Category: 
Comments: 
“Spre sfârșitul vieții lor, când au pierdut totul, când au risipit totul, când nu mai sunt în stare de nimic, unii bărbați și femei se decid să se consacre Domnului. Cum niște oameni, care nu ar îndrăzni să se prezinte niciodată în fața celui mai mic patron de întreprindere, își pot închipui că Domnul va fi atât de mulțumit să îi angajeze? Când erau în puterea vârstei, ei se gândeau numai cum să profite de plăcerile vieții, nu era cazul să consacre timp și energii unei lucrări divine. Dar, când sunt imobilizați de reumatisme, paralizați sau ramoliți, ei se prezintă să Îl slujească pe Domnul.
Nu trebuie însă să credem că ei s-au cumințit cu vârsta. Nu, pur și simplu ei nu mai au forțe să-și continue vechea viață, pierzându-și chiar gustul lucrurilor. Ei așteapăt să ajungă aici ca să spună: „Domane, ai nevoie de mine? ” Iar Domnul, se scărpină în cap: chiar și El se întreabă la ce i-ar putea folosi. Nu trebuie să așteptăm să ne ramolim ca să ne punem în slujba Domnului, ci să ne gândim să o facem când suntem încă tineri, în plină vitalitate.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Gândul zilei de 26 octombrie
Recomandam urmatoarele articole:
– ABUNDENȚĂ
– Bifurcarea – pericolele ei
– Gustul – trebuie controlat și orientat
– Armonia – atrage entitățile celeste
– În slujba altora – ne împlinește
