt. Iar sfinţii sunt numiţi “kedoşimi”. Observaţi deci: “ţah”, “tam” şi “kadoş”. Există chiar pentru “nefeş” un adjectiv mai potrivit decât “tam”, acesta fiind “tahor”. Se spune în Psalmi: Lev tahor bara li Elohim… (Doamne, pune în mine o inimă pură…). Ve ruah kadeşa al tiqar mi meni (şi nu-mi lua spiritul tău sfânt).
Aceleaşi corespondenţe se regăsesc cu siguranţă şi în alte limbi. Până acum, atunci când auzeaţi vorbindu-se despre puritate, o înţelegeaţi într-o manieră generală, dar astăzi, atunci când mă opresc asupra cuvintelor: curăţenie, puritate, sfinţenie, acestea vă devin mai clare, nu-i aşa? În rugăciunea de duminică se spune. “Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…”. Deci sfinţit şi purificat… sau spălat… sau curăţat. Sfinţenia este o formă de purificare, dar nu reprezintă puritatea planului astral. Sfinţenia este legată de lumea gândului; numele Domnului trebuie să fie sfinţit în cea mai măreaţă lumină a gândului nostru.
Ideea de lumină se găseşte în sfinţenie. Aşa cum v-am mai spus, noi avem în limba bulgară termeni ce indică exact această corespondenţă. Sfântul este numit “svetia”, iar sfinţenia “svetost”. Lumina se numeşte “svetlina”, eu strălucesc: “az svetlina”, iar lumea: “svet”. Deci, sfântul nu este altceva decât o fiinţă care face să strălucească lumina ce o posedă, lumina care creează lumi. Lumina este cea care îi aduce sfinţenia. În limba franceză, cuvintele: sfânt, lumină, a străluci, lume, au rădăcini foarte diferite, în timp ce în limba bulgară, după cum aţi observat: svetia, svetost, svetlina, az svetia, svet… au aceeaşi rădăcină. Este extraordinar. În general, atunci când se vorbeşte despre un sfânt, se face referire numai la una dintre calităţile sale: puritatea sa; nu se vorbeşte despre lumina sa, ca şi cum el nu ar poseda lumină, în timp ce sfinţenia este în realitate o calitate a luminii, a luminii pure ce străluceşte în planul mental, acolo unde se află inteligenţa, înţelegerea.
(citeşte restul conferinței cu un click pe iconul PDF de mai jos)
