Eckhart tolle – Sfaturi #05

• Şi atunci te vei găsi pe tine făcând cele mai ciudate lucruri. Te poţi afla chiar scriind o carte spirituală, sau să hrăneşti un copil înfometat. Te poţi trezi că iubeşti lumea fără să mai fi deloc ataşat de ea! Îţi pasă de ea şi în acelaşi timp nu te mai afectează. Şi într-o zi, cuvintele ,,există numai conştiinţa” pot fi spuse de tine, dar atunci vor fi încărcate cu puterea adevărului!

• Cum să oprim zgomotul minţii? Dacă există un buton de oprire pe care să-l folosim? Da, butonul de oprire este puterea prezentului şi se găseşte numai în clipa aceasta! Ştiu că deja cunoaşteţi lucrul ăsta. Mintea voastră foloseşte tactici de întârziere spre a vă ţine la distanţă de acest buton, numai să nu apăsaţi pe el şi aşa va pune o nouă întrebare, …dar răspunsul de fapt îl ştiţi foarte bine! Pentru cei care nu-l ştiţi – numai momentul prezent (acceptarea interioară a ceea ce este) opreşte mintea! Nu există nici-un… cum să faci asta! Ci doar fă-o!

• Observaţi ataşamentul faţă de punctele voastre de vedere şi opiniile pe care le susţineţi. Când vă implicaţi într-o argumentare sau într-un conflict, observaţi cât de ofensiv şi încordaţi deveniţi, şi simţiţi forţa propriei agresiuni atunci când atacaţi poziţia altei persoane. Simţiţi energia emoţiei mentale în spatele nevoii de a avea dreptate, în timp ce cealalalta persoană nu trebuie să aibă dreptate, …apoi lăsaţi această forţă din interior care se luptă,… să se ducă. Ea este cea care luptă pentru putere!

• Predarea de sine este – simplă şi profundă vraja care dă voie vieţii să crească – nu să te opui curgerii ei… – singurul loc unde poţi experimenta viaţa, este acum,… aşa că,… a te preda acestui moment înseamnă să-l accepţi aşa cum vine el,… necondiţionat şi fără rezerve! Este vorba de a renunţa la rezistenţă interioară la tot ceea ce este!

• Când laşi lucrurile aşa cum sunt, atunci o dimensiune adâncă se dezvăluie pe sine, că o prezenţă statornică, o linişte profundă şi neschimbătoare te cuprinde, şi o bucurie fără cauză şi mai presus de bine şi de rău. Aceasta este bucuria de a fi – pacea lui Dumnezeu!

• Prezenta înlătura timpul! Fără timp, nici-o suferinţă şi nici-o negativitate nu poate supravieţui!

• Eliberarea aleasă conştient înseamnă să renunţi la ataşamentul tău faţă de trecut şi viitor, făcând din prezent scopul principal al vieţii voastre!

• Tu nu eşti istoria ta personală. Tu nu eşti povestea ta! Nu contează ce ţi s-a întâmplat în trecut. Numai acest moment există – acum!

• Carapacea egoului a fost aruncată. Este o renaştere!

• Dumnezeu este esenţa a tot ceea ce apare. …Dumnezeu nu este ceea ce apare!

• Adevărata iubire nu este niciodată iubirea formei, ci este iubirea lipsei formei!

• Când eşti atent la linişte, mintea se opreşte! Nu poţi asculta liniştea cu o minte zgomotoasă!

• Starea dinainte a fost un univers în tine – fără timp – o singură viaţă!

• Trezirea este adevăratul scop al vieţii!

• Văd răsărirea spaţiului conştiinţei, că următorul stadiu în evoluţia umanităţii. Prin spaţiu al conştiinţei vreau să spun, starea de a fi complet conştienţi de lucruri, de sentimentul percepţiei, de gânduri şi emoţii şi de tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră. Este un mic curent de trezire şi prezenţa, ce operează în noi, deja!

• Trezirea implica faptul că noi nu suntem conştienţi numai de lucruri, ca şi de obiectele şi de oamenii din jurul nostru, dar suntem în acelaşi timp conştienţi că suntem conştienţi. Asta înseamnă a fi cosntient de ,,eu sunt” care este în afara timpului şi fără de care lumea nu ar putea exista. Putem simţi şi o linişte interioară alertă, în spatele lucrurilor, în timp ce ele se întâmplă în prim plan. Acesta este necondiţionatul – inteligenţă adevărată.

• Dacă suntem conştienţi numai de obiectele din viaţa noastră, rămânem captivi în condiţionat, captivi în formă, care crează o separare. Astfel mereu încercam să schimbăm formă sau rezistăm la ea într-un anumit mod. Apoi căutam din nou lumea formei pentru salvarea noastră. Dar atunci când suntem conştienţi de spaţiul fără margini al conştiinţei – conştienţi că suntem conştienţi (nelimitaţi), atunci devenim liberi, şi nu ne mai identificăm cu formă, care este egoul – şi aşa se ridică în noi o conştiinţă de sine comună cu întregul, cu Sursa noastră. În acest mod te eliberezi de ataşament şi de luptă!

• Aşa este. Pentru că în spaţiul conştiinţei fără limite nu mai este viitor şi nici trecut. Există numai prezentul, şi el este întotdeauna liber! Acesta este ceea ce budiştii numesc ,,golul” – nimicul, iar Iisus i-a spus ,,plinătatea vieţii”! Este acelaşi lucru –… nici-un lucru. Pentru că este o deschidere spre dimensiunea verticală, care nu are nici-o limita – prezentul nu este niciodată limitat, sau încărcat cu probleme. Problemele au nevoie pentru a supravieţui de timp, adică de trecut şi viitor.

• Dacă ne orientăm atenţia spre trecut sau spre viitor, noi vom funcţiona atunci într-o dimensiune orizontală, şi astfel apare conflictul între formele ce derivă din construcţiile egoului. Intrarea în dimensiunea verticală cere un grad ridicat de prezenţa.

• Prezenta, e necesar să fie principala noastră preocupare şi atenţie! Desigur, avem nevoie de conceptul timpului pentru a funcţiona în lume. Dar lucrul cel mai important este să NU rămâi limitat şi închis în această dimensiune temporală!

• Exprimarea spaţiului fără margini al conştiinţei – trecerea la dimensiunea ei verticală,… în loc de a rămâne într-o dimensiune orizontală (temporală) – acesta este următorul stagiu în evoluţia umanităţi. Şi se întâmplă din ce în ce mai mult acum, că atenţia noastră să rămână la momentul acesta!

• Câteva căi de a rămâne concentraţi pe momentul prezent: un lucru putem face – să luăm seama la toate lucrurile mici din jurul nostru, dând atenţie detaliilor, cum ar fi – păsărilor din copaci, florilor din grădini sau parcuri – doar apreciaţi frumuseţea de peste tot, chiar în lucrurile cele mai mici! Se pare că a fi atent până şi la lucrurile cele mai mici necesită o stare de alertă. Iar această stare de trezire, de atenţie, este CHEIA. Ea este necondiţionată. Şi este chiar însăşi conştiinţa fără limite! Simplu, nu?

• O altă practică folositoare este să-ţi urmăreşti respiraţia, şi să respiri conştient. Dacă acordăm atenţie respiraţiei noastre, nu ne mai putem gândi la nimic altceva în acel timp. Atenţia noastră este acum pe acest moment şi nu pe necazurile noastre de ieri sau pe planurile noastre de mâine, sau despre ce vom face săptămâna următoare. Noi atunci doar respirăm, nu mai şi gândim. Asta pentru că practica meditaţiei la respiraţie ne ia atenţia de pe activitatea gândurilor şi de aceea este o cale bună de trezire.De fapt, respiraţia, pentru că elimina orice formă – gând, a fost în mod tradiţional echivalata cu spiritul, viaţa unică fără formă! În limba germană, cuvântul ,,atme” înseamnă respiraţie şi este derivat din ,,atman”, care în sanscrită, limba veche din India, se referă la esenţa cea adevărată sau şinele universal.

• De ce este atât de important să-ţi eliberezi mintea de gândire? Gândirea, sau mai precis identificarea cu gândirea, întăreşte şi menţine egoul, care în societatea noastră este fără control. El crede că este real şi încearcă din greu să-şi menţină supremaţia. Starea negativă a minţii, cum ar fi supărarea, resentimentul, frică, invidia, gelozia, sunt produse de ego. Când egoul controlează lucrurile, aceste stări ale minţii ne apar justificate şi de asemenea cauzate de factori externi. De obicei o altă persoană este blamata că ne-a produs aceste sentimente. Dar adevărata lor cauza se găseşte chiar în viaţa voastră, în structura minţii egotice. Ea are nevoie de duşmani pentru că îşi obţine identitatea prin separare şi astfel pune accentul pe ceea ce fac ceilalţi. Din acest motiv, lăsând egoul să aibă controlul,… lucrurile sunt duse în ultimă instanţă la violenţă, luptă, şi război. Aceasta este nebunia, dar egoul vede altfel lucrurile.

• Filmul ,,O minte minunată” a arătat cum mintea ne poate amăgi şi ne poate şi inebuni în acelaşi timp. Spectatorii nu-şi dau seama că personajul principal este nebun, până când el însuşi realizează asta. Filmul vrea să arate că atunci când devii conştient de mintea ta, nu te mai identifici deloc cu ea. O nouă dimensiune a conştiinţei apare atunci în noi. Nebunia este cauzată de gândirea fără conştientizarea nelimitarii care este fiinţa noastră adevărată, iar gândind fără să conştientizăm spaţiul nemărginit care suntem, arata cum egoul ne ţine captivi în cuşca sa.

• Dacă numai schimbând conţinutul gândurilor noastre şi evitând pe cele negative, putem, cumva, să oprim activitatea gândirii? Gândirea pozitivă este desigur preferabilă gândirii negative. Dar să fim conştienţi de momentul acesta şi să practicăm conştientă prezenţei divine – aceasta este ceea ce Iisus a vrut să spună în Predica de pe munte când a afirmat: ,,NU TE GÂNDI DELOC LA VIAŢA TA” ,din această stare de fiinţare vine marea creativitate. ,,Schimbă-ţi gândirea” – acest îndemn poate fi înţeles numai dacă este interpretat ca necesitatea de a opri activitatea continuă a minţii, care este repetitiva, zadarnică şi negativă. În locul unei gândiri continue, să fim liniştiţi şi astfel devenim conştienţi că suntem conştienţi. Aceasta este realizarea lui ,,eu sunt”, realizarea sinelui, identitatea noastră esenţială.!

• Când suntem înrădăcinaţi în sine, gândirea devine servitorul stării de conştientă înlocuindu-se în acest mod activitatea ei continuă care este numai spre folosul propriu al egoului. Astfel ea devine creativă.

Recomandam urmatoarele articole:
– Eckhart Tolle – Sfaturi #04
– Eckhart Tolle – Sfaturi #03
– Eckhart Tolle – Sfaturi #02
– Eckhart Tolle – Sfaturi #01
– [Colectie de autor] Eckhart Tolle