Credința – se bazează pe o experiență a lumii divine

“Întâlnim persoane care, pretinzându-se necredincioase, afirmă că le invidiază pe cele care au credință. Ele nu merg însă mai departe; ele procedează ca și cum, a avea sau a nu avea credință, este ceva ce nu depinde în mod absolut de ele, credința fiind o înzestrare primită sau nu de la natură. Tocmai aici ele se înșeală: în realitate, credința este o cristalizare a unei cunoașteri trecute, ea se bazează pe o experiență a lumii divine făcută odinioară, o experiență ce a lăsat în fiecare ființă niște urme de neșters și care depind de ea să le însuflețească.

Multe persoane regretă că nu au credință, percepând în mod confuz în sinea lor prezența unor asemenea urme: ele simt că le lipsește ceva esențial. Dar, dacă ele nu fac nimic să îl regăsească, ele vor suferi încă mult timp această lipsă, din ce în ce mai mult. Credința provine dintr-o lucrare. Așadar, să nu ne închipuim că, nefăcând nimic, vom găsi credința dintr-odată, într-o clipă, sub efectul unei grații divine de neașteptat. Este imposibil: noi trebuie să lucrăm, chiar pentru a obține credința și a o păstra.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 4 mai

Recomandam urmatoarele articole:
– Speranță, credință, iubire – forma, conținutul, sensul
– CREDINȚĂ
– Seninătatea înțeleptului – îi este inspirată de credința sa în forța spiritului
– CREDINȚĂ
– CREDINȚA IUBIRII