Critica – se justifică numai dacă se înrudește cu arta grădinarului

Gândul zilei de 12 februarie

“De ce există această tendinţă generală de a sublinia greşelile altora? De ce să ne înverşunăm pe nişte bărbaţi şi femei care se zbat în mijlocul atâtor greutăţi? Este extraordinar că, prin critică, ne închipuim că dăm dovadă de luciditate, de înţelepciune, dar şi de iubire. Se spune că „acela care iubeşte mult pedepseşte bine”, iar pedeapsa urmează neapărat după critică: îl putem „pedepsi” bine pe cineva numai dacă am văzut că a acționat greșit. Nu, în numeroase cazuri, iubirea nu constă în a critica, şi nici înţelepciunea. A iubi fiinţele înseamnă a le înţelege greutăţile şi a acţiona cu delicateţe pentru a le uşura suferinţele. Or, critica are tendinţa mai mult să înţepe, să zgârie, să rănească. Nu mai este iubire, ci un masacru. Adevărata iubire nu se pătează de sânge, ea este mare şi luminoasă. Prin ea vă legaţi de Dumnezeu, iar Dumnezeu vă oferă cele mai bune metode pentru a acţiona cu fiinţele.

Ce este un critic bun? Un grădinar bun care ştie cum să taie copacii, crengile uscate, să îi îndrepte şi să îi cureţe de omizi şi insecte dăunătoare. El păstrează ce este bun, şi iată cum apar în curând nişte flori şi fructe minunate.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– PIERDERI
– A te pune în situația altora – un exercițiu de făcut zilnic
– A le da forta celorlalti
– DESPRE ZBOR
– DESPRE ÎNGĂDUINȚA INIMII