Eckhart Tolle – Sfaturi #12

• Emoţia? Este reacţia corpului la propria minte. Despre emoţii ce ne puteţi spune? Eu sunt prins în emoţiile mele, mai mult decât sunt prins în mintea mea. – Mintea, în accepţiunea în care folosesc acest cuvânt, nu este numai gândire. Ea include emoţiile tale, cât şi toate emoţiile mentale inconştiente ale tiparelor reactive. Emoţia se naşte în locul în care mintea şi corpul se întâlnesc. Este reacţia corpului la mintea ta, sau s-ar putea spune – o reflexie a minţii tale în corp. De exemplu: un gând de atac sau un gând ostil va crea o energie în trupul vostru, căreia noi îi zicem – mânie. Atunci corpul este gata să lupte.

• Gândul de care vă simţiţi agresat, fizic şi psihic, îl face pe corp să se contracte, şi aceasta este partea fizică a ceea ce noi numim – frică. Cercetările au arătat că emoţiile puternice cauzează chiar schimbări în biochimia lui. Aceste schimbări reprezintă aspectul fizic sau material al emoţiei.

• Desigur, de obicei nu sunteţi conştienţi de toate tiparele voastre de gândire, şi totuşi numai privindu-vă emoţiile puteţi să atingeţi starea de trezire!

• Cu cât te identifici mai mult cu gândirea ta, ceva îţi va plăcea sau nu. Apoi vor fi JUDECAŢI ŞI INTERPRETĂRI, ceea ce s-ar putea spune – cu cât sunteţi mai puţin în prezent, ÎN CONŞTIINŢA CARE DOAR PRIVEŞTE, cu atât mai puternic va fi atacul energetic-emotional venit de la minte. Dacă vă puteţi SIMŢI emoţiile şi dacă sunteţi RUPŢI de ele, voi le veţi experimenta eventual la nivel pur fizic, că o problemă fizică sau ca un simptom. Un tipar emoţional inconştient şi puternic nu se mai poate manifesta atunci că UN EVENIMENT EXTERN CARE VI SE ÎNTÂMPLĂ.

• De exemplu: am observat că în general, oamenii poartă cu ei, multă supărare, în interiorul lor, fără să fie conştienţi de asta şi fără să o exprime pe faţă,… chiar,…lor LE-AR PLĂCEA MULT SĂ FIE ATACAŢI, VERBAL SAU FIZIC, de altcineva la fel de supărat şi adeseori, aparent fără nici-un motiv . Ei emana o puternică mânie pe care anumiţi oameni o primesc sublimal şi aceasta apoi le incita propria lor supărare latentă.

• Dada aveţi dificultăţi cu simţirea propriilor emoţii, începeţi prin concentrarea atenţiei asupra câmpului de energie interior, din corpul vostru. Simţiţi trupul, în interiorul lui. Acest lucru vă va pune în contact cu emoţiile voastre.

• Spuneţi că o emoţie este reflexia minţii în corp. Dar adeseori se întâmplă un conflict între cele două: mintea spune ,,nu”, în timp ce emoţia spune ,,da” sau invers. – Dacă vreţi cu adevărat să vă cunoaşteţi mintea, corpul vă va da întotdeauna o oglindire sinceră, aşa că PRIVIŢI LA EMOŢIE SAU SIMŢIŢI CUM SE DESFĂŞOARĂ ÎN TRUPUL VOSTRU. Dacă este un conflict apărut între ele, gândirea va fi minciuna, iar emoţia va fi adevărul. Nu ultimul adevăr a ceea ce suntem noi, ci adevărul realtiv al stării minţii tale din acel moment.

• Conflictul între gândurile de suprafaţă şi procesele mentale inconştiente este desigur ceva comun. Nu vei fi capabil să aduci activitatea inconştientă a minţii în starea de conştientă, cu ajutorul gândurilor, dar acestea vor fi întotdeauna reflectate în corp ca şi emoţie, şi FIIND CONŞTIENT DE ACEST LUCRU PUTEŢI DEVENI TREAZ.

• SĂ URMĂRIŢI O EMOŢIE în acest fel este tot atât de important ca şi a asculta sau a urmări un gând. Singura diferenţa este aceasta: atunci când un gând este în capul nostru, emoţia care apare odată cu el va avea o puternică componentă fizică şi de aceea va fi simţită acut în tot trupul. În acel moment, LĂSAŢI EMOŢIA SĂ FIE ACOLO, fără să vă mai preocupaţi de ea, şi astfel, nu veţi mai putea fi controlaţi de ea pentru că nu veţi mai fi deloc – emoţia, ci VEŢI FI, CHIAR – PRIVITORUL – PREZENŢA CE VEDE TOTUL. Dacă practicaţi lucrul acesta, atunci,… tot ce este inconştient în tine, va fi adus în lumina conştiinţei!

• Deci, să ne observăm emoţiile este tot atât de important ca şi, a ne observa gândurile ? – Da, fă-ţi un obicei de a te întreba singur: ce se întâmplă cu mine în acest moment? Întrebarea aceasta vă va duce spre direcţia corectă. Dar NU ANALIZAŢI, DOAR PRIVIŢI! Concentraţi-vă atenţia în interiorul vostru! Simţiţi energia acelei emoţii. Dacă nu este nici-o emoţie prezenta, mutaţi-vă atenţia mai adânc în câmpul de energie al corpului vostru. ACEASTA ESTE UŞA SPRE FIINŢĂ.

• O emoţie reprezintă de obicei un tipar amplificat şi energizat şi datorită atacului energetic, puternic al ei, nu este chiar atât de uşor să fii prezent şi să fii capabil să o urmăreşti. Te va copleşi şi de obicei, te va învinge. Şi asta PÂNĂ CÂND, VA FI SUFICIENTĂ PREZENTA ÎN TINE. Iar dacă eşti împins într-o identificare inconştienta cu emoţia, prin furarea atenţiei de pe prezenta, ceea ce se întâmplă în mod obişnuit, atunci emoţia devine temporar ,,tu însuţi”.Emoţia eşti ,,tu”!

• Adeseori apare un cerc vicios între gândirea ta şi emoţie. Ele, amândouă, se hrănesc una pe alta. Tiparul de gândire creează o reflexie magnifică a sa în forma unei emoţii, iar apoi frecvenţa de vibraţie a emoţiei hrăneşte în continuare tiparul gândului original. STĂRUIND MENTAL asupra situaţiei, evenimentului, sau persoanei care este percepută ca şi cauza a emoţiei, gândul hrăneşte cu energie emoţia care apoi la rândul ei energizeaza tiparul de gândire, şi aşa mai departe. De fapt, toate emoţiile sunt variante modificate ale uneia singure şi primordiale – emoţia nediferenţiată care îşi are originea în PIERDEREA CONŞTIINŢEI a cine sunteţi voi în spatele numelui şi formei. Datorită naturii sale nediferenţiate, este greu să-i găseşti şi să-i dai un nume, care să poată să descrie precis această emoţie. ,,Frică” ar părea că este mai apropiat ca termen, dar este departe de STAREA CONTINUĂ DE AMENINŢARE, pentru că această stare mai include în ea şi un sens adânc de lipsa şi de incomplet. Mai bine am folosi un termen ce este nediferenţiat, la fel ca o emoţie de bază şi să-i spunem – durere.

• Una din sarcinile principale ale minţii este să lupte sau să anuleze această durere emoţională, care este de fapt unul din motivele activităţii ei neîncetate. Dar tot ce poate ea să facă este doar să o acopere temporar. Da fapt, cu cât luptă ea mai puternic să înlăture durerea, cu atât durerea devine mai mare! Mintea nu va putea găsi niciodată soluţia şi nici NU POATE SĂ VĂ PERMITĂ SĂ O GĂSIŢI VREODATĂ, singuri, pentru că ea însăşi este o parte a ,,problemei”!

• Imaginaţi-vă un şef de poliţie încercând să găsească un infractor când de fapt infractorul este chiar şeful poliţiei. Nu veţi putea fi liberi de durere, până când nu veţi înceta să vă mai derivaţi sentimentul de sine din identificarea cu mintea, ceea ce este egoul. Mintea cade atunci şi îşi va pierde puterea asupra voastră, când vă rupeţi de ea,… DEZVĂLUIND ASTFEL FIINŢĂ CARE EŞTI ÎN REALITATE – NATURA TA ADEVĂRATĂ!

• Ce se întâmplă cu emoţiile pozitive că dragostea şi bucuria? – Ele sunt inseparabile de starea ta naturală, de conectare interioară cu Fiinţa. Momentele de dragoste şi bucurie sau clipele de pace adâncă sunt posibile ORICÂND APARE O PAUZĂ în curgerea gândului. Pentru majoritatea oamenilor, asemenea SPAŢII LIBERE apar rareori şi numai accidental, atunci când mintea cedează şi rămâne ,,fără grai”. Uneori este conectată cu forţa la marea Frumuseţe, printr-un efort fizic extrem, sau chiar un mare pericol. Deodată te trezeşti în liniştea interioară. ŞI ÎN ACEASTĂ STARE DE PACE ADÂNCĂ SE AFLA TOATĂ FERICIREA – SUBTILĂ DAR INTENSĂ – ACEASTA ESTE IUBIREA – ÎNTREAGA! –… DUMNEZEU!

• De obicei asemenea momente sunt de scurtă durată, după care mintea repede îşi reia activitatea ,,de făcut zgomot”, căreia noi îi spunem – gândire. Iubirea, bucuria şi pacea nu pot înflori până când nu te-ai eliberat TU SINGUR de DOMINAŢIA MINŢII. Dar ele nu sunt ceea ce am numit noi ca fiind emotile. Ele sunt mai presus de emoţii, la un nivel mult mai adânc. Aşa că este nevoie SĂ DEVENIŢI COMPLET CONŞTIENŢI DE EMOŢIILE VOASTRE şi să fiţi capabili SĂ LE SIMŢIŢI înainte să puteţi ajunge la acelea care sunt mai presus de fire. Emoţia înseamnă literar – turbulenţă. Cuvântul vine din latinescul ,,emovere” ce înseamnă – a tulbura.